Bill Nye justifică participarea la dezbaterea evoluţie-creaţie

119

Pentru că mai mulţi colegi evoluţioniști l-au criticat pentru dezbaterea cu Ken Ham, Bill Nye a ţinut să își justifice decizia. Din discursul său reies însă mai multe elemente interesante din pregătirea acestuia și atitudinea lui faţă de dezbatere.

Într-un articol pentru Skeptical Inquirer, Nye explică motivele care l-au determinat să accepte dezbaterea. Primul motiv a fost faptul că  oamenii sunt afectaţi de argumente false și influenţaţi sentimental de către creaţioniști. În cadrul conferinţelor pe care le ţine în școli sau universităţi, afirmă acesta, a observat cum tinerii și copiii sunt confuzi și îndoctrinaţi cu o viziune ciudată asupra lumii.  „Eram convins de oportunitatea de a demonstra că bine intenţionatul Ken Ham și ajutorul pe care îl primește sunt rele pentru Kentucky, pentru știinţă, pentru SUA, de fapt sunt rele pentru întreaga omenire — nu cred că exagerez dacă declar asta răspicat. ”

Nevoia de justificare a lui Nye a venit ca răspuns la remarcile negative ale colegilor săi evoluţioniști, apărute imediat după ce dezbaterea a fost anunţată. Din mai multe motive, aceștia sunt sfătuiţi să nu participe la dezbateri cu creaţioniști. Unul dintre cei care susţin o astfel de politică este Richard Dawkins.

Într-un interviu realizat la sfârșitul anului 2013, Dawkins a declarat că nu acceptă dezbateri cu creaţioniștii sau cu cei care cred că Pământul are între 6.000 și 10.000 de ani. Motivul lui: aceștia câștigă din start atunci când accepţi să intri într-o dezbatere cu ei. „Ceea ce vor ei e să fie văzuţi pe podium cu un om de știinţă, pentru că lucrul acesta transmite ideea că are loc o dezbatere între doi oameni de știinţă. Dau impresia că este ceva care merită să fie dezbătut”, a declarat el într-un interviu pentru emisiunea de radio „The Thinking Atheist”.

Atunci când a fost întrebat care este părerea lui despre creaţioniștii care au doctorate în domeniul astrofizicii, geologiei sau biologiei, și care au autoritate știinţifică prin urmare, Dawkins i-a ironizat, spunând că trebuie să verifice mai întâi în ce univers și-au luat aceștia diplomele, dar și specializările sau universităţile obscure în care le-au luat.

Reacţiile la atitudinea lui Dawkins nu au întârziat să apară, aceasta fiind considerată arogantă și nefondată. A fost criticat și pentru că elimină din start posibilitatea ca știinţa să fie compatibilă cu viziunea creaţionistă. Lipsa de deschidere a acestuia către posibilitatea de a fi ajuns la o concluzie greșită a fost considerată departe de metodologia știinţifică. De asemenea, alţi cercetători și oameni de știinţă s-au arătat indignaţi de felul în care Dawkins desconsideră creaţioniști care s-au remarcat în domeniul geologiei sau al biologiei, în cadrul unor universităţi renumite, precum Harvard sau Oxford.

Ideea că prin dezbateri li se dă creaţioniștilor o credibilitate pe care nu o merită nu este doar a lui Dawkins. Ea este susţinută de o mare parte a evoluţioniștilor. E greu de demonstrat însă, în lipsa mai multor dezbateri, dacă în spatele acestei idei stă o analiză a tuturor argumentelor creaţioniștilor și o invalidare a lor sau o alternativă pe care evoluţioniștii au exclus-o din start.

Argumente sau strategie?

Din articolul pe care Nye l-a publicat reies și câteva detalii despre felul în care a tratat el dezbaterea. Oportunitatea de a dovedi că Ham greșește, recunoaște Nye, nu era fundamentată atât de mult pe argumente. Acesta a recunoscut că nu era pregătit pentru dezbatere: „Nu sunt deloc un expert în toate astea. Sunt totuși un profesor de știinţă.” Realizând că are puţină expertiză în geologie, biologie evoluţionistă sau astrofizică și că mediatizarea dezbaterii ia amploare, Nye a apelat la alţi colegi de-ai săi, care i-au dat fiecare argumentele lor forte.

Dovezile acestora nu erau suficiente însă. Modalitatea de a le prezenta era de asemenea esenţială, mărturisește Nye. „Pur și simplu, prezentarea contează la fel sau chiar mai mult decât specificul argumentelor într-o situaţie ca aceasta.” Analizându-l pe faimosul creaţionist Duane Gish și tehnica lui de dezbatere, a observat cum acesta dădea argument după argument, fără să îi dea posibilitatea interlocutorului să răspundă la toate. Reușea, astfel, să își facă oponentul să se piardă în detalii și să arate ca și cum ar pierde. A decis să adopte o strategie similară faţă de Ham, pe care l-a simţit emoţionat înainte de dezbatere.

O altă strategie era aceea de a atrage auditoriul de partea sa. A reușit să facă asta prin gluma despre papioane de la începutul discursului, de asemenea planificată, dar și prin relaxarea și siguranţa cu care prezenta argumentele. O altă modalitate de a convinge era să nu ţină cont de ceea ce avea să spună Ham. „Orice ar fi spus Ham, eu aveam deja planificat să vorbesc despre ceea ce mă interesa pe mine”, mărturisește Nye.

Spre final, Bill Nye și-a exprimat aprecierea pentru sinceritatea cu care Ham și-a susţinut argumentele. Aprecierea nu a eliminat însă impresia generală dată de declaraţiile sale anterioare. Surprinzătoare pentru un om de știiinţă, afirmaţiile lui Nye trimit mai degrabă către îngustimea și tentativele de manipulare de care sunt acuzaţi creaţioniștii. Ceea ce transpare însă cel mai mult din declaraţia lui este o lipsă de deschidere faţă de argumentaţia lui Ham. Dezbaterea nu a fost, conform cu ceea ce spune Nye, o discuţie onestă în care știinţa să primeze, ci o luptă pentru a atrage emoţional publicul, care oricum, în majoritate, nu avea expertiza de a analiza argumentaţia.

Foto: Will Folsom