Cele 10 consecinţe ale convingerii că Biblia este doar o carte de mituri

768

Scepticii şi ateii se folosesc adeseori de argumentul că Biblia, cartea sfântă a creştinilor, este o colecţie de mituri şi povestiri, asemănătoare sau chiar identice, în esenţă, cu marile mituri ale lumii. Însă o analiză comparativă a literaturii antice şi a revelaţiei din Biblie oferă suficiente dovezi pentru a ne convinge că relatările biblice sunt cât se poate de reale, şi nu fictive.

Argumentele de care cineva se poate folosi pentru a considera că Biblia este un mit sunt multe, dar Jeffrey Small, autorul cărţii Respiraţia lui Dumnezeu şi blogger de succes pentru Huffington Post face o listă cu cele mai importante opt argumente:

argumentele pe care le aduce ştiinţa în privinţa unor afirmaţii biblice (existenţei de 6.000 de ani a Pământului ştiinţa îi aduce contraargumentul a miliarde de ani de evoluţie); unele povestiri care par incredibile pentru cititorul nefamiliarizat; unele minuni, care au putut fi explicate (convingător sau nu) de unii cercetători (precum demonizaţii, care erau de fapt bolnavi şi nu cuprinşi/controlaţi de forţele răului); unele istorii care seamănă cu poveşti din alte culturi (precum potopul descris în epopeea lui Ghilgameş); incertitudinile legate de originalitatea acestora – care sunt considerate anterioare Bibliei; aparentele contradicţii din Biblie; anacronismul învăţăturilor promovate de o carte antică; considerarea Bibliei o carte de istorie, care nu are puterea de a transforma viaţa celor ce o citesc.

În plus faţă de toate aceste argumente ale celor ce neagă autenticitatea Bibliei, a considera Biblia drept un simplu mit, adică, în sens peiorativ, doar o colecţie de povestiri fictive, nu este un demers nou. Dar John Oswalt, doctor în teologia Vechiului Testament, aduce discuţia în contemporaneitate, construind o paralelă între literatura antică clasică şi revelaţia biblică, prin identificarea şi compararea caracteristicilor celor două tipuri de lucrări.

Primul argument pe care îl aduce Oswalt este acela că asemănările dintre Biblie şi miturile din literatura clasică sunt superficiale, în timp ce diferenţele sunt evidente şi de esenţă. „Singura diferenţă evidentă dintre Israel şi vecinii săi este monoteismul. Câte religii monoteiste există astăzi? Doar trei: iudaismul, creştinismul şi islamul. Şi de unde îşi trag originea acestea? Toate au o singură sursă: Vechiul Testament", explică Oswalt.

Pentru o analiză a religiei ca mit, citiţi şi articolul "Mitului miturilor. Religia înseamnă mituri, dogme şi ignoranţă"de Florin Lăiu, din numărul special Semnele Timpului.

Al doilea argument are în centru relaţia dintre cosmos şi divinitate. În timp ce miturile consideră că divinitatea este o continuare a cosmosului, Biblia vorbeşte despre un Dumnezeu transcendent, mai mare decât orice element ce ţine de creaţia Sa.

Un al treilea argument este însăşi existenţa lui Iisus Christos, adevăr care nu mai este de mult timp negat în cercurile erudiţilor sau, când este negat, aduce cu sine o atitudine „asemănătoare cu pedeapsa capitală din punct de vedere al carierei", după cum apreciază apologetul creştin Robin Schumacher.

Pericolele considerării Bibliei un simplu mit

Cei care continuă să creadă, în pofida dovezilor, că Biblia nu este o carte sfântă sunt condamnaţi să repete istoria. Comparând trecutul culturilor care au considerat că Biblia este doar o poveste, Oswalt face câteva pronosticuri legate de viitorul nostru. Acesta enumeră 10 consecinţe ale acestei atitudini:

Etica, compasul interior al individului, va dispărea. Încercările publice de a aplica unele măsuri etice nu vor dispărea, însă, la nivel macrosocial, acestea vor rămâne nesemnificative.Adevărul va fi înlocuit de putere, întrucât în afara nevoilor proprii nu va mai exista niciun standard sigur.Noţiunile de „bine" şi „rău" vor deveni inutile. Ocultismul va fi tot mai prezent. Orice încercare de a pune împreună libertatea individuală şi responsabilitatea sau consecinţele va fi catalogată ca instigare la ură şi dezbinare. Indivizii îşi vor pierde valoarea.Altruismul şi alte manifestări ale binelui în favoarea altuia vor deveni, treptat, desuete.Asumarea responsabilităţii şi schimbarea comportamentului în bine vor fi o raritate.Studierea istoriei nu va mai fi o activitate ce suscită interes. Posibilitatea ca cineva să îşi schimbe caracterul din rău în bine va fi ceva exclus de la bun început ca fiind imposibil.