Aveam opt ani când stăteam în faţa casei împreună cu părinţii mei și ne uitam la Sputnik (primul satelit lansat de om pe orbita Pământului) mișcându-se cu o viteză surprinzătoare pe cerul nopţii. La scurt timp de la acel moment am auzit un credincios sincer spunând că „Dumnezeu nu-l va lăsa niciodată pe om să aterizeze pe Lună, Iisus va reveni înainte ca așa ceva să se întâmple”.

Pentru el, ca pentru mulţi creștini, diverse evenimente din lumea de azi oferă dovezi sau „semne” că venirea lui Iisus este cu adevărat aproape. El credea că, din moment ce ar fi inadecvat ca fiinţele umane să spurce o altă planetă (deja și-au bătut joc de cea curentă!), iniţiativa explorării umane a Lunii și a planetelor devenise un „semn” că a doua venire a lui Iisus era foarte aproape.

Câţiva ani mai târziu m-am trezit la trei dimineaţa pentru a asista la transmisia în direct a primului pas pe Lună al lui Neil Armstrong. Iisus nu venise ca să îl oprească. Evident, ocupaţia umană a Lunii era o preocupare mai mică pentru Dumnezeu decât presupusese amicul cel credincios. S-a dovedit că nu fusese un semn al sfârșitului. Întâmplări ca acestea îi fac pe oameni să se întrebe: Vom ști vreodată cu certitudine absolută că revenirea lui Iisus este aproape? Sunt „semnele” cu adevărat semne?

Semne ale timpului

Când examinăm Noul Testament descoperim că multe evenimente mondiale pe care creștinii le iau drept semne ale sfârșitului sunt, în realitate, „semne ale timpului”. Mai degrabă decât să indice momentul celei de-a doua veniri, acestea confirmă că revenirea Lui, prevăzută la sfârșitul timpului, este certă. Aceste semne ne încurajează să credem că, dacă a cunoscut El în prealabil caracterul întregii epoci, cu siguranţă că Iisus nu va greși în legătură cu evenimentul care o încheie.

De exemplu, când ucenicii L-au întrebat pe Iisus (Matei 24:3, NTR) despre „semnul” venirii Sale și sfârșitul veacului, El a răspuns: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. Vedeţi să nu vă neliniştiţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul” (Matei 24: 6, NTR, subl. ad.).

Războaiele și veștile de războaie erau semne mari ale sfârșitului în apocaliptica iudaică din zilele lui Iisus[1], dar în Matei 24 ele nu anunţă sfârșitul, ci fac parte din peisajul vieţii înainte de sfârșit.

Iisus continuă: „Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi) cutremure în diverse locuri. Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii” (Matei 24:7-8, NTR). Războaiele, foametea și cutremurele semnalează nu sfârșitul, ci începutul! Ucenicii au cerut un semn al sfârșitului, Iisus le-a dat semne ale timpului. Aceste „semne” nu au scopul de a stimula speculaţiile cu privire la momentul sfârșitului, ci ne vor aminti de cuvintele lui Iisus, care ne încurajează să fim în orice moment vigilenţi cu privire la sfârșit (Matei 24:42).


Iisus și așteptările noastre cu privire la semnele timpului sau ale sfârșitului

În Matei 24:14, Iisus pare să exprime un semn măsurabil al apropierii sfârșitului. Acesta va veni când Evanghelia va fi propovăduită lumii întregi. Da, Evanghelia trebuie propovăduită lumii înainte ca Domnul să vină, dar acesta nu este acel tip de semn pe baza căruia putem face calcule. La urma urmei, Pavel a avut impresia că acest semn s-a împlinit deja în vremea sa (Coloseni 1:23). Singurul semn care corespunde intenţiei ucenicilor este „semnul Fiului Omului”, din 24:30. Dar acesta pare a fi gloria propriu-zisă care îl înconjoară pe Iisus la venirea Lui. Cei care așteaptă acest semn îl vor primi când va fi prea târziu.
Răspunsul dat de Iisus ucenicilor este, într-un anume sens, dezamăgitor. Ni s-ar fi părut mai ușor dacă El ne-ar fi oferit toate detaliile despre sfârșit și despre evenimentele care îl preced, pe care apoi noi să le urmărim una după alta, să vedem exact unde ne aflăm și să știm când trebuie să ne pregătim. Dar se pare că nu acesta a fost scopul lui Iisus. Pare să nu fi fost cel mai bun lucru pentru noi. Care a fost atunci scopul Lui cu acest capitol? Răspunsul este în Matei 24:42 – „Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru! (subl.ad.).”

Semne am tot avut

Dacă războaiele, cutremurele și foametea sunt semne ale timpului, nu ar trebui să ne surprindă că ceea ce mulţi numesc „semnele sfârșitului” s-au manifestat de la începutul erei creștine. Deja de pe timpul lui Iisus existau mesia falși (Faptele 5:36-37) și au existat chiar și mai mulţi la scurt timp după Iisus.[2] Deși provincia romană Palestina era marcată de pace în anul 31 d.Hr., au existat „războaie și vești de războaie” pe tot parcursul anilor 60. Au existat foamete (Fapte 11:28), cutremure (Laodiceea, în 60 d.Hr.; Pompeii, în 63; Ierusalim, în 64, și Roma, în 68[3]), precum și semne cerești.[4] Noul Testament cuprinde numeroase relatări despre persecuţie, învăţători falși și profeţi mincinoși.[5] Pavel putea chiar să pretindă că Evanghelia ajunsese la toate popoarele în timpul vieţii sale (Coloseni 1:23; Romani 1:8; 16:26). Nu este de mirare, deci, că apostolii credeau că trăiesc în ultimele zile (Fapte 2:14-21; Evrei 1:2; 1 Petru 1:20; 1 Ioan 2:18).

Normalitatea sfârșitului

Parte a problemei este întrebarea cu privire la cât de neobișnuite vor fi semnele sfârșitului. Fără îndoială că descrierile noutestamentare ale zilelor finale prezintă evenimente de anvergură. Oamenii au boli ciudate, râurile și mările se transformă în sânge, iar umanitatea este supusă schimbărilor climatice copleșitoare (Apocalipsa 16:1-9). Naţiunile sunt furioase (Apocalipsa 11:18) și confuze (Luca 21:25), iar lumea este polarizată pe probleme de credinţă (Apocalipsa 17:14). Evenimente neobișnuite au loc pe cer, iar seismele, furtunile și dezastrele devin mai severe (Luca 21:26; Apocalipsa 6:12-15; 16:18-21). Domnește o confuzie înșelătoare, provocată de afirmaţiile concurente cu privire la adevăr (Matei 24:24-27; Marcu 13:19-23; 2 Tesaloniceni 2:8-12; Apocalipsa 13:13-14) și intervenţia demonică directă (1 Timotei 4:1). Tulburările sociale și dispreţul pentru credinţă cresc (2 Timotei 3:1-5).[6] Poporul lui Dumnezeu suferă foarte mult din cauza persecuţiei (Ioan 16:2; Apocalipsa 13:15-17; 16:4-7; 17:6). Și multe alte consideraţii ar putea fi făcute.[7]

Dar mai există o latură a învăţăturii noutestamentare pe acest subiect care este adesea ignorată. Atât Iisus, cât și Pavel portretizează zilele de pe urmă ca fiind perioade deosebit de normale, în ciuda tuturor evenimentelor spectaculoase care vor avea loc.[8] Ca și în perioada imediat anterioară potopului (Matei 24:37), oamenii își vor continua traiul, vor mânca și vor bea, iar nunţile nu vor fi amânate (Matei 24:38). Ca și în zilele lui Lot, vor exista vânzări și cumpărări (Luca 17:28), ceea ce sugerează că structura economică de bază a lumii va fi încă intactă. Plantatul și construitul continuă (Luca 17:28). Majoritatea oamenilor par să nu aibă nicio presimţire că sfârșitul se apropie cu pași grăbiţi (Matei 24:39). Credinciosul și necredinciosul lucrează împreună pe câmp sau într-o fabrică în ziua în care vine Iisus (Matei 24:40-41).

Pavel le face cunoscut tesalonicenilor că distrugerile cumplite asociate cu cea de-a doua venire (vezi 2 Tesaloniceni 1:5-10) vor avea loc într-un moment în care oamenii vor proclama „pacea și siguranţa” (vezi 1 Tesaloniceni 5:2-3).

Pentru persoana obișnuită de pe stradă, zilele sfârșitului pot părea o epocă de aur a păcii și prosperităţii. Neplăcerile, dezastrele, tulburările sociale și persecuţiile perioadei finale a lumii vor fi pe ecranul radarului, dar nu vor părea exagerat de mari faţă de situaţiile obișnuite. Majoritatea, poate marea majoritate, a oamenilor de pe pământ va fi surprinsă când va vedea desfășurându-se sfârșitul istoriei. Acest lucru ar trebui să ne facă prudenţi când ne rostim verdictele ample și încrezătoare în ce privește evenimentele actuale.

În același timp însă, nu trebuie să trecem cu vederea că același text ne asigură că oamenii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu vor fi surprinși (1 Tesaloniceni 5:4-7). Normalitatea va fi doar una aparentă, aparentă celor fără ochii credinţei creștine.

Semnele pot fi greu de citit

Nu a fost niciodată mai ușor să fii informat despre evenimentele mondiale. Cu ajutorul internetului și într-o perioadă scurtă se poate acumula o cantitate uriașă de informaţii despre relaţiile internaţionale.

Există însă o serie de probleme când vine vorba de analizarea semnificaţiei acestor informaţii pentru credinţa creștină.

În primul rând, în această enormă masă de informaţii, trebuie să facem distincţia între informaţiile care sunt solide și cele care sunt pur și simplu speculaţiile nefondate ale cuiva, distribuite de pe un computer pe altul. Este necesar să ne informăm cu privire la istoricul sursei respectivei știri, cu afilierile sale și cu motivele publicării de informaţii pe internet. Creștinii nu trebuie să se grăbească să accepte cel mai recente știri sau teorii ale conspiraţiei, mai ales atunci când filtrele relativ fiabile, cum ar fi instituţiile mari de presă ori canalele media ale bisericii, sunt tăcute în privinţa respectivului subiect.

Dar chiar și atunci când informaţiile sunt rezonabil de solide, este imperativ să analizăm dovezile din toate unghiurile. Cei care evidenţiază apropierea sfârșitului adoră să vorbească despre creșterea în statistici privind criminalitatea, despre cutremure și inundaţii catastrofale, războaie și zvonuri de războaie, prăbușire economică iminentă și declinul moralităţii. Dar credibilitatea este grav deteriorată atunci când ignorăm dovezi solide care indică alte direcţii. De exemplu, mulţi vorbitori și scriitori creștini sinceri prevăd în mod regulat sosirea iminentă a unei legi naţionale duminicale în SUA. Cu toate acestea, în timpul vieţii mele, atenţia publică acordată ideii de legi duminicale în SUA a fost într-un continuu declin.

Și dacă informaţiile pe care le deţinem sunt incontestabil solide, echilibrate și verificate cu atenţie? Tot trebuie să stabilim dacă aceste informaţii solide au vreo semnificaţie spirituală sau nu.

Prea ușor se ajunge la concluzii despre semnificaţia anumitor evenimente mondiale.

Doar pentru că acestea au un parcurs care ne amintește de o profeţie anume nu înseamnă că acest eveniment precis este cel la care face referire respectiva profeţie.

COVID-19 este cu siguranţă una dintre cele mai mari crize internaţionale cu care s-a confruntat lumea în cursul vieţii mele. Cu toate acestea nu există o profeţie biblică specifică care să ne spună că o boală contagioasă va fi un semn categoric al timpului sfârșitului.

Oricât de solidă pare să fie interpretarea noastră asupra „semnelor”, este indicat să rămânem cât mai lucizi pe măsură ce ne apropiem de sfârșit (1 Tesaloniceni 5:1-11)![9] Atunci când folosim informaţii imprecise, când suntem selectivi în utilizarea de dovezi solide sau când facem afirmaţii exagerate care nu sunt adecvate nivelului nostru de pregătire, discredităm toată predicarea despre sfârșit.

Cum sa studiem corect Biblia

Adevăratele semne ale sfârșitului timpului

În ciuda acestor provocări, nu este bună nici ignorarea subiectului semnelor sfârșitului. Același capitol în care Iisus spune că nimeni nu cunoaște ziua sau ora (Matei 24:36) oferă și indicii cu privire la apropierea revenirii (Matei 24:33). Dar ce este „aproape” în timp real? O zi? Un an? Un deceniu? Un secol? Autorul Apocalipsei considera în anul 95 d.Hr. că venirea Domnului este aproape (Apocalipsa 1:3; 22:10,12). Așadar o înţelegere cronologică occidentală a „apropierii” este în mod clar falsă, având în vedere trecerea a două mii de ani de la scrierea Noului Testament. Din perspectivă orientală, apropierea pare a fi mai mult o stare de spirit decât un fapt cronologic.

Jon Paulien este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului Religie-Studii Teologice al Universităţii Loma Linda, SUA. Jon Paulien scrie pentru Semnele timpului din California, SUA.

Footnotes
[1]„Un rezumat excelent al perspectivei iudaice timpurii asupra semnelor poate fi găsit în D. S. Russell, «The Method and Message of Jewish Apocalyptic», Westminster Press, Philadelphia, 1964, p. 271-276. Înţelegerea iudaică asupra semnelor, pe care ucenicii lui Iisus e posibil să o fi împărtășit, se baza pe pasajele privind Ziua Domnului din Vechiul Testament. Se considera că apropierea sfârșitului va fi marcată de războaie, răutate, cutremure, foamete și manifestări cerești, printre altele. Iisus nu inventează conceptul de semne, ci le moderează impactul în rândul ucenicilor Lui.”
[2]„Vezi relatările lui Flavius Josephus, «Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor», Editura Hasefer, București, 2017.”
[3]„Pentru o istorie a cutremurelor antice vezi A. Hermann, «Erdbeben», în «Reallexikon fuer Antike und Christentum», ed. Theodor Klauser, vol. 5, Anton Heirsemann, Stuttgart, 1962, p. 1070-1113. De notat mai ales lista cutremurelor din primul secol, de la pagina 1104. Este consemnat că seismul din Ierusalim a deteriorat recent terminatul templu, chiar înainte de începerea asediilor romane în anul 66 d.Hr; G. A. Turner «Earthquake», în «The International Standard Bible Encyclopedia», ediţie revizuită, ed. Geoffrey Bromiley, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1982, vol. 2, p. 4-5.”
[4]„Vedeţi relatarea pe care Ellen White a preluat-o din Josephus în «Tragedia veacurilor», capitolul 1 (pagina 29 în original).”
[5]„Pentru dovezi cu privire la mișcările eretice în biserica primului secol, vezi 1 și 2 Corinteni, Galateni, Coloseni, 2 Petru, 1 și 2 Ioan, Iuda și Apocalipsa 2 și 3 (mai ales 2:20).”
[6]„O examinare atentă a acestui text l-ar include, desigur, printre cele menţionate anterior, care indică «zilele din urmă» ca o realitate actuală în vremurile Noului Testament. Pavel le recomandă cititorilor să «nu aibă nimic de-a face» cu oamenii care acţionează deja în acest fel. «Semnul» apostaziei și al tulburărilor sociale s-a manifestat încă de la începutul erei creștine.”
[7]„Pentru o analiză a evenimentelor actuale în lumina imaginii noutestamentare a timpului final, vezi Jon Paulien, «The Millennium Bug», Pacific Press, Nampa, ID, 1999, p. 9-43, și «What the Bible Says About the End-Time», Review and Herald Publishing Association, Hagerstown, MD, 1994, p. 139-159.”
[8]„Roy Adams, «The Final Days-Normalcy», în «The Adventist Review», 21 aprilie 1994, p. 4.”
[9]„Cea mai mare parte a acestei secţiuni este o adaptare după cartea autorului, «The Millennium Bug: Is This The End Of The World As We Know It?», ed. cit., p. 110-113.”

„Un rezumat excelent al perspectivei iudaice timpurii asupra semnelor poate fi găsit în D. S. Russell, «The Method and Message of Jewish Apocalyptic», Westminster Press, Philadelphia, 1964, p. 271-276. Înţelegerea iudaică asupra semnelor, pe care ucenicii lui Iisus e posibil să o fi împărtășit, se baza pe pasajele privind Ziua Domnului din Vechiul Testament. Se considera că apropierea sfârșitului va fi marcată de războaie, răutate, cutremure, foamete și manifestări cerești, printre altele. Iisus nu inventează conceptul de semne, ci le moderează impactul în rândul ucenicilor Lui.”
„Vezi relatările lui Flavius Josephus, «Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor», Editura Hasefer, București, 2017.”
„Pentru o istorie a cutremurelor antice vezi A. Hermann, «Erdbeben», în «Reallexikon fuer Antike und Christentum», ed. Theodor Klauser, vol. 5, Anton Heirsemann, Stuttgart, 1962, p. 1070-1113. De notat mai ales lista cutremurelor din primul secol, de la pagina 1104. Este consemnat că seismul din Ierusalim a deteriorat recent terminatul templu, chiar înainte de începerea asediilor romane în anul 66 d.Hr; G. A. Turner «Earthquake», în «The International Standard Bible Encyclopedia», ediţie revizuită, ed. Geoffrey Bromiley, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1982, vol. 2, p. 4-5.”
„Vedeţi relatarea pe care Ellen White a preluat-o din Josephus în «Tragedia veacurilor», capitolul 1 (pagina 29 în original).”
„Pentru dovezi cu privire la mișcările eretice în biserica primului secol, vezi 1 și 2 Corinteni, Galateni, Coloseni, 2 Petru, 1 și 2 Ioan, Iuda și Apocalipsa 2 și 3 (mai ales 2:20).”
„O examinare atentă a acestui text l-ar include, desigur, printre cele menţionate anterior, care indică «zilele din urmă» ca o realitate actuală în vremurile Noului Testament. Pavel le recomandă cititorilor să «nu aibă nimic de-a face» cu oamenii care acţionează deja în acest fel. «Semnul» apostaziei și al tulburărilor sociale s-a manifestat încă de la începutul erei creștine.”
„Pentru o analiză a evenimentelor actuale în lumina imaginii noutestamentare a timpului final, vezi Jon Paulien, «The Millennium Bug», Pacific Press, Nampa, ID, 1999, p. 9-43, și «What the Bible Says About the End-Time», Review and Herald Publishing Association, Hagerstown, MD, 1994, p. 139-159.”
„Roy Adams, «The Final Days-Normalcy», în «The Adventist Review», 21 aprilie 1994, p. 4.”
„Cea mai mare parte a acestei secţiuni este o adaptare după cartea autorului, «The Millennium Bug: Is This The End Of The World As We Know It?», ed. cit., p. 110-113.”