Mă îndreptam spre un vârf cu vedere la orașul Airlie Beach, din nordul statului Queensland. Credeam că e vorba de un traseu de 800 de metri, dar fiecare turist pe care îl întrebam cât mai avem până la destinaţie ne răspundea invariabil: „Încă 10 minute.” Așa că am avut nevoie de o doză bună optimism și determinare ca să urmăm traseul până la capăt.

Tot acest drum pe o pantă abruptă și poteci pline de noroi a reprezentat o oportunitate pentru a afla câte ceva despre secretele florei locale, pe care fratele meu era mai mult decât dornic să mi le împărtășească.

„Există o plantă în Queensland care provoacă o durere atât de intensă la atingerea ei, încât te gândești la sinucidere. Există chiar o poveste despre un bărbat care a folosit planta ca înlocuitor de hârtie igienică și apoi s-a sinucis, pentru că nu a mai suportat durerea”, mi-a spus fratele meu.

Gândurile la planta care produce dureri agonizante, motiv pentru care a și fost numită „plantă sinucigașă”, mi-au tot rulat în minte în timp ce fotografiam priveliștea de vis, odată ajunși pe vârful nostru, dar și în timp ce coboram muntele. Neavând idee cum arată planta, am început să mă întreb dacă nu cumva orice plantă necunoscută pe lângă care treceam ar fi putut fi infama plantă sinucigașă. Fratele meu m-a asigurat însă că o voi recunoaște destul de ușor atunci când o voi întâlni, pentru că are frunze mari, acoperite cu firișoare de păr.

Unele rapoarte spun că durerea chinuitoare provocată de urzica-australiană poate dura uneori luni de zile, iar în anumite cazuri, chiar ani.

Dendrocnide moroides este denumirea știinţifică a acestei plante cunoscute sub mai multe nume, printre care cel de urzică-australiană sau gympie-gympie. Atingerea frunzelor plantei este foarte dureroasă, pentru că firele de păr de pe suprafaţa lor funcţionează ca niște ace. Înţepătura pe care o resimte cel care atinge planta îi dă senzaţia că este ars cu acid fierbinte și electrocutat în același timp. Nu există remediu; îndepărtarea firelor de păr minuscule este aproape imposibilă, iar încercarea poate duce la ruperea acestora, provocând dureri și mai mari. Unele rapoarte spun că durerea chinuitoare provocată de urzica-australiană poate dura uneori luni de zile, iar în anumite cazuri, chiar ani.

N-ar fi deloc înţelept să te apropii de o plantă care te rănește, nu-i așa? Efectele atingerii urzicii-australiene sunt foarte nocive, dar ea are un truc prin care își atrage victimele. Planta are niște bobiţe purpurii strălucitoare, asemănătoare fructelor sălbatice, care se leagănă ademenitor în bătaia vântului, atrăgând atenţia asupra lor și ademenindu-și astfel cu ușurinţă victimele.

O atingere mai dureroasă decât cea provocată de planta sinucigașă

Căderea în păcat a început la întâlnirea cu un produs al regnului vegetal – doar că, în acest caz, a fost vorba de un fruct atrăgător, cel al pomului cunoașterii binelui și răului. Adam și Eva, primii oameni pe care Dumnezeu i-a creat, au primit binecuvântarea de a locui într-o casă cu adevărat magnifică, oferită de Grădina Edenului – un cadru idilic, cu plante și animale minunate. În același timp, a existat și o interdicţie foarte clară: „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit»”(Geneza 2:16-17).

Instrucţiunile n-ar fi putut fi mai clare de atât, nu-i așa? Majoritatea creștinilor au presupus că fructul interzis a fost un măr, de unde și numele colocvial dat larigelui bărbatului – mărul lui Adam. Rabini de seamă au speculat că a fost vorba de un strugure, în timp ce alţii cred că a fost o smochină, bazându-se pe relatarea despre încercarea primilor noștri părinţi de a-și încropi o haină din frunze de smochin.

Durerea provocată de păcat s-a dovedit cu mult mai cumplită decât durerea agonizantă produsă de planta sinucigașă.

Dar nu fructul a ispitit-o cel mai mult pe Eva, ci mai degrabă modul în care diavolul, deghizat în șarpe, a plantat cu măiestrie seminţele îndoielii în mintea ei: „Hotărât că nu veţi muri”(Geneza 3:4). Fructul cu aspect inofensiv, dar mai ales îndoielile Evei cu privire la validitatea poruncii divine au împins-o în capcana neascultării. Ea a luat fructul, l-a mâncat și a mers să-l convingă și pe soţul ei să-i urmeze exemplul.

Nu fructul a fost problema, ci neascultarea părinţilor noștri. La fel cum mulţi localnici din Queensland sunt conștienţi că trebuie să ocolească planta sinucigașă din pricina toxicităţii ei, Adam și Eva au știut că era interzis să se apropie de pomul oprit. Iar durerea provocată de păcat s-a dovedit cu mult mai cumplită decât durerea agonizantă produsă de planta sinucigașă: o întreagă planetă este prinsă în strânsoarea egoismului, păcatului și degradării și „suspină şi suferă durerile naşterii” (Romani 8:22) – un rezultat al alegerii făcute în acea zi în Grădina Edenului.

Acesta este modul de funcţionare a păcatului: ne păcălește să credem că putem încălca poruncile lui Dumnezeu și că ne va fi totuși bine, dar adevărul este că există întotdeauna consecinţe. Ne producem durere nouă, dar și oamenilor de lângă noi. Lumea este plină de familii distruse din cauza infidelităţii. Tocmai de aceea, Dumnezeu a poruncit: „Să nu comiţi adulter” (Exod 20:14). Mai târziu, conceptul de adulter a fost extins și la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28).

Dacă permitem îndoielii să se strecoare în mintea noastră și să ne macine convingerea că Dumnezeu ne vrea binele, vom aluneca într-o capcană distructivă, atât noi, cât și familiile noastre.

Dumnezeu ne spune să stăm departe de unele lucruri tocmai pentru că El știe ce este mai bine pentru noi. Interdicţiile Lui nu urmăresc să ne priveze de experienţe pe care ne-am dori să nu le ratăm, ci ele vin dintr-o grijă plină de iubire faţă de noi. El știe ce se poate  întâmpla atunci când suntem indulgenţi cu noi sau lipsiţi de vigilenţă (exact așa cum un turist neavizat poate trăi dureri greu de îndurat pentru că a atins o plantă cu aspect inofensiv).

Dacă există cineva care știe ce face și în care poţi avea deplină încredere, cu siguranţă acel Cineva este Creatorul universului.

Daniel Kuberek a fost editor asistent la revista Semnele timpului Australia. În prezent lucrează în industria cinematografică australiană. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.