Procesul lui Dumnezeu

Scenariul în care Dumnezeu este judecător, iar creaturile sunt supuse judecăţii Sale se încheie, în Scriptură, cu happy-end pentru toţi iubitorii dreptăţii. Dar cum s-ar finaliza situaţia în care Dumnezeu este inculpat într-un proces instituit de creaturile Sale? Happy-end pentru cine?

Este Iisus singura cale spre Dumnezeu?

Această întrebare aparent inocentă, probabil, a produs, în ultimele 2000 de ani, mai multă tulburare decât oricare alta. Ea este, de fapt, un ecou al preocupării evreilor antici de a stabili dacă Israel era, sau nu, singurul popor al lui Dumnezeu pe pământ. Reprezintă, de asemenea, ecoul istoriei care a fost martora războaielor născute din...

În punctul orb

O călătorie în jurul lumii, pe biciclete, i-a condus pe doi tineri americani la concluzia greșită că „oamenii sunt buni.”

Religia ameninţată de „apocalipsa zombie”

Sociologul și psihologul german Erich Fromm a caracterizat istoria recentă a relaţiei dintre societăţile umane și Dumnezeu astfel: „Dacă în secolul al XIX-lea problema a fost că Dumnezeu este mort, în secolul al XX-lea problema este că omul e mort.”1

Adevărul în secolul al XX-lea, sau certitudinea incertitudinii

În anul 1961, Londra este locul de debut al piesei de teatru „Luther”, scrisă de John Osborne (1929-1994). Autorul nu-şi propune redarea vieţii lui Luther din punct de vedere istoric, iar întreaga piesă e doar un pretext pentru promovarea ideilor ce frământau mintea de căutător disperat a lui Osborne.

Liberi să fim responsabili

Mai multe experimente simple au arătat că anumite procese neuronale necesare realizării unei acţiuni se intensifică cu fracţiuni de secundă sau chiar secunde întregi înainte ca gândirea conștientă să fie informată cu privire la realizarea acelei acţiuni.

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

„Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39)

Războiul minţii pe timp de pace

Atunci când descoperi că singurul lucru care ţi-a rămas este credinţa în Dumnezeu, vrei mai mult decât orice ca acea credinţă să nu se dovedească o otravă pentru sufletul tău.

Primul „abuz spiritual” judecat de Biserica Anglicană

Tribunalul Disciplinar Episcopal al Bisericii Anglicane a decis săptămâna trecută că Timothy Davis, vicar al unei mari biserici parohiale evanghelice din orașul Oxfordshire, din Abingdon, se face vinovat de „comportament neadecvat pentru slujba și lucrarea unui grefier al ordinelor sfinte prin abuzul puterii și autorităţii spirituale”. Aceasta este prima dată când Biserica Anglicană îl condamnă...

Rușinea (anti)catolicismului

Subiectul acesta pare o răscolire prin gunoaie pentru asigurarea supravieţuirii. Cui îi mai pasă astăzi de protestul protestant? Anticatolicismul, ca și antiprotestantismul sunt atitudini naturale și legitime cultural, care pot fi evaluate după motivaţie, spirit și conţinut – aspecte aparent obscure, dar care devin foarte transparente în faptă.

Reforma protestantă, între obstinaţie și necesitate

Acum jumătate de mileniu, cuiul lui Luther a prins cele 95 de teze pe ușa catedralei din Wittenberg. În ce lumină se văd azi motivele care au dus la Reformă?

Reforma – adevărata faţă a creștinismului

Marea Reformă nu a fost o simplă schismă în interiorul creștinismului occidental, nu a fost doar o mișcare religioasă și politică, deși toate acestea sunt descrieri corecte, complementare. Reforma protestantă, cu spiritul și principiile ei specifice, a fost înainte de toate o întoarcere la adevăratele surse și valori ale creștinismului – o tentativă de restaurare.

Când faţa lumii se schimbă. Semnificaţia epistemologică a Reformei Protestante

După Iisus, adică în epoca numită „după Hristos - d.Hr.”, istoria omenirii nu s-a confundat cu istoria creştinismului şi, după cum se ştie, nu a fost istoria unui marş triumfal al creştinismului spre universalizarea sa şi unificarea genului uman. Dimpotrivă, această istorie poate fi caracterizată mai degrabă ca o manifestare a „marii lupte” (the great...

Dumnezeu este bun. De ce atâta suferinţă?

De nimic altceva nu este legat numele lui Dumnezeu în discursul uman așa cum este legat de suferinţă și izbăvire. Acest locus este un fel de uriașă și complicată intersecţie a existenţei noastre.

În faţa celor două uși

Nicio altă instanţă pe pământ nu poate judeca un om așa de eficient cum o face sau ar trebui să o facă propria lui conștiinţă. Înainte și îndată după ce răul a fost comis începe „nemilosul“ proces.