Cum ar fi fost dacă nu ar fi existat nicio veste bună care să ne dea încrederea că putem trece prin necazurile cu care ne întâlnim? Nicio veste bună care să ne asigure că suntem preţuiţi, iubiţi, că suntem sprijiniţi, că nu suntem singuri?

Din fericire, veștile rele nu vin în vid, pentru că veștile bune sunt întotdeauna aproape de noi, pentru a ne oferi susţinerea de care avem nevoie ca să putem îndura și, în cele din urmă, depăși orice veste rea.

„Mă voi lăsa găsit de voi” (Ieremia 29:14)

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Aceasta este una dintre cele mai bune vești și cele mai clare asigurări sau promisiuni din Biblie. Și vine însoţită de încă una: Dumnezeu gândește bine despre noi. Nu ne privește cu prejudecăţi, nu are înclinaţia să ne învinovăţească. Ci plănuiește să ne împăcăm, după ce, în diverse feluri, relaţia noastră se răcise. Plănuiește să ne ofere un viitor și o speranţă mai bune. Plănuiește ca pierderile pe care le-am suferit între timp să își piardă ele însele relevanţa.

Dumnezeu știe că pierderile pot fi înghiţite de câștigurile pe care le aduc prietenia, sinceritatea și încrederea unei relaţii (între noi și El) care primește o nouă șansă.

Cu adevărat, de ajuns…

Când criza ne-a oprit motoarele, s-a instalat liniștea care a făcut să ne auzim tainele sufletului. Am fost astfel împinși să recunoaștem că știm, măcar în parte, ce sau cine ne-a adus aici. Nu în criza pandemică, ci în criza personală, a lipsei de satisfacţie profundă, de iubire, de înţelegere pe care o descoperim mai cu seamă acum. Iar siguranţa că nu suntem unde trebuie să fim și că nu mergem încotro ar trebui să mergem doar crește pe măsură ce criza ne schimbă modul în care privim valorile. Teama că nu vom reuși să lăsăm totul în urmă e întâmpinată de promisiunea: „Harul meu îţi este de ajuns” (1 Corinteni 2:9).

…pentru a merge mai departe

Vestea că Dumnezeu s-ar putea să nu ţină socoteala așa cum credeam noi că o face, ci mai degrabă este dornic să uite trecutul și să schimbe viitorul, se simte ca îndepărtarea unei imense poveri care ne sufoca gândurile.

Este de fapt cel mai potrivit răspuns în faţa unei crize care ne ispitește să ne întrebăm „De ce?” și să bănuim, în același timp, că Cineva, care știe totul despre noi, ne va imputa o parte din vină.

În criză, nu despre vina noastră este vorba. De fapt, înaintea lui Dumnezeu nu despre cine este de vină e vorba. Ci despre cine vrea să fie salvat. Despre cine va da slavă lui Dumnezeu alegându-L, confirmând că a înţeles că vina sa a fost acoperită și că dragostea lui Dumnezeu este singurul lucru care contează. Arătând astfel că a înţeles ceva despre sens.

Nu doar despre sens, ci și despre direcţie

O viaţă trăită în atmosfera iertării lui Dumnezeu vorbește despre un sens al vieţii care se hrănește din sensul vieţii Lui.

Hristos a trăit pentru a face bine și din a face bine, din și pentru a Se ruga pentru cei care se bucurau de orice mână întinsă, de orice cuvânt de mângâiere sau de orice sprijin. Sensul nostru, astăzi, nu poate fi diferit.

Cât despre direcţie, știm că mergem spre El, iar El vine spre noi. Nu putem merge decât înainte.

Fără riscul să ne pierdem…

Cu gândul la o asemenea întâlnire, să începem să vorbim cu Dumnezeu mai mult, încă de acum. Pentru că, de partea aceasta a istoriei, experienţa ne arată că ne temem adesea mai mult de nimic decât de moarte, ne temem mai mult de a nu fi pierduţi decât de a închide ochii. Ne temem mai mult de neexistenţă decât de lipsa vieţii.

Dar Dumnezeu ne-a promis că, în ciuda morţii, nimic nu ne poate despărţi de El. Lanţul care ne trăgea înapoi – păcatul – zace rupt la picioarele noastre sau, mai degrabă, ale Lui.

…chiar și dincolo de moarte

Promisiunea nedespărţirii nu este metaforică sau spirituală. Nu este nici vagă. Este cât se poate de reală și concretă. Este marea împlinire pentru care Iisus Hristos a acceptat, Și-a dorit chiar, să Se jertfească – pentru ca lumea să poată redeveni ceea ce a fost creată să fie: o lume în care împreună elimină pentru totdeauna despărţirea. O lume în care El a promis că vom recăpăta viaţa. Din abundenţă și fără sfârșit. De fapt, vom recăpăta tot ce am pierdut și tot ce nu am avut niciodată. Prin Ușa pe care Dumnezeu o deschide pentru noi: prin Sine.

Un timp de trăit prin credinţă…

Cu asemenea promisiuni cuprinzătoare, care merg până în criză și dincolo de ea, până la moarte și dincolo de ea, acesta este un timp de trăit prin credinţă.

Cu veștile rele sau ameninţările înconjurându-ne din toate părţile, cu presiunea crescând uneori dincolo chiar și de imaginaţie, putem să stăm totuși liniștiţi (Exodul 14:14). Să trăiești liniștit prin credinţă nu este un gest de eroism, nu este o ţintă la care să privim perfecţionist. Este doar sfatul lui Dumnezeu, dorinţa Lui pentru noi.

…pentru că nu doar dincolo Dumnezeu e cu noi, ci și aici

E de fapt mai mult decât un sfat, e o invitaţie. El este deja acolo unde vom fi și noi. El este deja în pericolele prin care urmează să trecem. Și chiar dacă ne pare că este indiferent sau doarme în furtună, să ne amintim că aparenta Sa lipsă este de fapt doar liniștea Sa. Nu este absenţă, este prezenţă, susţinere și ajutor. Este confirmarea că nimic din ceea ce se întâmplă nu este mai presus de El.

Ce înţelegem din ceea ce ni se întâmplă?

Să înţelegi ce ţi se întâmplă înseamnă mai întâi să te informezi corect, să cunoști cauzele care pot fi cunoscute ale lucrurilor care au loc.

Dar, mai mult decât orice, să înţelegem ce ni se întâmplă înseamnă să înţelegem că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă abandon, că lipsa intervenţiei Sale în maniera imaginată de noi nu ne lasă în voia sorţii.

Să înţelegem că Dumnezeu nu trebuie văzut în gesturi pe care nu le face și că nu trebuie pierdut din vedere atunci când nu vedem nimic ieșit din comun.

În liniște și încredere putem merge mai departe. Manifestându-Și prezenţa, uneori în mod vizibil, alteori în căi pe care doar sufletul nostru le poate distinge, de fiecare dată însă, Dumnezeu merge cu noi. În apă, în pustie, în boală, în cuptorul aprins, nu este niciodată doar unul, sunt doi.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Acest material s-a născut ca răspuns la vizionarea a zece clipuri scurte, adunate sub genericul „Promisiunea Zilei”. În ordinea includerii în acest material, i-am ascultat pe pastorii Gabriel Ișvan, Robert Mandache, Florin Iacob, Gabriel Kadar, Claudiu Goran, Mihai Brașov, Daniel Popa, Valentin Filimon, Ionel Calotă și Nicu Ionescu. Alte scurte meditaţii inspiratoare se găsesc pe pagina YouTube a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Muntenia.

Norel Iacob este redactor-șef Semnele timpului.