Dr. John Ashton din Newcastle, Australia, este un exemplu convingător de savant care face știinţă la modul cel mai serios, dar care își întemeiază pe Biblie convingerile cu privire la originile universului și ale vieţii.

Dr. Ashton consideră că acesta este un domeniu aflat dincolo de zona în care știinţa se poate exprima pe baza metodelor ei. Mai mult decât atât, ca un prolific autor de carte, dr. Ashton a publicat, printre altele, ample mărturii din partea a peste o sută de savanţi cu o deosebită recunoaștere și probitate știinţifică, în care aceștia se declară, fără echivoc, credincioși și susţinători ai relatării biblice a Creaţiei.

A.B.: Dr. Ashton, cum aţi ajuns să vă intereseze subiectul știinţă și religie?

J.A.: Întotdeauna am fost preocupat de știinţe, încă de când eram elev. De aceea am urmat și o facultate tehnică, la Newcastle. Am lucrat într-o oţelărie, la cel mai mare producător de oţel din emisfera sudică, în laboratorul de cercetare, ca asistent al unuia dintre cercetătorii principali. El era creștin practicant. Am vorbit cu el despre Iisus și despre creștinism și așa a început să mă intereseze subiectul acesta.

A.B.: Pe atunci nu aveaţi convingeri creștine?

J.A.: Nu, nu eram creștin practicant deși, prin familie, aparţineam de biserica metodistă. Totuși, când tata a murit, m-am decis că nu ar fi bine pentru mine să beau sau să fumez. Aveam 13 ani. Da, am realizat că trebuie să-mi preţuiesc și protejez creierul. Eram un elev foarte bun…

A.B.: La numai 13 ani aţi ajuns la o concluzie foarte serioasă. Aţi avut puterea să vă ţineţi de promisiune?

J.A.: Da. Când eram la universitate, majoritatea colegilor mei beau alcool, iar când mergeam la un restaurant împreună, ceilalţi băieţi râdeau de mine. Luasem și hotărârea de a nu avea relaţii sexuale înainte de a mă căsători.

A.B.: V-a vorbit cineva despre asta, v-a cerut asta?

J.A.: Nu, mi se spunea chiar opusul, mi se spunea că este în regulă dacă faci sex, atât timp cât îţi protejezi partenera. Când auzeam asta, era ceva din interiorul meu care îmi spunea că nu este bine, așa că am luat și această decizie și sunt foarte fericit că am făcut asta.

Pe la 20 și ceva de ani mi-am terminat studiile de chimie la universitatea locală și mă întrebam care va fi scopul meu în viaţă. Vedeam ce se întâmpla cu marii profesori ai lumii, pentru că aveam profesori foarte importanţi, doctori la Cambridge, la Oxford, la MIT [Massachusetts Institute of Technology], dar îmi păreau goi în interior. În plus, beau, fumau, așa că nu erau un exemplu pentru mine.

Am vorbit cu mama, pentru că doream să aflu mai mult despre Dumnezeu, iar ea mi-a spus să merg la biserică. Așa că, într-o duminică, m-am hotărât să mă duc la biserica metodistă din orașul natal. Nu era o biserică mare. Cred că predicatorul m-a văzut intrând, pentru că a subliniat că avem nevoie să credem în Iisus. Când am revenit acasă, i-am spus mamei că vreau să aflu mai mult despre Biblie și nu știu cum să procedez. Ea mi-a spus să mă duc la biserica adventistă, pentru că ei au studii biblice în fiecare sâmbătă dimineaţă. Ea fusese acolo de câteva ori, după ce tata murise. Am mers la ei. Nu am avut nicio problemă să accept Sabatul pentru că îmi aminteam că tatăl meu spunea, când eu eram mic, că oricine spune că respectă Biblia și nu merge la biserică sâmbăta este un ipocrit. Asta a fost ceva uimitor. Nu știu de unde avea această idee pentru că el nu mergea la biserică, nu era o persoană religioasă.

Au fost lucruri mici care au intervenit în viaţa mea și mi-au format credinţa de creștin. Mă întrebam ce voi face, doream un nou început, așa că am aflat de o bursă de studii postuniversitare în Tasmania, era o bursă de studii și cercetare în chimie și am făcut ceva ce azi nu aș mai face. Eram un creștin imatur. M-am rugat lui Dumnezeu și I-am spus că, dacă voi primi acea bursă, o să-mi cumpăr o Biblie, o să încep să merg la biserică și o să încep să respect Sabatul. Am obţinut bursa de studii postuniversitare pe chimie, Tasmania având cel mai bun program de chimie. Când am ajuns acolo, primul lucru a fost să-mi cumpăr o Biblie și să merg la biserica adventistă zonală.

A.B.: Întotdeauna aţi fost genul acesta de om, care face o promisiune sau ia o decizie și o respectă?

J.A.: Da, sunt așa, dar nu-mi este ușor. Nu iau decizii foarte repede, mă gândesc la multe aspecte, dar atunci când iau o hotărâre, fac tot ce pot mai bine pentru a o respecta.

Oamenii sunt ispitiţi, aveam multe tentaţii sexuale, aceasta este vârsta la care corpul atinge apogeul funcţiei de reproducere. Dar dacă vrem, Dumnezeu ne ajută. Trebuie să luăm o hotărâre în faţa Sa, ce vrem și ce nu vrem să facem în viaţa noastră. Acesta poate fi un punct important.

Dar trebuie să spun că, la acele cursuri biblice, m-am îndrăgostit de o tânără creștină cu care m-am căsătorit, și iată că au trecut mai bine de 38 de ani de atunci. Avem împreună patru copii.

Mă simt foarte bine să spun că a deveni creștin este cea mai bună decizie pe care am luat-o în viaţă. Cred că aș fi devenit creștin oricum, dar faptul că sunt adventist este și mai bun, având în vedere programul adventist de sănătate, care este atât de valoros. Am devenit vegetarian. Soţia mea fusese crescută vegetariană.

A.B.: Așadar, aţi plecat la studii în Tasmania, pe baza bursei…

J.A.: Da, am plecat la studii, dar am mers și la biserică, am studiat Biblia și m-am botezat în anul II de studii doctorale. M-am căsătorit și am primit un post de profesor de fizică la un colegiu tehnic de la ţară, unde ne-am și cumpărat o casă. În acea perioadă petreceam mult timp studiind Biblia. Doctoratul meu a fost respins și am trecut printr-o situaţie foarte interesantă, pentru că luasem un premiu de la Institutul de Metalurgie pentru cercetarea pe care o făcusem la doctorat, un alt premiu pentru prezentarea orală. Dar, când mi-am susţinut teza de doctorat, s-a obiectat că nu am prezentat suficiente dovezi pentru concluziile mele. Ele erau, dar în apendice. Am considerat că evaluarea lucrării mele fusese greșită. Decanul facultăţii de știinţe a fost de acord cu mine și mi-a spus că îmi prezint obiecţiile.

Am avut însă convingerea că Dumnezeu îmi transmite că trebuie să renunţ la pista pentru doctorat și să merg mai departe. Așa că am lăsat de-o parte cercetarea și am început să studiez și mai mult Biblia, dovezile despre istoricitatea Bibliei, a profeţiilor, a Creaţiei. Multe persoane îmi puseseră întrebări cu privire la ultimul subiect, așa că am început să adun materiale documentare despre ce spune știinţa pe această temă.

Așa a apărut dorinţa mea intensă de a mă apuca de doctorat, dar de data aceasta în alt domeniu, în domeniul Creaţiei. Printr-o serie de împrejurări am reușit să studiez cu un filosof care își făcuse studiile la Oxford și la Harvard și care era creaţionist. Studiase și la Cambridge. Deci el credea în Creaţie. Mi-am făcut doctoratul cu el într-un domeniu al filosofiei, epistemologia, studiul teoriei cunoașterii. Am făcut cercetări și în domeniul medical, în studiul mediului înconjurător, așa că am căutat dovezi în domeniul bio-medicinei. Primele mele cercetări doctorale mi-au fost de mare folos în proiectul doctoral pe care îl derulam acum despre evoluţie și creaţie.

A.B.: Așa aţi început să scrieţi și să publicaţi, mai întâi în domeniul mediului înconjurător și al sănătăţii.

J.A.: Prima mea carte s-a numit Pericole ascunse: Impactul tehnologiei asupra mediului și a sănătăţii. Această carte a fost publicată la editura Bantam.

A.B.: Este o editură importantă.

J.A.: Sigur. Și mai important este că cei peste douăzeci de ani care au trecut au confirmat interpretările mele cu privire la efectele pozitive și negative ale tehnologiei.

Apoi am scris o carte care se numește 101 idei importante pentru un stil de viaţă sănătos. Aceasta viza mai mult alimentaţia și mișcarea fizică. Această carte a fost publicată la HarperCollins. Următoarea carte a fost Manual pentru îmbunătăţirea vieţii, publicată la Simon&Schuster.

A.B.: Aveţi în portofoliu mari case de editură.

J.A.: Da, am publicat la cele mai bune edituri. Următoarea carte a fost Pericolele progresului și a fost publicată de Editura Universitară New South Wales. În această carte ne-am ocupat de intervenţiile omului asupra mediului înconjurător și de modul în care este influenţat mediul. Apoi am publicat cartea Al șaptelea mileniu: Dovada că putem cunoaște viitorul. Este o carte foarte interesantă. Am urmărit datele care se prezintă în literatura nereligioasă despre situaţii în care oamenii au prevăzut viitorul, oameni care au avut vise, sau premoniţii, care i-au avertizat pe ceilalţi cu privire la vreun dezastru sau la alte pericole. Această carte a fost publicată la editura New Holland în anul 1998.

În 1999, tot la această editură, am publicat și cartea În șase zile. Începusem să scriu mai mult pentru mine despre studiile pe care le-am făcut privind Creaţia. M-am gândit să abordez discuţia diferit, să le scriu unor savanţi și să-i întreb de ce au ales să creadă în Creaţie. Doar atât i-am întrebat.

Am găsit oameni minunaţi, oameni cu experienţe extraordinare, pentru că foarte mulţi dintre acești oameni sunt creștini foarte buni și intelectuali de anvergură, mulţi sunt oameni de știinţă renumiţi, așa cum este profesorul David B. Gower, profesor emerit, activ, de la catedra de biochimie de la Universitatea din Londra, profesorul Ker C. Thomson, fost director al Laboratorului Geologic al Forţelor Aeriene Americane, care are un doctorat în geologie la Școala de Mine din Colorado. Cartea aceasta conţine cincizeci de mărturii. Și am mult mai multe mărturii de acest gen. Unii au spus că cincizeci există de toţi, dar nu este așa, pentru că eu am primit mult mai multe răspunsuri.

Savanţi care au contribuit la cartea În șase zile:

Dr. Colin W. Mitchell, cu studii la Oxford și Liverpool, și-a luat doctoratul în geografia zonelor deșertice la Universitatea Cambridge. Dr. Mitchell a fost, timp de mulţi ani, consultant știinţific pe lângă Organizaţia pentru Hrană și Agricultură (FAO).

Dr. John R. Baumgardner, cu studii la Universitatea Tehnică din Texas, are un master la Princeton și un doctorat în fizică spaţială la Universitatea din California (Los Angeles). Dr. Baumgardner este șeful proiectului TERRA Code, un program 3D pentru studiul mantiei terestre și al litosferei, și lucrează în divizia teoretică a Laboratoarelor Naţionale de la Los Alamos.

Dr. Werner Gitt a fost recompensat magna cum laude pentru teza de doctorat la Universitatea Tehnică din Aachen și este director al Institutului German pentru Fizică și Tehnologie.

Andrew McIntosh, cu un doctorat în teoria combustiei la Institutul Tehnologic Cranfield și cu un alt doctorat în matematică la Universitatea Ţării Galilor, este profesor de teoria combustiei la Universitatea din Leeds și are capitole scrise în zece manuale publicate în acest domeniu, precum și peste 80 de articole în jurnale de specialitate.

A.B.: Sunt mulţi oameni de știinţă, teologi și creștini, care acceptă că Dumnezeu a creat lumea, dar se delimitează de ideea că aceasta a fost făcută în șase zile. Toţi acești oameni de știnţă din cartea dumneavoastră au fost de acord cu titlul, În șase zile?

J.A.: Da, aceasta a fost condiţia pusă, și toţi aceștia au fost de acord că lumea a fost creată recent, în șase zile literale, de 24 de ore, ceea ce este foarte interesant! Toţi oamenii de știinţă din această carte cred asta și au argumente foarte puternice.

A.B.: Ce fel de reacţii și recenzii a declanșat publicarea acestei cărţi?

J.A.: Cartea a fost citată la conferinţe știinţifice, pe internet a stârnit un interes deosebit, fiind citată adeseori, au fost făcute noi mărturii, iar apoi s-a scris despre ea și în presa australiană.

A.B.: Care a fost următoarea carte?

J.A.: Următoarea carte este The God Factor (Factorul Dumnezeu), care a fost publicată de HarperCollins. Ea conţine declaraţiile a 50 de oameni de știinţă și cadre universitare despre credinţa lor în Dumnezeu. Richard Dawkins declarase, într-o recenzie a cărţii În șase zile, că unii dintre savanţii care scriseseră acolo se află în universităţi patronate de biserici, așa că este de înţeles de ce cred în Creaţie. Așa că toţi cei cincizeci de oameni de știinţă invitaţi să contribuie la această nouă carte și-au luat doctoratele la universităţi seculare și predau în universităţi seculare. Și aceștia au prezentat mărturii asemănătoare. Ei dezvăluie de ce cred în acurateţea istorică a Bibliei, de ce cred în moartea și învierea lui Iisus Cristos și de ce cred că rugăciunile au un răspuns.

Evoluţia: Imposibilă, de dr. John Ashton

„Această carte, cu informaţii exprimate atât de clar, va contribui cu siguranţă la schimbarea opiniilor celor care se lasă duși de curent, aceasta fiind consecinţa unui sistem de educaţie care insistă că evoluţia este un lucru dovedit, în ciuda faptului că validitatea genului de dovezi aduse în sprijinul teoriei respective este într-o scădere continuă și semnificativă.“

Dr. James A. Allen, genetician, Universitatea din Stellenbosch, Africa de Sud. Dr. Allen și-a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, și este consultant internaţional în reproducerea bovinelor.

„Dacă cineva acceptă că explicarea procesului evoluţiei este dificilă, atunci trebuie să acorde atenţie și altor perspective, iar dr. Ashton propune interpretări alternative ale dovezilor.“

Prof. dr. Warren Grubb, profesor emerit, Școala de știinţe biomedicale, Universitatea Curtin, Australia

A.B.: Aţi mai scris o carte cu un titlu foarte curajos…

J.A.: Da, cea mai recentă carte a mea se numește Evolution: Impossible (Evoluţia: imposibilă) și sunt foarte încântat de această carte, pentru că eu cred că acum avem suficiente dovezi știinţifice pentru a crede, în termeni absoluţi, că evoluţia este imposibilă nu doar din punct de vedere mecanic, dar, dacă examinăm fosilele pe care le găsim, constatăm că ele nu atestă evoluţionismul, nu există dovezi pentru schimbări evolutive treptate. Ceva fie apare dintr-o dată pe pământ, complet format, fie dispare complet, fie rămâne așa cum e, la stadiul la care se află. Nu sunt dovezi reale pentru schimbări evolutive. În al doilea rând, dacă examinăm eroziunea și alte procese naturale, vom constate faptul potrivit căruia continentele nu pot nici pe departe să fie așa de vechi pe cât s-ar cere pentru evoluţie.

Nu este cunoscut niciun mecanism prin care să apară întâmplător noi informaţii genetice, iar acest lucru este foarte important. De exemplu, evoluţia unui pește într-un amfibian necesită formarea de picioare și braţe, iar unii oameni se gândesc că asta se poate întâmpla doar prin schimbări treptate. Dar lucrul acesta înseamnă că embrionul de pește ar trebui să conţină informaţii noi, coduri noi pentru picioare, care vin cu mușchii adiacenţi și vasele de sânge, tendoane, nervi și piele. Toate dintr-odată. Nu chiar dintr-odată, să spunem că au loc schimbări graduale, dar e vorba de o masă enormă de noi coduri care trebuie să fie generate probabilistic.

Când vorbim despre mutaţii genetice întâmplătoare, trebuie să pricepem că prin asta se distrug niște structuri existente, nu se dezvoltă altele noi. Dacă ne gândim doar la această mică schimbare, ea implică generarea unei mase enorme de noi coduri de ADN, iar azi nu se cunoaște niciun mecanism care să producă noi coduri genetice. Schimbările de mediu nu duc la producţia de coduri noi. Ele pot să le activeze sau să le dezactiveze pe cele existente, dar nu creează noi coduri, noi structuri în informaţia genetică conţinută de embrion.

A.B.: Aveţi semnale pozitive? Sunt persoane care v-au scris și care au dorit să se întâlnească cu dumneavoastră și să discute pe această temă?

J.A.: Da, în urma apariţiei cărţii În șase zile, mulţi oameni mi-au spus că această carte i-a convins. Dacă ne gândim la ecosisteme, vedem că totul trebuia să fie creat într-o perioadă foarte scurtă de timp. La fel constatăm dacă ne gândim la sinergia în virtutea căreia ecosistemul operează, interdependenţa tuturor componentelor din sistem, ciclul azotului cere ca animalele, bacteriile, plantele să coexiste pentru a asigura nivelul de proteine. Asemenea cicluri ale vieţii sunt peste tot în natură, așa că totul are sens, în termenii a ce știm noi azi despre știinţă. Suntem în situaţia de a spune că evoluţionismul este imposibil.

A.B.: Scrieţi cu ușurinţă? Aţi publicat multe cărţi, scrisul este ceva natural pentru dumneavoastră?

J.A.: Nu, îmi este greu să scriu. Este ca și cum aș da examene la universitate, de fiecare dată. Pentru că fiecare carte pe care o scriu trebuie să fie foarte bine documentată, trebuie să fiu atent la fiecare cuvânt, pentru că cei care nu sunt de acord cu mine vor căuta mereu o greșeală. Vor căuta să demonstreze că ce am scris nu este corect pentru a-mi discredita munca. Trebuie să fiu foarte atent, iar această muncă este foarte meticuloasă, trebuie să-mi verific foarte bine referinţele, mereu încerc să folosesc cele mai bune date și referinţe, iar cărţile mele au recenzii foarte bune. Mulţi oameni sunt încântaţi de ceea ce scriu și mulţi discută despre asta.

Sunt foarte mulţumit, cred că Dumnezeu m-a binecuvântat, iar această ultimă carte pe care am scris-o, Evoluţionismul: Imposibil, este concepută ca un elogiu adus lui Dumnezeu, ca o mărturie pentru El și pentru Iisus. Cred că Dumnezeu mi-a dat acest dar, mi-a dat o minte foarte bună, mi-a dat capacitatea de a aduna și sintetiza informaţiile și mi-a mai dat abilitatea de a explica aceste fenomene pentru ca oamenii să le înţeleagă. Cred că acesta este darul meu și de aceea trebuie să-l folosesc. Dumnezeu m-a binecuvântat foarte mult.

A.B.: Vă mulţumesc, dr. Ashton, și vă doresc să munciţi mai departe cu aceeași pasiune.