O echipă formată din cercetători americani şi-a propus să construiască o bază de studiu care să cuprindă toate modificările aplicate Noului Testament, de la cea mai veche versiune accesibilă. Proiectul estimat să dureze 20 de ani a ajuns deja la jumătate, relatează Huffington Post.
Verset cu verset, cuvânt cu cuvânt şi chiar literă cu literă, fiecare fragment din Noul Testament a fost analizat în sute de manuscrise timpurii, de la cele mai vechi – datând din a doua jumătate a secolului I d.Hr. – până la cele din sec XV. După 10 ani de cercetare, întrerupţi doar de Uraganul Katrina, cercetătorii au adunat 17.000 de pagini de note tehnice în limba greacă, toate stocate într-o bază de date electronică, ce poate fi consultată şi prin funcţia de căutare. Toamna aceasta va fi pus online un catalog cuprinzând schimbările textuale din Epistola lui Pavel către Filipeni şi Prima Epistolă a lui Petru, urmând ca în zece ani să fie finalizată baza de date cuprinzând modificările întregului Nou Testament.
Multe din schimbările descoperite de cercetători sunt deja cunoscute, unele de sute de ani, spune Bill Warren, cercetător al Noului Testament, coordonator al proiectului din partea Seminarului de Teologie Baptista din New Orleans. Cele mai multe vizează inconsecvenţe cauzate de greşelile de literă sau înlocuirea unui cuvânt mai puţin cunoscut cu unul mai comun. Însă există şi transformări mai importante, cum ar fi inserţia episodului în care Iisus îi opreşte pe evreii care voiau să o ucidă cu pietre pe femeia prinsă în adulter.
Pasajul descrie un episod tensionat în care Iisus este confruntat de scribi și Farisei după ce aceștia au prins o femeie în timp ce comitea adulter. Fariseii L-au întrebat pe Iisus dacă, potrivit legii mozaice, femeia ar trebui ucisă cu pietre, ca pedeapsă pentru păcatul ei. Iisus le-a răspuns cu o frază care a rămas în istorie: „cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra,” iar răspunsul i-a dispersat pe cei care voiau să o ucidă pe femeie.
Potrivit lui Warren, fragmentul acesta nu a făcut, probabil, parte din cea mai veche versiune a Evangheliei lui Ioan, ci a fost adăugată ulterior, de primii creştini, care au oscilat cu privire la unde anume ar trebui inclusă istorisirea. Copiştii antici inserau ceea ce astăzi ar fi considerat note de studiu, a mai adăugat Warren, precizând că acest fenomen a început să se estompeze în secolul IX.
Pericopa (episodul) femeii prinsă în adulter a fost recunoscută în cadrul Conciliului de la Trent (Conciliul Ecumenic al Bisericii Romano-Catolice din sec. XVI), care a validat autenticitatea și autoritatea traducerii Vulgata a Scripturii, ce includea episodul relatat în Ioan. Cercetătorii Bibliei au acceptat canonicitatea pericopei bazându-se pe faptul că ea este citată în cele mai vechi scrieri patristice, ceea ce înseamnă că ea se afla deja în circulaţie pe timpul părinţilor bisericești. Este posibil ca povestirea să fi circulat separat de textul Evangheliei, în cadrul căruia a fost interpolată mai târziu. În unele traduceri ale Bibliei – cum este versiunea Cornilescu – interpolarea pasajului din Ioan este semnalată prin marcarea cu paranteze a fragmentului respectiv.Asemenea pericopei cu femeia prinsă în adulter din Evanghelia după Ioan, și despre alte texte se crede că au fost adăugate ulterior scrierii manuscriselor originale. Este exemplul capitolului 16 din Evanghelia după Marcu sau versetul 7 din capitolul 5 al Primei Epistole a lui Ioan. Deși astfel de modificări textuale nu reprezintă descoperiri sau răsturnări teologice, baza de date online la care lucrează cercetătorii americani are avantajul că înglobează toate versiunile de manuscrise cunoscute deja, într-o singură lucrare, făcând mai accesibilă urmărirea în timp a textului.
