Pe măsură ce criza cauzată de noul coronavirus s-a adâncit și s-a extins, era de așteptat ca fenomenul să fie încadrat în schemele apocaliptice[1] care tind să apară în asemenea contexte.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Cred că este potrivit în această situaţie să ne întrebăm unde ne situăm între isteria apocaliptică și desensibilizarea escatologică. Până la urmă, există un sfârșit? Și, dacă da, care versiune a sfârșitului este cea adevărată?

Sfârșitul lumii și generaţia prezentă

Indiferent dacă cineva o crede reală sau nu, povestirea biblică a potopului universal scoate la iveală o realitate lesne de observat la toate generaţiile istoriei umanităţii: cei mulţi nu cred că vine sfârșitul în generaţia lor și numai o minoritate aderă la această previziune.

Doar trei exemple în sprijinul afirmaţiei de mai sus: unul antic, unul modern și unul recent. Când ceasul Sodomei antice a sosit, Lot, care era altfel decât locuitorii cetăţii blestemate, este înștiinţat de soarta ce urmează a lovi Sodoma și merge la ginerii lui pentru a-i avertiza să plece. Reacţia lor este emblematică: „Ginerii lui credeau că glumește” (Geneza 19:14).

Aproape la fel ca într-o oglindă, la jumătatea secolului al XIX-lea, filosoful și teologul danez Søren Kierkegaard își imagina sfârșitul astfel: „Un foc a izbucnit în spatele scenei unui teatru. Clovnul a ieșit pe scenă să avertizeze publicul; ei au crezut că este o glumă și au aplaudat. El a repetat avertizarea, ei au aclamat și mai tare. Exact așa cred că se va sfârși lumea: în mijlocul aplauzelor unor distraţi care cred că e o glumă.”[2]

În martie 2012, s-a făcut o statistică online la care au participat peste 16.000 de oameni cu vârste peste 18 ani, din mai multe ţări. Aceștia au răspuns la întrebarea: „În ce măsură sunteţi de acord cu afirmaţia: «Cred că lumea se va sfârși în timpul vieţii mele.»?” Turcia și Statele Unite au adunat scorul cel mai mare: 22% dintre participanţii din aceste ţări au răspuns afirmativ la întrebarea pusă. La polul opus sunt trei dintre cele mai civilizate ţări europene: Marea Britanie (8%), Belgia (7%) și Franţa (6%). Rezultatele sunt cu atât mai grăitoare cu cât anul 2012 fusese un candidat la apocalipsă. La 21 decembrie se aștepta, pe linie speculativă, sfârșitul lumii după niște calcule ciclice ale calendarului maya. Acestea, deși nu au fost confirmate de experţi[3], era de așteptat să aibă un impact în conștiinţa colectivă care se hrănește cu informaţii de provenienţă necritică sau neacademică. Mai ales că în 2009 fusese lansat și filmul 2012, cu aceeași temă.

În ciuda faptului că puţini tind să creadă că sfârșitul lumii este un eveniment pe care îl vor prinde în viaţă, fenomenul apocaliptic continuă să se bucure de popularitate. Vom observa în cele ce urmează câteva modele apocaliptice.

Modele ale sfârșitului

Sfârșitul este imaginat diferit și clasificat aici în funcţie de sursă. Publicată în 2019, cartea End Times: A Brief Guide to the End of the World[4] (Vremurile sfârșitului: Mic ghid de sfârșit al lumii), de Bryan Walsh, corespondent pe probleme de știinţă și de mediu pentru revista Time de mai bine de 15 ani, abordează mai multe modele ale sfârșitului. Cam la o lună de la publicarea cărţii, Walsh a fost intervievat cu privire la aceste scenarii și a fost rugat să ofere fiecărui scenariu calificative de la 1 la 10 cu privire la cât de distructive ar fi acestea în eventualitatea în care s-ar întâmpla.[5]

Sfârșitul omului ca autodistrugere a umanităţii

În această categorie de scenarii se înscriu încălzirea globală, ameninţarea din partea inteligenţei artificiale, siguranţa hranei și boala.

Încălzirea globală este notată cu scorul 3, fiindcă nu ar fi capabilă să distrugă rasa umană singură, ci numai împreună cu alte efecte care i-ar urma. În lumea știinţifică, lucrurile sunt și mai ponderate, arătându-se că predicţiile apocaliptice legate de încălzirea globală sunt speculative, deși ar putea avea o anumită utilitate în creșterea conștientizării populaţiei.[6] Mai recent însă a fost observat și efectul invers: cu cât este mai cumplită perspectiva efectelor încălzirii globale, cu atât mai mult va fi negată problema din pricina faptului că este percepută drept o ameninţare la valorile și credinţele îmbrăţișate deja.[7]

Scăparea de sub control a inteligenţei artificiale primește scorul 6, deoarece ar fi mult mai rapidă ca încălzirea globală, cu toate că deocamdată nu este o posibilitate certă. Construirea mașinilor care se parchează singure, remarcă Walsh, a oferit firmelor posibilitatea să observe complexitatea fiinţei umane, greu de replicat în roboţi.

Siguranţa hranei este notată cu scorul 3. Potrivit lui Walsh, în jur de 48 de milioane de persoane se îmbolnăvesc anual din cauza hranei. Circulaţia globală a produselor alimentare poate intensifica aceste date, dar pericolul nu este unul total. Există norme de control, iar acestea nu pot fi încălcate toate odată.

Boala ca sfârșit al lumii primește scorul 2. Este cauza cea mai semnificativă a mortalităţii, dar pare să aibă niște limite naturale: bolile cele mai mortale nu sunt foarte contagioase; cele mai contagioase nu sunt fatale.

James Pile și Steven Gordon discută despre gripe pandemice și întreabă în titlul articolului lor: „Pe când apocalipsa?”[8]. Întrebarea rămâne doar în titlu. Nu primește decât un răspuns intuitiv: niciodată, în condiţiile în care pregătirea și precauţia, care ne sunt atât de la îndemână pentru a limita drastic mortalitatea unei epidemii de proporţii, sunt atent planificate și organizate. Într-un articol despre moartea neagră și sfârșitul lumii, Gert Brieger afirma: „Era noastră nu este prima care percepe posibilitatea reală a unui sfârșit al lumii. Dar ne este unic nouă ca soarta noastră să fie cu adevărat în mâinile noastre.”[9] Brieger spunea aceste lucruri în 1984. La aproape 40 de ani distanţă, cuvintele acestea par cu atât mai convingătoare, având în vedere evoluţia tehnico-știinţifică derulată între timp.

Citește și:

Sfârșitul omului ca dezastru al naturii

În această categorie se înscriu două scenarii: posibilitatea coliziunii cu un asteroid de proporţii și super-vulcanii. Scorul asteroizilor este 2. Nu pare fi atât de grav, în condiţiile progresului știinţific. Apropierea acestora de Pământ poate fi detectată mult mai repede decât un cutremur, de exemplu, iar prin tehnologia actuală ar putea fi chiar deturnată.[10]

Pe lângă vulcanii obișnuiţi, există pe Terra și super-vulcani. Capacitatea acestora de a distruge planeta este notată de Walsh cu 6.

Super-vulcanii au potenţialul să scadă temperatura la nivel global, să împrăștie cenușă de un 1 metru pe suprafeţe foarte întinse, să estompeze lumina soarelui timp de ani de zile și să rezulte în epuizarea hranei pe întregul Pământ într-un interval de două luni. Dar se pare că, cel puţin în zone unde banii nu sunt o problemă, există politici de intervenţie și de prevenţie pentru ca asemenea catastrofe să fie evitate.[11] Se pare totuși că ceea ce este sigur este mai degrabă buna cunoaștere a siturilor vulcanice și a comportamentului predictiv al vulcanilor.[12] Erupţia ca atare nu ar putea fi împiedicată.

Sfârșitul omului ca intervenţie exterioară Pământului

Aici intră scenariul invaziilor extraterestre. Acesta nu primește niciun scor, dat fiind că nu avem niciun termen de comparaţie. Nu avem nici dovezi știinţifice ale vieţii în afara planetei noastre[13] (nici dovezi că nu ar exista). Walsh spune însă că, dacă ar fi să vină ceva de dincolo, nu am avea nicio șansă, contrar filmelor în care oamenii resping cu succes invaziile din spaţiu.

Sfârșitul omului ca paradigmă imaginară

La toate cele de dinainte există, așa cum era de așteptat, o reacţie opusă. În loc să-și tot imagineze multiple scenarii ale sfârșitului, există o categorie de public ce, analizând aceste încercări, nu vede în apocalipsă decât un mit al reinventării. Istoricul Lucian Boia, în cartea sa, Sfârșitul lumii[14], observă că omenirea a văzut multe modalităţi ale sfârșitului, dar acestea au fost complete numai în imaginar, nu și în realitate. În spate pare să fie nevoia psihologică de a lua-o de la capăt. Acesta este efectul isteriilor: desensibilizarea. Până la urmă nu pare să vină nimic. E doar nevoia noastră de înviere.

Se propagă ușor în ultimii ani (vezi industria cinematografică recentă[15]) era post-apocaliptică. În esenţă, în ciuda oricărui dezastru care vine, va fi un început cu cei puţini care au rămas. Sfârșitul complet pare să fie numai un produs psihologic, fără fundament în viaţa reală.

Sfârșitul din perspectivă biblică

Vă propun în cele ce urmează o viziune echilibrată asupra sfârșitului lumii. Adesea echilibrul nu e atractiv, fiindcă nu pare stimulativ și nici tonic. Dar viziunea propusă mai jos, în timp ce este realistă, nu este mai puţin provocatoare.

Paradigma potopului universal

Să ne întoarcem din nou la consemnarea biblică a potopului. După consumarea lui, Dumnezeu, care este descris drept sursa finală a acelui cataclism, declară: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului (…) și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!” (Gen. 8:21-22).

În același timp, însăși expresia „cât va fi pământul” (lit. „toate zilele pământului”) sugerează că planeta nu este nemuritoare („cerul și pământul vor trece”, a spus Iisus în Marcu 13:31 și în Matei 24:35).

După tradiţia iudeo-creștină, pământul nu va mai fi lovit cu un cataclism natural de proporţii universale. Planeta nu va pieri prin fenomene globale exacerbate ale naturii. În același timp, însăși expresia „cât va fi pământul” (lit. „toate zilele pământului”) sugerează că planeta nu este nemuritoare („cerul și pământul vor trece”, a spus Iisus în Marcu 13:31 și în Matei 24:35). În altă parte în Geneza, expresia „toate zilele” se referă la durata de viaţă a oamenilor (3:17; 9:29).[16] Ca și fiinţa umană, planeta este tranzitorie.[17] Puţini se apleacă însă spre asemenea observaţii fine.

De fapt, Noul Testament ne spune că tocmai această ciclicitate neîntreruptă a Pământului va fi interpretată de unii cum că sfârșitul planetei nu va avea loc (2 Petru 3:3-4).[18] Dar apostolul Petru transformă potopul biblic într-o paradigmă a distrugerii apocaliptice prin foc (vezi și cazul Sodomei și Gomorei; Geneza 19)[19]: „Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin același cuvânt, pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiţi” (2 Petru 3:7).

Cu alte cuvinte, deși un alt potop nu va mai lovi planeta în decursul istoriei ei, cataclismul respectiv stă dovadă că planeta va fi nimicită la sfârșit, prin foc.[20] Distrugerea lumii prin foc nu este o idee exclusiv creștină. Ea apare în literatura iudaică, qumranică, apocaliptică, apocrifă și în scrieri creștine și romane timpurii.[21] De unde va veni însă dezastrul?

Extincţia umanităţii va veni din afara planetei

Ziua finală a Terrei este prezentată în Biblie ca fiind marcată de judecata lui Dumnezeu asupra celor răi. Ca și la potop, cauza conflagraţiei este reculul moral al oamenilor, iar sursa distrugerii este judecata divină. Petru descrie evenimentul astfel: „În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde” (2 Petru 3:10). Limbajul e menit să sublinieze caracterul total al nimicirii.[22]

La acest tablou se poate adăuga descrierea simbolică din cartea biblică Apocalipsa, care, în versetele 19 la 21 din capitolul 19, relatează cum împăraţii pământului și oștile lor se adună la escaton să facă război cu Hristos și cu oastea Lui. Cercetătorii biblici identifică acest conflict final drept același cu războiul de la Armaghedon (Apocalipsa 16:16).[23] Ca „Împărat al împăraţilor și Domn al domnilor” (19:16), Hristos învinge, în două acte: mai întâi sunt anihilate structurile de conducere ale alianţei politico-religioase escatologice (fiara și prorocul mincinos).[24] Apoi, oamenii sunt „uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal” (19:21). Sabia din gura lui Hristos trebuie interpretată în sens metaforic. Atât în apocrife (Psalmii lui Solomon 17:24), în literatura rabinică (1Q28 = 1QRule of the Blessings 5:24-25), cât și în canonul biblic (Evrei 4:12) găsim sabia încorporând calităţile Cuvântului lui Dumnezeu.[25] Din câte se pare, deși limbajul folosit este unul militar, ideea este că, odată ce Dumnezeu va vorbi, nu va avea loc nicio luptă.[26] Aici Cuvântul care a vorbit la origini (Geneza 1; Ioan 1:1-3) are efectul invers vieţii.

Citește și

COVID-19: Ce ne-ar putea consola teribila frică de moarte?

Un sfârșit imprevizibil

Cel de-al treilea principiu al escatonului biblic care merită atenţia noastră este caracterul lui surprinzător. Venirea lui Hristos/sfârșitul lumii se va ivi ca un hoţ, repetă Noul Testament (1 Tesaloniceni 5:2; 2 Petru 3:10a; Apocalipsa 16:15). Așa că, indiferent cât ne-am strădui să citim timpurile prin ceea ce se întâmplă, marele final se va instala pe neașteptate. Desigur că este o diferenţă între cei care se pregătesc și cei care nu, dar pentru toţi va fi o surpriză (vezi parabola celor zece fecioare, Matei 25:1-13), fiindcă niciuna din categorii nu cunoaște timpul sfârșitului (Matei 24:36). Numai că prima categorie nu va rămâne de partea greșită a istoriei.

Mai mulţi cercetători identifică în apocalipsă un laitmotiv – contrafacerea. Hristos este replicat de antihrist[27], minunile profeţilor adevăraţi sunt reproduse de pseudo-miracole[28], iar sistemul biblic de valori este falsificat. Pare destul de clar că sfârșitul lumii va fi unul înveșmântat în religie, o religie falsă.[29] În acest sens, metafora hoţului capătă valenţe noi. Hristos va veni ca un hoţ nu doar în sensul caracterului neașteptat al revenirii Sale, ci și pentru că falsul ia locul adevărului. Hristos a spus-o astfel: „Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putinţă, chiar și pe cei aleși (Matei 24:24). Punctul culminant al acestor contrafaceri va fi reproducerea Parusiei. Hristos va părea că a sosit pe Pământ, iar omenirea va accepta figura mesianică antihristică drept adevăratul Salvator (2 Tesaloniceni 2:9-12). De aceea este descris Hristos la venirea Sa drept „Cel adevărat” (Apocalipsa 19:11). Dar nu prea poţi deosebi în ultimul ceas ceea ce nu deosebești până atunci.

Reflecţii de final

Importanţa surprizei escatologice vine din faptul că ne obligă să fim mereu pregătiţi pentru sfârșit, chiar dacă acesta va întârzia cu generaţiile. În același sens, ne face să fim ponderaţi, rezervaţi cu speculaţiile privind orice răsturnare a ordinii obișnuite (inclusiv cea cauzată de COVID-19) ca fiind un semn al sfârșitului. Sfârșitul lumii nu e atât de previzibil pe cât ar vrea unii „profeţi” moderni să credem.

De asemenea, caracterul surprinzător al escatonului ne îndeamnă să cautăm în altă parte motivaţia trăirii morale. Cu alte cuvinte, nu vom vrea să păzim codul sfinţeniei lui Dumnezeu de teamă că trăim ultimele zile ale istoriei și nu vrem să pierim cu lumea. Vom păzi însă acel cod pentru valoarea lui. În sfinţenie există o frumuseţe pe care rămâne încă să o descoperim.

Nu în ultimul rând, pregătirea pentru sfârșit nu se face ca la învăţarea pentru un examen în sesiune. Dacă azi, la nivel sufletesc și individual, Hristos este perceput ca fiind mai puţin decât pretinde El că este, la Parusie diferenţa dintre Hrist și antihrist va fi insesizabilă.

Prima parte a afirmaţiei anterioare a explicat-o Eminescu în penultima strofă a poeziei dedicate lui Hristos, „Om și Dumnezeu”:

Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său / Dară inima-i deșartă mâna-i fină n-o urmează… / De a veacului suflare a lui inimă e trează / Și în ochiul lui cuminte tu ești om ­nu Dumnezeu.”

Dacă ce spune poetul ne caracterizează, a doua parte a afirmaţiei (la Parusie diferenţa dintre Hrist și antihrist va fi insesizabilă) va fi doar un rezultat natural.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Laurenţiu-Florentin Moţ este conferenţiar universitar doctor, rector al Universităţii Adventus.

Footnotes
[1]„Sebastian Kettley, «END OF THE WORLD: Why coronavirus is only tip of the iceberg – Claim of 10 deadly plagues», Express, 20 apr. 2020, https://www.express.co.uk/news/weird/1251502/End-of-the-world-coronavirus-Bible-prophecy-COVID19-deadly-plague-Jesus-Christ-Revelation. Vezi de același autor și «End of the world: Is coronavirus the prophesied ʼPlagueʼ in te Book of Revelation?», loc. cit., https://www.express.co.uk/news/weird/1249246/End-of-the-world-coronavirus-prophecy-book-of-revelation-plague-Bible-COVID19.”
[2]„Søren Kierkegaard, «Either/or», I, 30, în Thoms C. Oden (ed.), Parables of Kierkegaard, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1978, p. 3.”
[3]„John Roach, «End of World in 2012? Maya ‘Doomsday’ Calendar Explained», National Geographic, 20 dec. 2011, https://www.nationalgeographic.com/news/2011/12/111220-end-of-world-2012-maya-calendar-explained-ancient-science. ”.
[4]„Bryan Walsh, End Times: A Brief Guide to the End of the World, Hachette Books, New York, 2019.”
[5]„David Grossman, «Which of These Doomsday Scenarios Is Most Likely to Kill Us All?», Popular Mechanics, 2 sept. 2019, https://www.google.com/amp/s/www.popularmechanics.com/culture/gmp28834257/doomsday-scenarios.”
[6]„Gary Taubes, «Global Warming: Apocalypse Not», în Science, vol. 278, nr. 5340, 7 nov. 1997, p. 1004-1006.”
[7]„Matthew Feinberg, Rob Willer, «Apocalypse Soon?», în Psychological Science, vol. 22, nr. 1, 2011, p. 34-38.”
[8]„James C. Pile, Steven M. Gordon, «Pandemic influenza and the hospitalist: Apocalypse when?», în Journal of Hospital Medicine, vol. 1, nr. 2, martie/aprilie 2006, p. 118-123.”
[9]„Gert Brieger, «The black death and the end of the world», în Möbius: A Journal for Continuing Education Professionals in Health Sciences, vol. 4, nr. 1, 1984, p. 151-154.”
[10]„Vezi și W. Grandl & A. Bazso, «Near Earth Asteroids – Prospection, Orbit Modification and Mining», în Asteroids – Prospective Energy and Material Resources, ed. V. Bădescu, Springer, New York, 2014, p. 415-438.”
[11]„«Strategia de 3,5 miliarde de dolari prin care NASA ar putea neutraliza supervulcanul care ameninţă omenirea», Digi24, 18 febr. 2019, https://www.google.com/amp/s/www.digi24.ro/amphtml/stiri/externe/strategia-de-35-miliarde-de-dolari-prin-care-nasa-ar-putea-neutraliza-supervulcanul-care-ameninta-omenirea-1081924.”
[12]„Iya N. Bindeman, «The Secrets of Supervolcanoes», în Scientific American, vol. 294, nr. 6, iunie 2006, p. 36-43.”
[13]„Unii specialiști sugerează că, de fapt, creatorii de science-fiction își modelează personajele după fiinţele terestre, eventual după cei marginalizaţi (animale, femei, copii, nevestici). Vezi Istvan Csicsery-Ronay, Jr., «Some Things We Know about Aliens», în The Yearbook of English Studies, vol. 37, nr. 2, 2007, p. 1-23.”
[14]„Vezi Lucian Boia, Sfârșitul lumii, Humanitas, București, 2007.”
[15]„M. Fisher, «Post-Apocalypse Now», în Architectural Design, vol. 80, nr. 5, 2010, p. 70-73.”
[16]„Gordon J. Wenham, Word Biblical Commentary, vol. 1: Genesis 1-15, Word, Incorporated, Dallas, TX, 2002, p. 191.”
[17]„Kenneth Mathews, Genesis 1-11: An Exegetical and Theological Exposition of Holy Scripture (The New American Commentary, Book 1A, Broadman & Holman, Nashville, TN, 2001, p. 397.”
[18]„Jerome H. Neyrey, 2 Peter, Jude: A New Translation with Introduction and Commentary, Yale University Press, New Haven, CT, 2008, p. 235.”
[19]„Richard J. Bauckham, Word Biblical Commentary, vol. 50: 2 Peter, Jude, Word, Incorporated, Dallas, TX, 2002, p. 300.”
[20]„Charles Bigg, A Critical and Exegetical Commentary on the Epistles of St. Peter and St. Jude, T&T Clark International, Edinburgh, 1901, p. 295. Vezi și Thomas R. Schreiner, 1, 2 Peter, Jude: An Exegetical and Theological Exposition of Holy Scripture (The New American Commentary), vol. 37, Broadman & Holman Publishers, Nashville, TN, 2007, p. 378.”
[21]„Simon J. Kistemaker, William Hendriksen, The New Testament Commentary: Exposition of the Epistles of Peter and the Epistle of Jude, vol. 16, Baker Book House, Grand Rapids, MI, 1953-2001, p. 330.”
[22]„David Walls, Max Anders, Holman New Testament Commentary: I & II Peter, I, II & III John, Jude, vol. 11, Holman Reference, Broadman & Holman, Nashville, TN, 1999, p. 142.”
[23]„Robert H. Mounce, The New International Commentary on the New Testament: The Book of Revelation, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1997, p. 358.”
[24]„G. K. Beale, The Book of Revelation: A Commentary on the Greek Text, Eerdmans, Grand Rapids, MI, 1999, p. 969. Vezi și R. C. H. Lenski, The Interpretation of St. John’s Revelation, Lutheran Book Concern, Columbus, OH, 1935, p. 561.”
[25]„David E. Aune, Word Biblical Commentary: Revelation 17-22, vol. 52C, Word, Incorporated, Dallas, TX, 2002, p. 1067.”
[26]„M. Eugene Boring, Revelation, Interpretation, a Bible Commentary for Teaching and Preaching, John Knox Press, Louisville, KY, 1989, p. 199-200. Vezi și Grant R. Osborne, Baker Exegetical Commentary on the New Testament: Revelation, Baker Academic, Grand Rapids, MI, 2002, p. 689.”
[27]„Arnold G. Fruchtenbaum, The Footsteps of the Messiah: A Study of the Sequence of Prophetic Events, ed. rev., Ariel Ministries, Tustin, CA, 2003, p. 244.”
[28]„Grant R. Osborne, op. cit., p. 513-514.”
[29]„David Jeremiah, Carole C. Carlson, Escape the Coming Night, Word Publication, Nashville, TN, 1999, p. 277-278.”