Nicolas Cage, într-un film despre apocalipsa secretă

1125

Cunoscutul actor Nicolas Cage joacă într-un film cu o puternică miză creștină. Însă, cu doar câteva luni înainte de lansarea peliculei, intitulate Left Behind, un proeminent filosof creștin atenţionează publicul că scenariul acesteia este construit pe o pistă apocaliptică falsă.

Teologia promovată prin rolul jucat de Nicholas Cage este plină de imaginaţie apocaliptică. Fiind un remake al seriei de succes „Left behind”, din anii 2000, pelicula readuce în atenţia publicului o temă pe cât de populară, pe atât de controversată: doctrina „răpirii secrete” a bisericii care va trăi apocalipsa.

Avându-l atunci în distribuţie pe Kirk Cameroon, ecranizarea a reușit să mediatizeze și mai mult scenariul răpirii, fapt pe care deja îl realizaseră cele 16 romane ale lui Tim LaHaye și Jerry B. Jenkins despre sfârșitul lumii. Romanele au fost bestselleruri în topul New York Times.

De ce ar juca Nicolas Cage într-un film cu o miză religioasă contestată de unii teologi? Poate pentru faptul că tocmai aceasta ar conferi și mai multă atractivitate peliculei. Nu poate fi ignorat faptul că filmele cu temă apocaliptică au avut întotdeauna priză la public. Însă, „această doctrină nu se găsește în cartea Apocalipsei. Dacă aţi citi cartea Apocalipsei, nu aţi găsi nicio menţiune cu privire la răpire”, a declarat William Craig, profesor de cercetare filosofică la Școala de Teologie Talbot și profesor de filosofie la Universitatea Baptistă din Houston.

Multitudini de răpiri

Popularitatea poate să legitimeze o idee, fie ea și teologică? În opinia lui Craig, ideea de răpire provine dintr-o „interpretare greșită a 1 și 2 Tesaloniceni, unde Pavel descrie venirea Domnului și învierea morţilor, eveniment care va avea loc la venirea Lui.”

Ideea de răpire a Bisericii este în special o concluzie a textului din 1 Tesaloniceni 4:16,17, în care se menţionează că „cei vii” și „cei morţi înviaţi în Hristos” vor fi „răpiţi… în nori” pentru a întâmpina pe Iisus care Se întoarce pe Pământ. În sine, termenul este de sorginte biblică, dar interpretarea este cea care generează controverse.

Ideea „răpirii” este susţinută de bisericile tradiţionale, fiind un termen sinonim cu cel al învierii celor care vor primi viaţa veșnică. În mediul evanghelic american, ideea este însă diferită. În opinia unor creștini, există însă o răpire specială anterioară venirii lui Christos, una care în termeni teologici este cunoscută ca pretribulaţionism.

Cu alte cuvinte, ar exista două faze ale venirii lui Christos sau, mai bine spus, două veniri. Prima este cea asupra căreia insistă adepţii teologiei răpirii, deoarece aceasta presupune că Biserica va fi absentă (în sensul că deja a fost răpită la Cer) în perioada marilor tulburări care anticipează finalul istoriei Pământului (așa numitul „necaz cel mare”). Este de înţeles de ce în filmul Left Behind se insistă pe unele dispariţii misterioase. Sunt doar concretizarea unei așteptări îndelungate.

„Dacă veţi compara ceea ce Pavel afirmă în aceste scrisori cu ceea ce spune Iisus despre sfârșitul timpurilor, Pavel folosește același vocabular, aceeași frazeologie. Este evident că Pavel vorbește despre același eveniment prezis de Iisus, și anume revenirea Sa la sfârșitul istoriei umane cu scopul de a inaugura împărăţia Lui”, a spus Craig.

Filosoful american pare convins de interpretarea sa. Nu la fel sunt mulţi dintre creștinii americani. Susţinătorii răpirii insistă că Pavel nu face trimitere la a doua venire a lui Hristos, ci la o revenire secretă preliminară invizibilă a lui Hristos pentru a-i răpi pe credincioși din lume înainte de a se produce necazul cel mare.

O Apocalipsă secretă

Răpirea a devenit o teorie populară despre sfârșitul timpului ca urmare a influenţei Bibliei Scofield Reference, care a fost publicată în secolul al XX-lea, dar a început să fie distribuită încă de la mijlocul secolului al XVIII -lea de către John Darby și Fraţii din Plymouth. Mai târziu, instituţii creștine, printre care Seminarul Teologic Dallas, dar și confesiuni creștine au început să recunoască teologia răpirii, prin predici sau programe televizate.

Drept urmare, foarte mulţi creștini care cred în Biblie au absorbit acest punct de vedere fără să își pună întrebări cu privire la fundamentele credinţei lor, a spus Craig.

Conform statisticilor, americanii cred cu convingere în revenirea lui Christos. Un procent de 79% dintre creștinii americani cred în a doua venire a lui Iisus Christos pe Pământ, iar 20% susţin că Mântuitorul Se va întoarce în timpul vieţii lor. Mai mult decât atât, 40% dintre americani consideră că Iisus Se va întoarce până în anul 2050, conform Pew Research.

Este explicabil de ce tema răpirii a captat masiv interesul americanilor. Chiar dacă nu toţi subscriu la teologia răpirii, conform unui sondaj naţional cei mai mulţi americani ar dori să creadă că vor face parte dintre cei aleși. Astfel, două treimi din americani consideră că, dacă răpirea va avea loc în timpul vieţii lor, atunci ei vor fi luaţi la cer, pe când 13% nu au această dorinţă, iar 21% nu știu ce ar fi mai bine pentru ei.

Implicaţiile unei răpiri secrete

În acest context, este de așteptat ca mulţi creștini să vizioneze ecranizarea Left Behind. Subiectul în sine este provocator, însă creștinii ar trebui să respingă pretenţiile teologice ale filmului. În opinia lui Craig, „ar putea fi considerată o ficţiune bună. Ar fi ca și cum am citi science-fiction sau romane fantasy, precum Stăpânul inelelor, atâta timp cât nu suntem înșelaţi cu privire la adevărata eschatologie biblică”, a spus Craig. Una care, în interpretarea majorităţii teologilor, nu are nimic secret în derularea ei, revenirea lui Christos fiind vizibilă și glorioasă.

Un bun exemplu al erorilor care se pot produce au fost predicţiile exoticului Harold Camping, care au adus și mai mult în atenţie tema răpirii. Deși Camping a eșuat în câteva predicţii cu privire la sfîrșitul timpului, a schimbat interpretarea și a insistat că va avea loc o răpire fizică pe 21 octombrie 2011. Evident că nu s-a întâmplat nimic, însă Camping a suscitat mult timp interes mediatic tocmai pentru faptul că teologia pe care o proclama avea rezonanţă puternică în mediul american.

Însă, riscul este și mai intens atunci când teologia apocaliptică a răpirii intră în combinaţie cu anumite convingeri politice. Nu întâmplător revista Time observa că „pentru unii cititori evanghelici cărţile din seria Left Behind sunt mai mult decât un ghid spiritual: ele oferă o agendă politică”. Așteptarea lui Christos însoţită de scheme politice și jocuri de culise cu siguranţă nu este cea mai fericită soluţie teologică.

E inevitabil și ca accentul să cadă pe teorii ale conspiraţiilor, care acreditează ideea unui antichrist politic care conduce guverne din umbră, așa cum este acel Nicolae Carpathia, lider al unui guvern mondial pe care în cele din urmă îl folosește împotriva celor care-L urmează pe Iisus Christos.

În schimb, miza reală a apocalipsei este revenirea lui Christos, și nu politicile obscure. Este tentantă emiterea de speculaţii cu privire la evenimentele prezente sau viitoare, însă, oricât de incitante ar putea să fie, ele devin toxice prin însăși natura lor.

Dacă unii creștini sunt total indiferenţi faţă de teologia apocalipsei, neglijând astfel un element central al teologiei creștine, alţi sunt prea pasionaţi, ducând la extrem intensitatea așteptărilor lor. Ca în orice domeniu, extremele sunt dăunătoare. Cu atât mai mult în teologie, unde pierderile sau câștigurile s-ar putea să fie veșnice.