Aspectul important este dacă această chestiune va fi memorată, pur şi simplu, ca „o pretenţie bizară” (Associated Press) sau dacă a fost „scăpată” în mass-media o chestiune reală faţă de care publicul nu e pregătit să reacţioneze.

Este inutilă încercarea de a descoperi dacă Mircea Geoană a pierdut alegerile din pricina unui atac  bioenergetic sau nu. Nu se poate şti cu certitudine nici dacă Traian Băsescu ori Aliodor Manolea au ceva de-a face cu acuzaţiile. Ar fi interesant de ştiut însă dacă este vorba de un subiect „ridicol” –  cum l-a respins PDL-ul; dacă este o temă pentru „naivi şi needucaţi” – cum afirma, oarecum jenat, Ion Iliescu – sau este o realitate care trebuie cunoscută.

Întrucât ezotericii îşi revendică aprins dreptul asupra flăcării şi culorii ei, iar Biserica nu vorbeşte oficial despre acest lucru, evaluarea a fost lăsată pe mâna mass-mediei, a politicienilor şi a interpretărilor particulare ale Bibliei (ca reper în cele metafizice).

Flacăra violet

„Violetul este culoarea care inspiră mintea în cultivarea adevăratei cunoaşteri, a căutării pentru ceea ce este tainic, obscur, a adevăratului sens şi a perfecţiunii în viaţă. Leonardo da Vinci spunea că puterea meditaţiei poate fi de 10 ori mai mare dacă te afli într-o biserică liniştită, sub o rază căzută prin vitraliul violet. Richard Wagner a folosit această culoare în ambientul său în timp ce îşi compunea opera.”[1]

“Folosind flacăra violet, se pot şterge amintiri din trecut, se pot aduce iertare şi mari bucurii spiritului nostru. De fiecare dată când îi chemăm pe Zadkiel şi Ametist, care întruchipează flacăra violet, aducem schimbări pe Pământ şi în noi, ne apropiem de fuziunea cu Sinele nostru cristic şi ajutăm la pregătirea Lumii pentru venirea Erei de Aur. După Arhanghelul Zadkiel, succesul Erei Vărsătorului este dependent total de invocarea de către noi a flăcării violet şi o singură chemare a acesteia poate să echivaleze cu un milion de rugăciuni.” [2]

Este de-a dreptul aberant să crezi că un om poate să mişte un ochi sau să folosească o anumită culoare pentru a determina fapte sau decizii din lume sau societate. Mă aştept ca toate celelalte culte creştine să ia atitudine împotriva acestui gen de provocări.

Părintele Florin Ciociu, paroh ortodox Buzeşti

Se ştie că Dumnezeu lucrează prin oameni pentru oameni, însă şi Diavolul lucrează tot prin oameni, inventând tot soiul de minciuni care doar par să fie de partea binelui. În realitate, sunt doar instrumente de manipulare diavolească. Noi avem crezul nostru, care este lumina ce izvorăşte din Hristos şi care nu are o culoare anume. Creştinul autentic ştie că are la îndemână rugăciunea şi că o flacără violetă nu-i poate fi de niciun folos.

Părintele Cristian Albu, protopop greco-catolic de Baia Mare

Revista presei

Presa din ţară a reflectat toată gama de posibile reacţii ale politicienilor faţă de subiect. Unii au întâmpinat acuzele din anturajul lui Mircea Geoană prin poziţii care le-au marginalizat în ridicol. Şeful cancelariei prezidenţiale afirma că se depăşesc „limitele credibilului” şi că ajungem să trăim într-un „regim al bufoneriei”. Purtătorul de cuvânt al preşedintelui în campania electorală spunea că, dacă ar fi să credem o asemenea idee, ar însemna că trăim ca în Africa medievală sau Burkina Faso, unde sunt la mare căutare „farmecele cu broască ţestoasă”. Alţii i-au cerut şefului Senatului să demisioneze în urma „declaraţiilor halucinante”, catalogate ca „trăsnăi medievale”, din categoria celor „trei paşi înapoi în faţa pisicii negre”, idei nedemne de politicieni de rang înalt.

Presa i-a citat şi pe cei care au identificat la modul cel mai serios un atac bioenergetic de amploare. Desigur, la început s-a spus că e „posibil” şi, prin urmare, acceptabil. Moderaţii au mărturisit că a existat un „nefiresc” în timpul confruntării dintre cei doi candidaţi la preşedinţie. Unele voci au susţinut că în finalul campaniei electorale a fost „un ceva” inexplicabil, misterios. În cele din urmă, ţinând cont că astfel de acţiuni se consideră a fi practicate chiar şi în „ţările dezvoltate, în serviciile secrete”, s-a sugerat că subiectul nu ar trebui luat cu totul în râs.

Presa internaţională a scris despre flacăra violetă ca despre o bizarerie. Le Monde concluziona că episodul „flacăra violetă” pare desprins din Dosarele X. În timp ce Associated Press prezenta informaţia ca pe „ultima ştire ciudată din România”, publicaţiile Washington Post, Forbes şi New York Times se întrebau dacă nu cumva poporul român a ajuns o victimă a ocultismului. Ca în derularea unei poveşti cu vampiri, CNN ne recomanda un plus la autohtonul „consum de usturoi”.

Dracula Land vs Land of Choice

Din nefericire, se pare că România este un tărâm fertil pentru bizarerii – metafizice sau nu. Obiceiuri locale sau sezoniere, ghicitori, clarvăzători, prezicători de cutremure sau alte catastrofe se întrec în audienţe, poziţionate în grila televiziunilor ca fapt divers sau ca eveniment al zilei. Anunţurile de mică publicitate cu soluţii extra pentru probleme ordinare de viaţă, conferinţele şi evenimentele ezoterice cu pretenţii sunt alţi indicatori ai faptului că subiectul „paranormalului” nu este ceva nou pentru România. Oscilaţia fenomenului are, ca maxim, bioenergia observabilă şi, ca minim, superstiţia băbească.

Dacă ar fi vorba doar despre un exerciţiu de astrologie, prin care îţi afli compatibilitatea cu persoana iubită, printr-un SMS la cost suplimentar, s-ar putea trece cu vederea. Dacă ar fi o predicţie la o televiziune senzaţionalistă sau într-un tabloid, am marginaliza informaţia automat. Dacă ar fi doar o carte nemaipomenită despre conspiraţii, recomandată săptămânal de un lider de pe piaţa presei, ar fi bestsellerul de azi şi maculatura de mâine. Însă, când stafful unui candidat la prezidenţiale reclamă frauda electorală şi acuză adversarul de atac bioenergetic, iar soarta României pare că depinde de metafizicul obscur, discuţia iese din nişă.

Cu toate acestea, frauda electorală a dispărut din vizorul public şi se pare că „flacăra violetă” va avea aceeaşi soartă. Incidentul şi discuţiile provocate de el cer însă o evaluare. Şi pentru că suntem un popor creştin, iar  politicienii noştri jură pe Biblie când îşi preiau mandatul, o evaluare a ceea ce spune Biblia despre incident este, de asemenea, de interes.

Ocultismul şi oamenii de stat

Un aspect deosebit de interesant este că şi în Biblie ocultismul apare în special în legătură cu potentaţii pământului. Despre împăratul Babilonului şi practicile sale oculte este scris: „S-a oprit la răscrucea celor două drumuri ca să afle prin ghicit ce trebuie să facă. El scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul. (…) Dar cei care şi-au călcat jurămintele pe care i le-au făcut vor crede că ceea ce s-a ghicit nu este decât deşertăciune” (Ezechiel 21:21,23). Când Nabucodonosor al II-lea a avut un vis cu privire la viitorul lumii, consilierii lui şi-au demonstrat incapacitatea de a relata şi explica visul. Aceşti consilieri erau oameni de stat cu aptitudini de magicieni, descântători, vrăjitori şi astrologi (Daniel 2:2). Într-un alt context, similar, Nabucodonosor s-a referit la incapacitatea acestor consilieri de a oferi o soluţie reală, spunând: „Am dat poruncă să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului. Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii şi ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea” (Daniel 4:6,7). Istoria se repetă, pe coordonate uşor diferite, şi la căderea imperiului, relatată în Daniel capitolul 5.

Primul împărat al poporului evreu, Saul, a apelat la „autorităţi” spiritiste către finalul vieţii sale (1 Samuel 28:6-8). Profeţii idolatri ai regelui Ahab şi ai reginei Izabela, într-o confruntare cu Sfântul Ilie, profetul lui Dumnezeu, au invocat zeităţile lor până la stadiul de pierdere a minţii, fără să primească vreo confirmare a puterii lor (1 Împăraţi 18:22-29). Despre regele israelit Manase se ştie că „s-a îndeletnicit cu descântatul şi cu ghicitul, a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la descântători. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-L” (2 Împăraţi 21:6). Departe de a fi prezentate în Biblie ca un subiect ridicol, activităţile oculte sunt asociate cu puterea demonilor. Iisus avertiza că „se vor ridica christoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne mari şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, chiar şi pe cei aleşi” (Matei 24:24). Apostolul Pavel scria, la rândul său, despre Antichristul care va ieşi la scenă deschisă „cu lucrarea lui Satan, cu tot felul de puteri, semne şi miracole mincinoase” (2 Tesaloniceni 2:9,10). În cuvintele ultimei cărţi a Bibliei, Apocalipsa, viitorul va aduce în prim plan această intervenţie spectaculoasă din supranatural, când oamenii vor fi uimiţi de „duhuri de demoni, care fac semne” (Apocalipsa 16:14).

Este ştiut că unii lideri de stat din lumea modernă au fost preocupaţi, mai mult sau mai puţin, de puterile oculte şi de avantajele pe care acestea le-ar putea asigura. Liderii Germaniei naziste – Hitler, Hess, Himler – nu au fost străini de ocultism. Charles de Gaulle îl avea ca astrolog personal pe Maurice Vasset, pe care-l consulta înaintea luării deciziilor importante. François Mitterrand se consulta, la rândul său, cu Elizabeth Teissier. Nancy Reagan se baza pe previziunile „prietenei” (deconspirate ca fiind Joan Quigley), astrologul personal care o sfătuia în privinţa deciziilor administraţiei prezidenţiale conduse de soţul ei, Ronald Reagan. Indira Ghandi consulta de asemenea astrologi pentru a şti ce decizii trebuia să ia. Alături de numele său, în lumea asiatică se numără preşedinţii indonezieni Sukarno şi Suharto. În Sri Lanka, recent, situaţia a degenerat până acolo încât preşedintele l-a încarcerat pe astrologul opoziţiei. Astrologul Marjorie Orr pretinde că a fost consultată de cineva din anturajul „doamnei de fier”, Margaret Thacher, cu privire la pericolele din perioada tulburărilor teroriste din Irlanda. London Daily Telegraph amintea că, în Rusia, „una dintre sarcinile majore ale unui oficial senior din serviciul de securitate al preşedintelui este să studieze astrologia şi să pregătească horoscopuri”. În Lituania, Biserica Catolică protesta vehement, cu ceva ani în urmă, faţă de deciziile preşedintelui Paksas de a o include în cercul consilierilor pe Lena Lolishvili, capabilă să vadă viitorul şi să vindece cu puteri psihice.

Este evident că asocierile ciudate dintre politicieni de cel mai înalt rang şi mistici, new-age-eri, ocultişti şi societăţi secrete sunt o realitate prezentă chiar şi în ţările cu un nivel de civilizaţie ridicat. De ce apelează liderii lumii la forţe de dincolo? Probabil pentru că li se prezintă ceva măsurabil, credibil (de exemplu, Reagan a început să creadă mai abitir în special după ce astrologul soţiei l-a avertizat că va fi ţinta unui atac, ce s-a şi întâmplat). De ce biserica tace atât de mult? Pentru că ar însemna să-i înfrunte pe cei mai mari oameni din stat şi să-i acuze cel puţin de înşelătorie, dacă nu de un pact cu Diavolul. De ce se limitează presa la simple observaţii? Probabil pentru că ziariştii sunt neavizaţi, la fel de vulnerabili în faţa necunoscutului ca şi liderii lor?

Presa internaţională a văzut în România electorală a anului 2009 un episod modern, balcanic, din seriale cu vampiri transilvăneni. Dacă s-ar uita în propria ogradă, ar observa că, din perspectiva simpatiilor cu ocultismul, liderii lor sunt adevăraţi maeştri, pe lângă ai noştri. Asta, desigur, nu-i scuză pe ultimii. Cert este însă că, şi unii, şi alţii păşesc pe un pământ mişcător, aşezându-se într-o poziţie în care controlul asupra rezultatelor propriilor gesturi este independent de voinţa lor. Cert este că nimeni nu neagă forţele malefice din alte dimensiuni. Nici Biblia nu o face.

Biblia suflă în flacăra violetă

Cel mai explicit text al Bibliei cu privire la imixtiunea paranormalului în cotidian acoperă întreg spectrul activităţilor din domeniu: „Să nu existe nimeni care să-şi treacă fiul sau fiica prin foc, care să se îndeletnicească cu ghicirea, prezicerea, tălmăcirea semnelor, vrăjitoria, care să arunce vrăji, care să cheme duhurile şi să descânte sau care să caute pe cei morţi” (Deuteronomul 18:10,11).  Interdicţia are în vedere în mod esenţial cochetarea cu astfel de practici. Departe de a nega existenţa, efectele în viaţa reală sau chiar validitatea unora dintre pretenţii, Biblia le identifică detaliat, dezaprobându-le vehement. Deşi radicală, exclusivistă, poziţia Bibliei este coerentă, protectoare, autoritară (desigur, cu totul diferită de vânătoarea de vrăjitoare a Evului Mediu). Practicate şi astăzi, activităţile din zona ocultă devin descalificante pentru orice creştin, fie el muritor de rând sau şef de stat. România are nevoie de o întoarcere reală, o „torna fratre”. Nu o simplă întoarcere la biserică, deoarece rămâne celebră  mineriada finalizată printr-un pact semnat la mănăstire, de faţă cu părintele. O întoarcere nu doar la coperta Bibliei, căci rămâne vie ultima confruntare televizată a candidaţilor la preşedinţie, care s-a terminat cu jurămintele acestora cu mâna pe Biblie. Ci o întoarcere la Dumnezeu.

În campania electorală din 1996, Emil Constantinescu se distanţa de Ion Iliescu (şi unii spun că acesta a fost asul din mânecă) prin întrebarea dacă el crede în Dumnezeu. Declarându-se „liber cugetător”, pentru că „ateu” ar fi sunat prea dur în urechile unui popor creştin, Iliescu pierdea alegerile. Astăzi, domnia sa se distanţează de „naivităţi” precum flacăra violetă, afirmând că în secolul al XXI-lea „nu ne putem întoarce la Nostradamus”. Tocmai aici devine bizară pretenţia celorlalţi politicieni. Nu poţi să fii creştin şi totuşi să crezi în superstiţii medievale. Nu poţi să fii preşedinte sau candidat la principala funcţie în stat şi să cochetezi cu ocultismul. Reîntoarcerea către Nostradamus şi ezoterism ar însemna un eşec al educaţiei şi civilizaţiei creştine.

Mult mai eficientă ar fi întoarcerea la fundamentul religiei creştine – Biblia. Este cartea care ne-ar putea rezolva şi cealaltă dilemă morală a alegerilor româneşti: „să nu furi, să nu minţi, să nu ucizi, să nu pofteşti”.


[1] http://www.trivia-library.com/b/facts-history-and-meanings-of-the-color-violet.htm
[2] www.esoterism.ro (de remarcat violetul din intro)