„Nu ne putem rezolva problemele având aceeaşi gândire care le-a provocat", spune un citat atribuit lui Albert Einstein. În situaţii tensionate, defectele de gândire îţi pot transforma mintea din aliat, în inamic. Iată 7 dintre distorsiunile gândirii, de care este bine să te fereşti.

1. Filtrarea. Extragi doar detaliile negative dintr-o situaţie şi le agravezi, dând, în acelaşi timp, la o parte toate aspectele pozitive. Te legi de un singur detaliu, pentru ca apoi tot evenimentul să aibă exact culorile acelui detaliu. Când scoţi din context lucrurile negative, izolându-le de toate experienţele bune din jurul tău, le faci să pară mai mari şi mai îngrozitoare decât sunt cu adevărat.

2. Gândirea polarizată. Marca distinctivă a acestei distorsiuni este insistenţa pe alegerile dihotomice. Lucrurile sunt sau albe, sau negre, bune sau rele. Tinzi să percepi totul încadrat în două extreme, lăsând foarte puţin loc pentru variante de mijloc. Cel mai mare pericol al gândirii polarizate este că impactul acesteia asupra felului în care îţi judeci propria persoană. De exemplu, ai putea crede că trebuie să fii perfect, pentru că altfel eşti un ratat.

3. Generalizarea exagerată. Ajungi la o concluzie generală, pe baza unui singur incident sau a unei singure dovezi. Dacă ceva rău s-a întâmplat o dată, te aştepţi să se repete iar şi iar. Folosirea cuvintelor „întotdeauna” şi „niciodată” este un indicator al acestui tip de distorsiune, care poate conduce la un stil de viaţă restrictiv, pe măsură ce te străduieşti să eviţi eşecurile.

4. Citirea minţii. Ştii ce simt alţii, sau de ce se poartă într-un anume fel, chiar şi fără să îţi spună. În mod special, ai capacitatea de a ghici sentimentele celorlalţi cu privire la tine. Citirea minţii se bazează pe un proces numit „proiecţie”. Îţi imaginezi că oamenii simt la fel ca tine şi că reacţionează în aceeaşi manieră în care reacţionezi şi tu. Prin urmare, nu eşti atent şi nu asculţi suficient pentru a observa că, de fapt, ceilalţi sunt diferiţi. „Cititorii de minţi” ajung cu rapiditate la concluzii care sunt valabile în dreptul lor, fără să verifice dacă sunt valabile şi pentru cealaltă persoană.

5. Transformarea în catastrofă. Te aştepţi la un dezastru. Observi sau auzi despre o problemă şi începi să te întrebi „dar dacă…”. Dar dacă mi se va întâmpla şi mie? Dacă va lovi tragedia? Imaginaţia catastrofică nu cunoaşte limite. Un catalizator eficient al acestui stil de gândire este lipsa de înceredere în tine: nu crezi că ai capacitatea de a te adapta la schimbare.

6. Personalizarea. Ai tendinţa să iei tot ce vine ca având legătură cu tine. De exemplu, te gândeşti că tot ce fac sau spun oamenii este, într-un fel o reacţie la ceva ce ai făcut sau ai spus tu. Te compari cu ceilalţi, încercând să vezi cine e mai deştept, mai frumos, etc. Presupunerea ta implicită este că în joc este valoarea ta. Prin urmare te simţi constant presat să îţi testezi valoarea personală, măsurând-o prin comparaţie cu alţii. Dacă ieşi în avantaj, ai un moment de uşurare. Dacă ieşi în dezavantaj, te simţi minimalizat. Eroarea de gândire este că interpretezi fiecare experienţă, fiecare conversaţie, fiecare privire ca un indiciu cu privire la valoarea ta.

7. Gândirea emoţională. Crezi că ceea ce simţi trebuie să fie, automat, adevărat. Dacă te simţi nerod sau plictisitor, înseamnă neapărat că eşti nerod şi plictisitor. Dacă te simţi vinovat, înseamnă că ai făcut ceva rău. Problema cu gândirea emoţională este că emoţiile interacţionează şi se corelează cu procesul gândirii. Prin urmare, dacă ai gânduri şi convingeri distorsionate, sentimentele tale vor reflecta aceste distorsiuni.

Toate aceste greşeli de gândire, şi încă alte 8 posibile, sunt descrise pe pagina Departamentului de Psihologie al Universităţii Eastern din Washington (SUA).