În timp ce Moș Crăciun, renii lui și diferitele povești menite să amplifice magia sărbătorii acaparează ușor imaginaţia copiilor, s-ar putea să descoperim că este de departe mai dificil să îi familiarizăm cu povestea adevărată a nașterii lui Iisus. Sau, cel puţin, că nu suntem siguri cum să prezentăm o istorie reală într-un ambalaj la fel de atractiv ca acela în care a fost împachetată ficţiunea.
Unii părinţi încă se luptă cu dilema ocrotirii versus devoalării miturilor care au ajuns să facă parte din ţesătura copilăriei, dar adevărul este că acestea se propagă cu viteza luminii, prin intermediul colegilor, prietenilor, desenelor animate, spectacolelor, filmelor și cărţilor pentru copii sau prin tăvălugul de reclame adaptate sezonului sărbătorilor.
N-aș putea spune care este impactul unui film precum Expresul Polar asupra unei minţi curioase de copil, dar l-aș putea bănui, evaluând impresia pe care o lasă adultului care știe totuși unde să așeze graniţa dintre realitate și ficţiune. Este ușor să fii fermecat de aventura eroului, un băieţel sceptic în privinţa Moșului, dar la ușa căruia oprește, la miezul nopţii, un tren care îl va purta spre Polul Nord, în ţinutul fermecat al elfilor și al personajului cu sacul doldora de cadouri. Efectele vizuale, coloana sonoră, traseul care îţi taie respiraţia, povestea care te ţine cu sufletul la gură, personajele de care nu ai cum să te plictisești (printre care se strecoară și o fantomă), destinaţia care confirmă adevărul fantasmelor brodate pe seama locului în care se odihnește Moșul atunci când nu împarte daruri la celălalt colţ al lumii – cum ar putea concura o povestire biblică cu basmul ireal ţesut de scriitori, regizori, actori dintre cei mai talentaţi?
Pendulând între mit și realitate
O mamă care a crescut crezând că Moșul este un personaj real îi scrie pastorului John Piper, povestind cât de mult s-a bucurat de această poveste în copilărie, dar și cât de dezamăgitoare a fost descoperirea că trăise o minciună frumoasă. Soţul ei dorește să păstreze viu mitul Moșului pentru cei trei copii ai lor, cu vârste între 2 și 5 ani, iar ea se luptă să ia decizia corectă. Doar că se simte între ciocan și nicovală. Pe de o parte, porunca Scripturii de a nu minţi și temerea ei că Moș Crăciun a confiscat o sărbătoare care ar fi trebuit să Îl aibă în centru pe Iisus, pe de alta, dorinţa ei de a crea o atmosferă magică pentru copiii ei.
După ce clarifică faptul că nu-ţi poţi convinge copiii că un personaj fictiv este real, dacă intenţia ta este să-i înveţi adevărul, Piper trece la ceea ce i se pare a fi adevăratul miez al problemei – tentaţia de a întreţine o poveste palpitantă pentru că noi credem că adevărul nu poate concura cu ea în inima unui copil.
Un părinte convins că nimic nu poate înlocui, estompa sau completa adevărul că Iisus a intervenit în istoria noastră va fi dornic să le vorbească și copiilor despre această poveste uimitoare.
Adevărata întrebare însă este dacă părintele crede că nașterea lui Iisus este într-adevăr „cea mai frumoasă poveste a lumii”. Pentru că, atâta timp cât este convins că nimic nu poate înlocui, estompa sau completa adevărul că Iisus a intervenit în istoria noastră – întrupându-Se, trăind printre noi, murind, înviind și pregătindu-Și revenirea, pentru a pune capăt păcatului și durerii –, părintele va fi dornic să le vorbească și copiilor despre această poveste uimitoare.
Desigur, pentru a putea vorbi despre Iisus, ar trebui mai întâi să fie deprins să-I deschidă Cuvântul, într-o vreme în care studierea Bibliei nu mai reprezintă pentru mulţi o prioritate. Un sondaj realizat în 2021 de Biroul de Cercetări Sociale (BCS) a arătat că 80% dintre români cred în Dumnezeu, aproape 60% consideră că fac parte dintr-un plan al lui Dumnezeu, dar numai 18,3% au citit Biblia integral, în timp ce 39,3% nu au citit Biblia niciodată. Un sondaj realizat de Lifeway Research în același an a arătat că 22% dintre americani ar putea reda fidel istoria nașterii Domnului, 31% ar putea spune povestea, dar, omiţând unele detalii, 25% ar putea reda foarte sumar istoria, iar 17% nu știu nimic despre ea.
„În timp ce naraţiunile fictive despre Crăciun par să se înmulţească în fiecare an, relatarea biblică despre nașterea lui Iisus Hristos a rămas neschimbată de când a fost scrisă în Biblie. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre americani nu cred că ar putea reda din memorie povestea Crăciunului cu oarecare acurateţe”, a declarat Scott McConnell, director executiv al LifeWay Research. Concluzia care se desprinde din aceste date, susţine McConnell, este că, deși susţinem multe programe în biserici cu ocazia Crăciunului, cel mai mult am avea nevoie de simpla citire a pasajelor despre nașterea lui Iisus.
Cum să le vorbim copiilor despre nașterea lui Iisus
Părinţii sunt cele mai importante persoane care pot aduce copiii în legătură cu învăţăturile Bibliei, într-un limbaj adaptat fiecărei categorii de vârstă.
Pentru copiii de vârstă mică, primii pași în lecturarea textelor biblice pot fi făcuţi cu ajutorul Bibliei pentru copii. Există o abundenţă de Biblii destinate copiilor, care îi familiarizează pe cei mici cu naraţiunile biblice, prezentându-le într-o formă simplificată, accesibilă. Atunci când copilul este ceva mai mare, părintele ar trebui să deschidă Biblia, pentru a-i arăta că aceasta este o carte unică, diferită de oricare alta – mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ideea că Scriptura are un impact asupra vieţii se va contura tot mai clar pe măsură ce vor vedea modul în care Biblia ghidează viaţa părinţilor, de la lucrurile pentru care se roagă și cuvintele pe care le rostesc la modul în care folosesc banii și relaţionează cu ceilalţi.
Povestea nașterii lui Iisus va fi prezentată, la fel ca celelalte naraţiuni biblice, în concordanţă cu capacitatea de înţelegere a copilului. Pentru copiii mai mici, detaliile despre nașterea Lui prezentate în Matei 1:18-25 și Luca 2:1-21 ar putea fi de ajuns, pe când copiii mai mari ar putea fi capabili să înţeleagă cadrul lărgit al acestei istorii, așa cum este el conturat în Luca 1:26-45.
Citirea textelor biblice pe roluri sau improvizarea unor scenete ar putea să ajute la memorarea și clarificarea detaliilor naraţiunii, după cum au constatat unii părinţi. James, un tătic care și-a dorit ca semnificaţia evenimentului de la Betleem să fie mai limpede pentru copiii lui, a avut nevoie de o recuzită simplă (un cearceaf, un prosop cu care și-a înfășurat capul, un băţ și un mielușel luat dintre figurinele care compuneau decoraţiunea cu nașterea Domnului) pentru a povesti cele întâmplate din perspectiva unuia dintre păstori. O seară petrecută afară, sub cerul înstelat, prilej de a povesti despre steaua care i-a condus pe magi, o hartă imprimată și lăsată la îndemâna copiilor pentru a-i ajuta să înţeleagă cât de lungă și dificilă a fost călătoria Mariei și a lui Iosif de la Nazaret la Betleem, încurajarea copiilor să recreeze scena nașterii lui Iisus folosind materiale simple, obiecte de uz casnic sau jucării – toate acestea sunt metode la îndemână pentru a-i introduce în atmosfera unui eveniment pe care cu toţii avem nevoie să-l înţelegem mai bine.
Autorul unui articol pe această temă recomandă ca între un an și doi ani copiii să fie familiarizaţi cu numele lui Iisus prin intermediul unor afirmaţii ușor de înţeles despre nașterea Lui („Iisus s-a născut”; „Maria avea grijă de bebelușul Iisus” etc.). Detaliile și semnificaţia povestirii vor fi înţelese mai bine pe măsură ce copilul crește (la 3-4 ani poate înţelege, de exemplu, că un înger a venit la Maria cu vestea că Îl va naște pe Iisus, la 5 ani îi este mai ușor să înţeleagă faptul că Iisus a fost trimis de Dumnezeu sau că profeţii au anunţat cu mult înainte venirea Lui, iar în preadolescenţă poate asimila idei complexe – faptul că Iisus este Dumnezeu în formă umană sau că nașterea Lui a însemnat punerea în aplicare a planului divin pentru salvarea omului).
Alţi autori creștini le recomandă părinţilor să explice copiilor întreaga istorie, de la iesle la mormântul gol.
Pentru copiii mai mari, discuţia ar putea cuprinde și profeţiile din Vechiul Testament despre Mesia. Chiar și un adult ar putea fi fascinat să afle că există aproximativ 300 de profeţii directe și indirecte cu privire la Iisus și că, potrivit calculelor matematicianului Peter Stoner, probabilitatea ca doar 8 din aceste profeţii să se împlinească în viaţa unui om este de 1 din 10 la puterea 14 (o șansă din o sută de mii de miliarde).
După cum remarcă John Piper, adevărul este mai uimitor și mai palpitant decât ficţiunea. Trebuie doar să găsești calea prin care să-i transmiţi copilului această realitate. Iar vestea bună este că inimile lor au, ca și ale noastre, un gol pe care nu-l poate umple nimic din strălucirea exterioară a sărbătorii sau din poveștile fermecătoare brodate în jurul ei, pentru că golul are forma Celui născut în iesle.
Festivalul de iarnă „Călătorie la Iesle”, la Biserica Băneasa
Duminică, 8 decembrie, Biserica Băneasa în colaborare cu Speranţa TV va organiza a doua ediţie a festivalului de iarnă „Călătorie la Iesle”. Evenimentul se va desfășura între orele 16:00 și 19:00 pe peluza bisericii, situată în Voluntari, jud. Ilfov, pe strada Erou Iancu Nicolae nr. 38-38 A.
Participanţii vor avea ocazia să se bucure de scena nașterii Mântuitorului, de colinde și de surprize pregătite special pentru cei mici, precum și de gustări delicioase pentru toate vârstele. De asemenea, organizatorii își propun să sprijine comunitatea și îi invită pe cei care pot să aducă jucării sau hăinuţe pentru cei vulnerabili. Alături de Speranţa TV și de Biserica Băneasa se vor implica în organizarea festivalului: ADRA România, Radio Vocea Speranţei, Editura Viaţă și Sănătate, dar și Sola Scriptura.
Pentru cei care nu pot fi prezenţi fizic, festivalul va fi transmis în direct la Speranţa TV, începând cu ora 17:00, oferindu-li-se astfel posibilitatea de a savura cele mai frumoase momente ale evenimentului din confortul propriei case.
Intrarea este liberă, iar organizatorii vă așteaptă cu braţele deschise pentru o după-amiază plină de bucurie și de solidaritate.
