După anii când se trezeau în puterea nopţii pentru a hrăni bebeluşul şi după crizele de nervi ale copiilor cu vârste mici, părinţii experimentează acum pe propria piele zicala populară: „Copii mici - probleme mici; copii mari - probleme mari". Comunicarea cu adolescentul este un veritabil test pentru părinţi.

În reclame, anii adolescenţei par cei mai frumoşi ani ai vieţii. Totuşi adolescenţa este perioada cu cele mai mari turbulenţe emoţionale, fiind afectaţi atât copiii, cât şi părinţii lor. Este timpul când se iau multe decizii importante, având consecinţe pentru tot restul vieţii.

Adolescenţii de azi sunt supuşi mai multor influenţe şi tentaţii decât în orice altă perioadă a istoriei. Datorită internetului şi publicaţiilor foarte răspândite, niciodată copiii nu au avut acces la atât de multe informaţii nefiltrate de adulţi. Tocmai de aceea, pentru părinţi, pubertatea şi anii adolescenţei copiilor lor reprezintă cel mai greu test pe care îl au de trecut ca susţinători şi îndrumători. După anii când se trezeau în puterea nopţii pentru a hrăni bebeluşul şi după crizele de nervi ale copiilor cu vârste mici, părinţii experimentează acum pe propria piele zicala populară: „Copii mici – probleme mici; copii mari – probleme mari”.

Deşi conştienţi că adolescenţa este o perioadă dificilă pentru relaţia cu copiii lor, cei mai mulţi părinţi sunt cu totul surprinşi de schimbările dramatice din comportamentul acestora. Adolescenţii sunt adesea capricioşi, nesiguri, certăreţi, impulsivi, impresionabili şi rebeli. În plus, adolescenţa este cea mai periculoasă perioadă din punctul de vedere al adoptării unor comportamente de risc – consumul de alcool, tutun, droguri, violenţa, suicidul şi promiscuitatea.

Cauzele comportamentului bizar al adolescenţilor

Deşi până de curând oamenii de ştiinţă considerau că hormonii sunt răspunzători pentru comportamentul bizar al adolescenţilor, studiile recente indică o altă cauză: creierul lor se dezvoltă într-un ritm mai lent decât corpul. După pubertate şi până în jurul vârstei de 20 de ani, adolescenţii pierd anual circa 1% din materia cenuşie, este concluzia unui studiu realizat la Institutul de Sănătate Mintală din Bethesda, Maryland (SUA), de cercetătorul Jay Giedd. Această reducere a materiei cenuşii întrerupe conexiunile neuronale care au fost produse în exces în copilărie, începând cu zonele de bază senzoriale şi motrice ale creierului. Lobul frontal, care răspunde de controlul impulsurilor, de gândire şi luarea deciziilor, se maturizează mai târziu. Acest fapt ar putea explica unele dintre deciziile bizare pe care le ia un adolescent obişnuit. Deşi creierul acţionează în această etapă a vieţii ca un burete în privinţa acumulării de cunoştinte, absenţa unui control asupra impulsurilor explică, în bună parte, motivele pentru care adolescenţii iau decizii iraţionale.

Dacă aşa stau lucrurile, cum ar putea părinţii să-i ajute pe adolescenţi să depăşească acest stadiu al vieţii fără să îşi rişte viitorul, evitând deciziile şi comportamentele care le-ar putea afecta întreaga viaţă? Multe dintre comportamentele de risc pot conduce la dependenţă şi, de aceea, este esenţială prevenirea lor. Prevenţia este mai simplă decât tratamentul. În ultimii 20 de ani, tot mai multe resurse guvernamentale şi private au fost alocate pentru prevenirea consumului de alcool, tutun şi alte droguri. Aceste eforturi s-au concretizat în cercetări ştiinţifice destinate identificării unor strategii eficiente de prevenire.

Poartă mocasinii lor

Un vechi proverb spune că nu poţi înţelege un om până când nu mergi încălţat cu mocasinii lui timp de două săptămâni. Părinţii trebuie să depună tot efortul necesar pentru a înţelege procesele prin care copiii de ieri devin adulţii de mâine. Există numeroase cărţi şi articole care descriu problemele adolescenţei, iar părinţii pot, de asemenea, să facă recurs la propria adolescenţă, când se jenau din cauza erupţiilor de acnee, când admirau starurile vremii şi copiau comportamentul acestora. Trebuie însă înţeles din capul locului că, astăzi, presiunea este mult mai mare.

Dacă în urmă cu două decenii publicul nu cunoştea viaţa privată a vedetelor şi a actorilor, acum tabloidele sunt pline cu detalii picante despre nişte oameni care nu pot fi modele de moralitate şi normalitate pentru copii. Nici grupurile de tineri de astăzi nu mai seamănă cu cele în care părinţii de acum şi-au trăit adolescenţa. De aceea, părinţii trebuie să se informeze şi să fie pe deplin conştienţi de lumea în care trăiesc adolescenţii. Părinţii care ştiu la ce să se aştepte au mai multe şanse de a-i ajuta pe copiii lor să tranziteze în siguranţă această perioadă.

Activităţile extraşcolare nu sunt suficiente

Una dintre cele mai populare metode folosite în prezent pentru a-i feri pe adolescenţi de potenţiale pericole comportamentale este aceea de a-i ţine ocupaţi, pornindu-se de la un raţionament simplu. Se pare că adolescenţii îşi însuşesc comportamente de risc mai ales după ce termină cursurile, în intervalul de timp în care părinţii nu sunt acasă. De aceea, mulţi părinţi şi profesori au dedus că implicarea lor în activităţi extraşcolare ar reduce riscurile şi ar rezolva situaţia. Se pare însă că metoda nu funcţionează atât de eficient. Conform unui studiu publicat în Journal of Alchool & Drug Education , dintre adolescenţii implicaţi în activităţi extraşcolare (sport, cluburi tematice etc.), procentul celor care au consumat droguri, alcool şi alte substanţe dăunătoare este doar cu puţin mai mic decât al celor care nu participă la astfel de activităţi. Activităţile extraşcolare sunt recomandate pentru dezvoltarea aptitudinilor şi cunoştinţelor, dar nu sunt suficiente pentru a-i feri pe adolescenţi de necazuri.

Comunicarea – o necesitate timpurie şi constantă

Niciodată nu este prea devreme pentru ca părinţii să-şi educe copiii cu privire la efectele adverse ale fumatului, alcoolului şi drogurilor. Începând cu vârsta de 6 ani, copiii sunt foarte deschişi discuţiilor, iar părinţii pot să le explice foarte simplu care sunt efectele tutunului şi ale alcoolului asupra sănătăţii şi asupra calităţii vieţii. Este mult mai uşor să influenţezi comportamentul unui copil înainte ca acesta să încerce aceste droguri, din curiozitate sau la îndemnul prietenilor.

Desigur că implicarea părinţilor trebuie să continue până când copiii se maturizează fizic, emoţional şi psihic. Dacă pe măsură ce cresc, au simţământul că părinţii sunt interesaţi şi chiar entuziasmaţi de preocupările şi succesele lor, copiii vor prinde aripi spre atingerea scopurilor pe care şi le-au propus. În acelaşi timp, va fi mai uşor şi pentru părinţi să observe anumite schimbări de comportament şi să identifice indicii care atrag atenţia că există o problemă.

Adolescenţii au nevoie să ştie că pot să vorbească oricând cu părinţii lor, iar dacă au existat astfel de relaţii încă din copilărie, comunicarea va fi mai simplă şi la vârsta adolescenţei. Dacă li se va permite să îşi exprime emoţiile şi opiniile şi dacă acestea sunt luate în seamă, stima de sine le va fi întărită şi vor căpăta siguranţa apartenenţei.

Modele cu privire la stilul de viaţă

Copiii ai căror părinţi consumă alcool, tutun sau droguri au toate şansele să le urmeze exemplul. „Faptele strigă mai tare decât vorbele”, iar copiii imită ceea ce văd. În acest caz, sfaturile nu mai au niciun efect. Această situaţie ar putea genera o oportunitate foarte bună pentru părinţi. Ei au acum o motivaţie bună pentru a-şi schimba propriile obiceiuri, iar reuşita ar aduce câştiguri de ambele părţi. Părinţii ar putea renunţa la acele vicii care le distrug sănătatea, devenind în acelaşi timp modele de voinţă, dar şi de comportament pentru copiii lor.

Reguli şi consecinţe

Adolescenţii se dezvoltă foarte rapid, iar părinţii trebuie să ţină pasul, adaptând regulile în acelaşi ritm. Chiar dacă vor exista proteste, regulile vor constitui o bază pentru siguranţa lor. Ele îndeplinesc un rol similar celui pe care îl au gardurile care înconjoară locurile de joacă pentru copii. Specialiştii susţin că, oricât de straniu ar părea, adolescenţii îi respectă pe părinţii şi profesorii care stabilesc reguli corecte. Cu atât mai mult în privinţa prevenirii comportamentelor de risc este important ca părinţii să stabilească nişte limite foarte clare, rezonabile şi, pe cât posibil, acceptate de adolescenţi. Şi dacă există reguli, trebuie să existe şi consecinţe pentru încălcarea lor. Pentru ca sancţiunile să dea rezultate, trebuie anunţate odată cu stabilirea regulilor şi trebuie aplicate fără întârziere. Astfel, responsabilitatea pentru propriul comportament şi pentru consecinţele acestuia va apăsa pe umerii adolescenţilor. Pe de altă parte, nu trebuie uitat însă că „vorba dulce mult aduce” şi că răsplata pentru un comportament pozitiv poate face minuni. O atitudine potrivită şi o relaţie apropiată cu părinţii îi ajută pe adolescenţi să rămână pe drumul cel bun.

Instituţii de învăţământ preocupate de prevenţie

Cercetările realizate în ultimii 20 de ani au arătat că educatorii pot avea o influenţă foarte mare în prevenirea consumului de alcool, tutun şi alte droguri printre elevii lor. Numeroşi adolescenţi devin consumatori de droguri legale şi ilegale începând din anii de gimnaziu şi liceu. Prin urmare, şcolile sunt principalele instituţii care pot exercita o influenţă, prin strategii de prevenire adaptate vârstei. Şcoala poate să îi ajute să înţeleagă efectele pe termen scurt şi lung ale consumului de substanţe şi produse nocive şi să îi înveţe cum să reziste presiunii de grup, fără a strica relaţiile cu prietenii şi colegii lor.

În România, în ultimii ani, mai multe agenţii şi ONG-uri au desfăşurat programe de prevenire, însă, dat fiind numărul mare de adolescenţi care fumează (între 40% şi 60%), este clar că aceste programe ajung la foarte puţini dintre ei. Judecând după eficienţă, cele mai remarcabile rezultate le au instituţiile de învăţământ cu politici clare de descurajare a consumului de droguri. Un studiu realizat la Universitatea Andrews a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care promovează abstinenţa totală faţă de alcool, tutun şi alte droguri, a avut în atenţie trei direcţii: consumul zilnic de alcool, ţigări şi marijuana; vârsta la care a început acest consum şi evoluţia consumului după absolvirea facultăţii. Rezultatele au fost comparate cu studii similare realizate pe eşantioane reprezentative de studenţi din universităţile americane, în general. Diferenţiate în funcţie de sex, etnie sau rasă, rezultatele studiului au arătat că, în medie, procentele celor care au consumat droguri au fost de 5 până la 15 ori mai mici la Universitatea Andrews, comparativ cu alte universităţi .

Apartenenţa la un grup cu preocupări sociale

Anturajul exercită o presiune puternică asupra adolescenţilor. Cercetătorul Judith Rich Harris a afirmat că, la această vârstă, prietenii au o influenţă mai mare decât familia. În perioada pubertăţii, când trec printr-o criză de identitate complexă, adolescenţii au nevoie să simtă că sunt acceptaţi şi apreciaţi în grupul lor. Însă, dacă s-au alăturat unui grup nepotrivit, este de aşteptat să apară o mulţime de probleme şi necazuri. De aceea, părinţilor şi profesorilor le revine sarcina de a-i învăţa cum să îşi aleagă prietenii şi de a-i îndruma către grupuri, cluburi, organizaţii sau biserici care pot să le asigure un climat sănătos de dezvoltare.

Printre cele mai de succes strategii de prevenire a consumului de droguri este implicarea grupurilor de adolescenţi în proiecte sociale, sub îndrumarea unor adulţi care nu consumă astfel de substanţe. Aceste proiecte pot însemna oferirea de asistenţă persoanelor vârstnice sau persoanelor cu dizabilităţi, copiiilor din centrele de plasament sau bătrânilor din azile. Adolescenţii pot fi câştigaţi de partea unor proiecte ecologiste şi a altor activităţi similare. Atitudinea generală cu privire la consumul de droguri, stima de sine, coeziunea grupului şi aptitudinile sociale au fost indicatorii care au demonstrat că un astfel de program este foarte eficient .

Tranziţia prin adolescenţă nu va fi niciodată simplă nici pentru copii, nici pentru părinţii lor. Pentru a-i însoţi pe drumul dificil al adolescenţei, părinţii trebuie să îi înţeleagă, să aibă o relaţie caldă şi apropiată cu ei, comunicând deschis, constant şi fiind modele demne de urmat. Pe cât posibil, trebuie să se asigure că instituţiile şi grupurile pe care le frecventează copiii asigură un climat sănătos şi propice unei dezvoltări normale. Eforturile sunt similare celor pe care le depune un iubitor al naturii atunci când se angajează pe un traseu montan dificil. Chiar dacă drumul este greu, frumuseţea peisajelor îl ajută să meargă mai departe. Părinţii şi adolescenţii, împreună, pot parcurge cu succes acest traseu, la capătul căruia se află piscul şi bucuria reuşitei.


[1] Journal of Alcohol and Drug Education, vol. 40, nr. 2, p. 71-87
[2] Hansen, 1992; Duesnbury şi Falco, 1995; Sussman şi Johnson, 1996; Tobler şi Stratton, 1997;
[3] Journal of Research on Christian Education, vol. 13, nr. 1, 2004, p. 23-39
[4] K. Moody, S. Sepples, J. Childs, Intervening with At-Risk Youth: Empowerment and Support Program. Pediatric Nursing, 2003