Viaţa ne confruntă adesea cu momente de tip „Daniel în Babilon”, dar credinţa noastră va ieși triumfătoare ori de câte ori ne așezăm în mâna lui Dumnezeu.
M-am născut în Brazilia și am crescut într-o familie adventistă. Când am terminat liceul am simţit chemarea de a studia teologia și de a deveni pastor. În același timp eram interesat de știinţele naturale. Pe măsură ce studiam teologia devenea din ce în ce mai clar cât de importantă este întâlnirea dintre știinţă și religie pentru a-i ajuta pe cei care au o gândire seculară și mai ales pe tinerii care se confruntă cu idei sceptice în mediul academic.
Astfel, după ce am terminat teologia, am decis să studiez știinţele naturale. Geologia a fost domeniul care m-a atras, pentru că se ocupă de lucruri petrecute într-un trecut îndepărtat și ridică multe întrebări referitoare la perioadele lungi de timp.
Între timp s-a ivit oportunitatea de a studia geologia în străinătate, într-o universitate unde nu ar fi trebuit să plătesc nicio taxă de școlarizare. Singura provocare a fost aceea de a acoperi cheltuielile de întreţinere în timpul studiilor, cheltuieli ridicate, în comparaţie cu cele din ţara mea natală. Au fost mai multe persoane dornice să mă susţină în acest proiect. Unii mi-au donat bani în mod ocazional, dar au fost aproximativ 60 de persoane care mi-au promis că mă vor ajuta lunar cu sume mici pe toată perioada studiilor. Ușurat că nevoia mea urma să fie împlinită, am început cursurile.
Cursuri în Sabat și o decizie curajoasă
În copilăria mea, povestea lui Daniel și a prietenilor săi din Babilon era una dintre preferatele mele. Versetul „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului” (Daniel 1:8) a lăsat o impresie foarte puternică în mintea mea. Până în momentul în care am mers la o universitate laică, tot parcursul meu educaţional a fost legat de instituţii adventiste. Acum însă, începând cursurile de geologie într-o universitate seculară, mi-am dat seama că era foarte probabil să trăiesc unele momente de tip „Daniel în Babilon”, în special în legătură cu Sabatul. Dar am ales să mă încred în Dumnezeu, nădăjduind că El mă va ajuta să fiu ca Daniel, care s-a hotărât în inima lui să rămână ascultător și să se bazeze pe promisiunile lui Dumnezeu.
La câteva zile după ce m-am înscris la cursuri, am fost alarmat să observ că 11 din cele 50 de materii din programul de geologie implicau activităţi în aer liber, care erau programate în mod tradiţional pentru weekend, de vineri până duminică. Așadar, dacă lipseam de la activităţile din Sabat, pierdeam între 30 și 50% din programa acestor cursuri de teren și nu aveam cum să obţin atât de multe învoiri.
Am fost cuprins de teamă. Ce se va întâmpla cu mine? Ar trebui să renunţ la oportunitatea de a studia geologia și să mă întorc în ţara mea? Aș putea termina cu bine cursurile la care nu aveam probleme cu Sabatul, dar nu aș fi putut îndeplini cerinţele pentru absolvire. Totul ar fi fost o risipă de timp și de bani – și ce ar crede, în acest caz, donatorii mei?
Citește și: Ce credea Iisus despre sabat?
Într-una din zile m-am așezat la computer și am scris toate cele 50 de materii din programul de geologie. Am subliniat cu roșu cursurile la care aveam probleme legate de Sabat și am așezat totul în mâna lui Dumnezeu. M-am rugat: „Doamne, am 11 probleme. Te rog, ajută-mă Tu să le rezolv! Știu că multe dintre lucrurile pe care știinţa actuală le susţine vor contesta Cuvântul Tău, dar las aceste 11 probleme în grija Ta. Indiferent de ce hotărăști, voi rămâne credincios voinţei Tale.”
Călătoria mea era la început, iar drumul părea anevoios. În fiecare semestru aveam cursuri la care aveam întâlniri în Sabat. A fost nevoie să vorbesc cu profesorii, să cer anumite scutiri, să urmez cursuri suplimentare sau să preiau mai multe sarcini – să caut soluţii pentru fiecare problemă. Ce bucurie am trăit însă la sfârșitul fiecărui semestru! Domnul a oferit o cale de ieșire de fiecare dată și am găsit înţelegere la examenele fixate în Sabat. Nu aș avea destul spaţiu să povestesc toate căile prin care Dumnezeu a lucrat pentru a-mi permite să termin fiecare curs fără să am probleme cu respectarea Sabatului. De fiecare dată când a avut loc un miracol, am putut vedea intervenţia lui Dumnezeu și grija Lui faţă de mine.
Am sperat că Dumnezeu poate transforma necazurile în binecuvântări.
Atunci când citim istoria lui Daniel și a prietenilor săi, care au fost aleși pentru a sluji la curtea imperială, prima impresie este că decizia lor de a rămâne credincioși și de a nu se atinge de mâncarea de la masa împăratului îi plasează într-o situaţie dezavantajoasă. Am avut același sentiment de fiecare dată când am încercat să găsesc o soluţie pentru un curs la care ar fi trebuit să fiu prezent în Sabat. A fost nevoie să urmez mai multe cursuri sau să îndeplinesc sarcini suplimentare, dar nu m-am plâns niciodată, convins că trebuia să plătesc un preţ pentru a rămâne credincios. Am sperat că Dumnezeu poate transforma necazurile în binecuvântări.
La unul dintre cursuri am avut cerinţa de a participa la o călătorie peste hotare, pentru a studia formaţiuni geologice importante. În acel an, Italia era destinaţia la care urmau să ajungă studenţii, iar călătoria se întindea pe mai multe zile, incluzând două weekenduri. Pe lângă faptul că trebuia să găsesc o soluţie pentru cele două zile de Sabat din timpul călătoriei, cheltuielile implicite nu erau acoperite de bursa mea. Excursia ar fi costat aproximativ 2 000 de euro, o sumă substanţială, pe care nu aveam cum s-o obţin. Eram într-un impas, și singura mea nădejde rămânea Dumnezeu.
Dumnezeu are un răspuns pentru fiecare problemă
În mijlocul acestor frământări am început să particip la o serie de discuţii online ale unui grup format din studenţi și profesori de geologie. Întâlnirile fuseseră organizate de Ben Clausen, un cercetător adventist de la Geoscience Research Institute, din Loma Linda. Clausen m-a invitat să mă alătur echipei sale într-o călătorie de cercetare în Peru, în care cheltuielile mele ar fi fost achitate. Excursia dura două săptămâni și includea vizite în diferite locuri de importanţă geologică din Peru. Încă o dată, m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute și am mers să vorbesc cu profesorul meu, pentru a-l întreba dacă pot pleca în Peru, în loc să merg în Italia, iar propunerea mea a fost acceptată.
Astfel, Dumnezeu nu doar că m-a ajutat să respect Sabatul, dar a intervenit pentru a rezolva problema financiară cu care mă luptam. Dar El a făcut mai mult decât atât. Călătoria în Peru a fost începutul unei relaţii profesionale cu dr. Clausen și echipa sa. Această relaţie mi-a deschis ușile pentru a mă înscrie într-un program de doctorat la Universitatea Loma Linda, după ce mi-am luat licenţa în geologie. La început, am simţit că încercarea de a rămâne fidel poruncilor lui Dumnezeu m-a plasat într-o poziţie dezavantajoasă, dar, la fel ca în cazul lui Daniel și al prietenilor săi, situaţia aparent nefavorabilă mi-a adus binecuvântări neașteptate.
În vara anului 2021 mi-am încheiat studiile de geologie. Încă o dată am revizuit lista de cursuri pe care o întocmisem la început, doar pentru a vedea că tot ce fusese iniţial subliniat cu roșu era acum colorat în verde. Cu câţiva ani în urmă venisem la Dumnezeu cu lista mea de 11 probleme, iar acum aveam dovada faptului că El m-a însoţit clipă de clipă și mi-a oferit 11 soluţii miraculoase.
Alex Voos este licenţiat în teologie și în geologie, iar în prezent este doctorand în știinţele Pământului la Universitatea Loma Linda, California, SUA. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul revistei Dialogue.
