Biblia este instrumentul prin care ne întâlnim cu Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre lucrurile care privesc Împărăţia Sa. O împărăţie care vine mai întâi în inima noastră, potrivit cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos: „Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21).

În momentul în care cerem acest lucru, Împărăţia Lui poate fi inaugurată în inima noastră: El vine în mintea noastră și aduce iertare, ne schimbă caracterul sădind în noi dragostea și dreptatea și ne aduce în armonie cu principiile Cerului, așa cum sunt ele exprimate în Biblie și exemplificate în viaţa Mântuitorului. Abia după această etapă suntem gata să vorbim despre Împărăţia cerurilor care va veni și care va fi inaugurată la revenirea lui Iisus Hristos.

O realitate distorsionată de marele înșelător

Privită prin ochii lui Dumnezeu, lumea în care trăim în așteptarea Împărăţiei Lui își dezvăluie orice ascunziș, pentru că „nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4:13). În ce ne privește, constatăm adesea că reclamele, teoriile, zvonurile și o mulţime de lucruri de suprafaţă eludează realitatea, în loc să ne-o dezvăluie.

Cineva este interesat să decidem pe baza iluziilor create de ceea ce izbește ochiul, în ignoranţă cu privire la ceea ce este cu adevărat lumea noastră un loc distrus de păcat, care are nevoie de înnoire divină.

Cartea Apocalipsa deconspiră identitatea celui interesat să ne înșele ochii, mintea și inima: „Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Apocalipsa 12:9).

Leoparzii de zăpadă sunt o adevărată atracţie pentru turiști, dar aspectul lor îi face foarte greu de detectat – sunt veritabile „feline fantomă”, după cum îi numește revista National Geographic. Întrucât se pot camufla foarte bine în mediul lor, sustrăgându-se vederii turiștilor sau fotografilor, iar teritoriul lor se întinde în 12 ţări asiatice, chiar și experţii au dificultăţi în estimarea mărimii acestei populaţii. Aceste feline nu doar că se ascund cu abilitate, dar sunt și foarte primejdioase, atacând din ascunzătorile lor.

Biblia vorbește și ea de o „felină” periculoasă, care se ascunde: „Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită!” (1 Petru 5:8). Potrivnicul nostru se ascunde ca să ne poată înșela și să ne compromită viitorul veșnic pe care Dumnezeu ni-l promite prin Domnul Iisus.

Amăgirea despre moarte

Vechiul Testament ne descoperă o veche înșelăciune a diavolului, folosită cu succes în trecut și perfecţionată în timpurile moderne. În vremea împăratului Saul, poporul lui Dumnezeu se găsea în conflict cu filistenii, iar împăratul ar fi trebuit să conducă poporul în confruntarea care bătea la ușă. Textul biblic creionează însă un alt tablou decât acela pe care ni l-am fi imaginat: „La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică şi un tremur puternic i-a apucat inima” (1 Samuel 5:28).

În trecut, Saul repurtase victorii importante în războaie, dar acum Saul nu era cu Dumnezeu. Realitatea este că istoria lui încapsula mai multe momente de neascultare, ocazii în care nesocotise ascultarea de Dumnezeu în favoarea ascultării de sine, de firea sa decăzută.

„Toată lumea zace în cel rău” (1 Ioan 5:19), notează apostolul Ioan, avertizând astfel că neascultarea de Dumnezeu ne expune celeilalte influenţe, demonice.

Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor” (1 Samuel 15:22) – aceasta este mustrarea rostită de Samuel, profetul Domnului, într-un moment de rătăcire și neascultare în care Saul decide să acţioneze așa cum crede el că este mai bine. Fără a se căi de această abatere de la cuvântul Domnului, fără a-și recunoaște greșeala, Saul și-a făcut obiceiul de a fi în slujba Domnului, dar fără să asculte de glasul Lui sau ascultând pe jumătate – ceea ce înseamnă tot neascultare: „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate” (Iacov 2:10). Neascultând de Dumnezeu, Saul asculta, de fapt, de diavol și se pregătea astfel pentru marea lui înșelăciune.

Războiul cu filistenii îl surprinde în acest context al neascultării, al depărtării de Dumnezeu. Saul întreabă pe Domnul, dar nu primește niciun răspuns. Disperat, deja obișnuit să acţioneze contrar voinţei lui Dumnezeu, împăratul alege o cale interzisă. Merge la cei ce pretind că vorbesc cu morţii, că au acces la lucruri inaccesibile muritorilor. La porunca sa, slujitorii îi găsesc în En-Dor o femeie „care cheamă morţii”, iar Saul merge la ea cu o solicitare nedemnă de un împărat care luase măsuri drastice împotriva vrăjitoriei: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune. (…) Scoală-mi pe Samuel” (1 Samuel 28:8,11).

Demersul împăratului era în contradicţie flagrantă cu învăţătura primită de la Dumnezeu: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Leviticul 19:31). Mergând la vrăjitoarea din En-Dor, Saul pășește pe un tărâm interzis în mod explicit de Acela care este Sursa vieţii: „Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui” (Leviticul 20:6).

Cu mult înainte, în grădina Eden, Dumnezeu avertizase omul să asculte și să nu mănânce din pomul cunoștinţei binelui și răului. Cu toate acestea, Eva s-a apropiat de pom, a intrat aparent în vorbă cu șarpele, neștiind că vorbește cu diavolul care se folosea de șarpe, și a ascultat de sugestiile lui, răzvrătindu-se astfel împotriva lui Dumnezeu. Efectele au fost dezastruoase și se văd până astăzi.

Cel care i-a vorbit lui Saul nu a fost Samuel, profetul lui Dumnezeu, ci diavolul, maestrul înșelăciunilor, care a luat chipul lui Samuel. Saul vede doar masca în spatele căreia stă „leopardul/diavolul”, pregătit să omoare.

De altfel, este absurd și împotriva Bibliei să crezi că Saul vorbește cu Samuel, care murise deja. Pentru a-l prinde în năvodul înșelăciunii, diavolul amestecă adevărul („Domnul s-a depărtat de la tine”) cu minciuna (Domnul s-a făcut vrăjmașul tău”). În realitate, Saul era cel care devenise vrăjmașul lui Dumnezeu. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine” (1 Samuel 28:19) – aceasta era o nouă minciună; nu există conștienţă după moarte și, la înviere, nelegiuiţii nu vor fi împreună cu sfinţii. Profetul Daniel scrie: „Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel 12:2).

Concluzia Scripturii este clară: „Saul a murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi a cerut sfatul celor ce cheamă morţii. N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, și împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai” (1 Cronici 10:13). Primul rege al poporului Israel, cel care unise sub o singură conducere teritoriile și triburile evreilor, moare după ce participă la o ședinţă unde au fost chemate duhurile necurate. Saul refuzase harul lui Dumnezeu, iar, atunci când Dumnezeu nu i-a mai răspuns, Saul s-a îndreptat pentru ajutor spre vrăjmașul Lui.

Pregătiri pentru înșelăciunea finală

Biblia lasă de înţeles că scenariul acesta se va repeta în viitor. Trăim timpuri când globalizarea e accentuată, crizele și dezastrele lovesc naţiunile. Va veni o vreme când lumea se va uni pentru prima dată sub o alianţă conducătoare, iar Dumnezeu va fi înlăturat. Atunci, spiritele necurate vor juca un rol important pentru lideri, la fel cum s-a întâmplat pe vremea regelui Saul.

Apocalipsa spune: „Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apocalipsa 16:13,14).

În limbaj figurat, Scriptura vorbește de o triadă a răului: balaur-fiară-proroc mincinos, o unitate a răului care încearcă să imite Divinitatea, mânată de duhuri necurate. Balaurul (diavolul, păgânismul, spiritismul), fiara (puterea politico-religioasă), prorocul fals (protestantismul decăzut) sunt conduse de duhuri rele spiritismul în formă explicită.

Există zeci de cărţi care arată cu dovezi istorice că, de-a lungul istoriei vechi și moderne, marii conducători ai lumii, în goana lor după control, putere sau cunoașterea viitorului, au intrat prin spiritism în contact cu duhurile rele, făcând pact cu diavolul. Biblia ne spune că, în evenimentele finale ale istoriei acestei lumi, spiritismul în toate formele lui va juca un rol important în înșelarea lumii, chiar și a celor aleși adică a celor dedicaţi lui Dumnezeu.

Doctrina nemuririi sufletului a reprezentat poarta prin care s-a introdus marea înșelăciune a sfârșitului: spiritismul, o concepţie potrivit căreia spiritele sau sufletele morţilor supravieţuiesc, iar cei vii pot comunica cu ele prin diverse procedee, folosind un medium.

Tot ce are de a face cu așa zisa existenţă conștientă a morţilor are legătură cu spiritismul; este un contact cu Diavolul deghizat. În forma sa brută, spiritismul Îl neagă pe Dumnezeu și, în mod deschis, înalţă pe amăgitorul, Diavolul.

Spiritismul cu mască creștină pretinde că poţi cunoaște adevărul despre voia lui Dumnezeu pe o cale greșită, contrară cuvântului Bibliei (reinterpretând grosolan Biblia). Mântuitorul ne-a avertizat: „Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Marcu 13:22).

Prin doctrina nemuririi sufletului, spiritismul a intrat în biserici și folosește astrologia, horoscopul, cărţi despre experienţe oculte, vrăjitoria și multe alte scamatorii moderne ale Diavolului. Prin toate acestea, omul este iniţiat să comunice cu spiritele rele. Apostolul Pavel scrie: „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14).

Antidot pentru minciunile demonice

Biblia ne învaţă cum ne putem păzi de această înșelăciune a sfârșitului, care urmărește să ne facă să ratăm împărăţia veșnică a lui Dumnezeu. În Ioan 5:39, Isus spune: „Cercetaţi Scripturile…”. Adevărul despre Dumnezeu, despre viitor și despre împărăţie trebuie căutat doar acolo unde există și poate fi găsit – în Biblie. Totul, de la evenimente la tendinţe și curente filosofice, trebuie verificat cu adevărul Bibliei, care conţine principii veșnic valabile. „« La lege şi la mărturie!» Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia 8:20). Nu în ultimul rând, este nevoie să cultivăm comuniunea cu Dumnezeu prin studiu și rugăciune: „Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău”. (Psalmii 86:11)

Evanghelia după Matei prezintă o întâlnire de gradul 0 între Domnul Iisus și Satana: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: «Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie». «Pleacă, Satano», i-a răspuns Isus. «Căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti»” (Matei 4:8-10).

Ca să-L înșele pe Mântuitorul și să-I obţină închinarea, diavolul i-a arătat lumea aceasta printr-un ecran care ascundea realităţile crude – violenţa, bolile, despărţirile, moartea.

Prin spiritism, diavolul urmărește deturnarea închinării – de la Dumnezeu către el. Folosește false minuni – vizibile, palpabile, dar cu sursă falsă, așa cum, de altfel, sunt și efectul și obiectivul lor. Vorbește despre viitor într-un mod care ne uimește, dar folosește un amestec fatal de adevăr și neadevăr, miza fiind închinarea noastră. Ne conduce la tot felul de cărţi, la materiale informative, religioase, dar fără Biblie. Răspunsul nostru trebuie să fie la fel de ferm ca acela al Mântuitorului: „Pleacă, Satano!” Avem nevoie să rămânem cu Dumnezeu, să umblăm cu El pe drumul către Împărăţia Lui veșnică. Pentru a ajunge la destinaţie, este esenţial să nu ne lăsăm înșelaţi de minuni, experienţe supranaturale, descoperiri din partea celor morţi, ci să ne lăsăm ghidaţi doar de Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Doar așa putem avea un drum în siguranţă, la capătul căruia ne așteaptă adevărata noastră casă, în Împărăţia Lui.

Acest material face parte dintr-o serie de 15 articole însoţite de prezentări video, adunate sub genericul Vie Împărăţia Ta. Puteţi urmări integral programele aici.