Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) prevede că ne vom confrunta cu un „tsunami” de cazuri de cancer, care vor atinge un total de 24 de milioane de cazuri până în 2035. Vestea bună ar fi că jumătate dintre acestea pot fi prevenite, conform OMS, însă cel mai recent studiu arată că, de fapt, totul este mai degrabă un joc de noroc.

Obezitatea, fumatul și consumul de băuturi alcoolice sunt factorii care contribuie cel mai mult la creșterea riscului de cancer. Doar fumatul cauzează 23% dintre cazurile de cancer la bărbaţi și 15,6% dintre cele la femei, conform unui studiu realizat de Cancer Research UK, publicat în British Journal of Cancer. Autorul principal al acestui studiu notează că, „deși mulţi oameni cred că riscul de cancer ţine de noroc sau de gene, uitându-se la dovezi este clar că aproximativ 40% din toate tipurile de cancer sunt cauzate de lucruri pe care avem puterea să le schimbăm”, citează BBC. Doi cercetători americani au demonstrat însă contrariul, și anume că, atunci când e vorba de cancer, este mai mult vorba de noroc și ghinion decât de altceva.

Un răspuns lipsă

Pentru dr. Bert Vogelstein, căutarea cauzei cancerului a început de când era abia rezident, iar primul său pacient era o fetiţă de 4 ani, care suferea de leucemie. Părinţii era distruşi și disperaţi să afle ce anume a cauzat boala. Vogelstein nu a avut răspuns nici pentru ei și nici pentru alţi pacienţi și familiile lor, care de-a lungul anilor l-au pus în faţa acestei întrebări.

Mulţi dintre pacienţi se întrebau inevitabil dacă ei sunt de vină, dacă au mâncat ce nu trebuie sau au lucrat în medii toxice, iar părinţii mai ales se întrebau dacă le-au transmis copiilor o genă care să cauzeze cancerul. Toate aceste întrebări erau însoţite de un sentiment puternic de vinovăţie, care poate în cele mai multe cazuri nu era necesar, spune Vogelstein. Necesar era, însă, răspunsul.

Căutând șansa

Vogelstein, împreună cu dr. Christian Tomasetti, ambii de la Universitatea de Medicină „Johns Hopkins”, au plecat în căutarea răspunsului de la vechea observaţie că anumite părţi ale organismului uman sunt mai predispuse cancerului decât altele, de exemplu riscul de cancer în intestinul gros este de 4,8%, iar cel în intestinul subţire este de doar 0,2%. Încercând să afle cauza diferenţei, cei doi cercetători au ajuns să creeze un model statistic folosind date din literatura medicală despre rata divizării celulare la 31 de tipuri de ţesut. Cei doi au analizat în mod special celulele stem, o populaţie specializată de celule care se regăsește în fiecare organ sau ţesut și care se divid pentru a oferi înlocuitori celulelor care mor.

Problema este că procesul presupune ca celulele să își reproducă propriul ADN, iar erorile care apar în acest proces pot duce la creșteri incontrolabile, care mai departe duc la cancer. Cercetătorii au comparat cât de des se divid celulele în cele 31 de tipuri de ţesuturi pe durata unei vieţi și care sunt riscurile de apariţie a cancerului în acele ţesuturi. Concluzia este că acele organe și ţesuturi în care există mai multe celule stem, care se înnoiesc la o rată mai rapidă, sunt mai expuse riscului de a dezvolta cancer pur și simplu din cauza faptului că acolo probabilitatea de eroare este mai mare. De exemplu, intestinul gros conţine mai multe celule stem decât cel subţire și acestea se divid de 73 de ori pe an, spre deosebire de celulele din intestinul subţire, care se divid de doar 24 de ori.

Și în multe alte ţesuturi, rata diviziunii celulare se corelează cu riscul de cancer. Anumite tipuri de cancer de piele sau de plămâni sunt mai comune decât s-ar aștepta cei care iau în considerare factorii externi, doar din cauza ratei diviziunii celulare. Două tipuri de cancer, cel mamar și cel de prostată, nu au fost analizate în acest studiu, fiindcă nu au fost găsite date consistente despre rata diviziunii celulelor stem din ţesuturile aferente. Concluzia i-a surprins și pe cercetători: două treimi din cazurile de cancer sunt cauzate de ghinionul unei divizuni eronate a celulelor stem, lăsându-le suspecţilor obișnuiţi – cei care ţin de mediu și de ereditate – responsabilitatea pentru doar o treime din cazurile de cancer. „Cu siguranţă, mi-a înșelat așteptările. Este dublu faţă de ce estimasem iniţial”, a declarat și dr. Tomasetti.

Ce facem cu ce știam

Cei doi cercetători cred că aceste cazuri de cancer, cauzate de ceea ce ei numesc „accidente genetice”, nu pot fi prevenite, cel mai probabil, prin metodele tradiţionale, iar în acest caz ar trebui ca accentul să cadă pe dezvoltarea unor noi metode de depistare eficientă a cancerului într-o stare destul de incipientă pentru a putea fi tratat cu succes. Înseamnă asta că este timpul să aprindem o ţigară și să mâncăm ca și cum nu am avea nicio grijă pe lume? Cu siguranţă, nu.

Concluziile acestui studiu contrazic, cel puţin parţial, concluziile celor mai multe studii din ultimele decenii, cum este și cel menţionat mai sus, realizat de Cancer Research UK. Alte cercetări arată că mai mult de 4 din 10 cancere sunt cauzate de factori ce ţin de stilul de viaţă. Metodologia nouă folosită de cercetătorii de la Johns Hopkins a devenit posibilă datorită progresului recent în înţelegerea biologiei celulor stem, însă rezultatele surprinzătoare trebuie testate în continuare. Pe lângă aceasta, chiar și ei atrag atenţia că restul tipurilor de cancer, care intră în treimea influenţată preponderent de stilul de viaţă, sunt printre cele mai comune pe care oamenii le pot preveni: cancerul de piele cauzat de expunerea la soare, cancerul de plămâni cauzat de fumat și poluare, cancerul de colon cauzat de alimentaţia greșită și moștenirea genetică.

Ce facem cu ce am aflat

Cercetarea de faţă este tulburătoare fiindcă avertizează în câteva cuvinte că grija personală are limite majore și că, în ciuda ei, există mari riscuri de a ne îmbolnăvi oricum de cancer. Dr. Vogelstein explică situaţia prin analogie cu riscul de a face un accident de mașină: cu cât este mai lung drumul, cu atât crește riscul unui accident. Factorii de mediu precum vremea proastă sau defectele mecanice nu fac decât să vină cu un risc suplimentar celui de bază.

Pentru bolnavii de cancer, concluzia ar putea înseamna, de fapt, o veste bună, crede dr. Tomasetti. Știind că în final totul se reduce la ghinion poate fi un gând încurajator, într-un sens. La fel poate fi și pentru cea mai mare parte a populaţiei, care, ţinând seama de toţi factorii de risc și având grijă să ducă o viaţă sănătoasă, realizează că totuși nu trebuie să se streseze inutil pentru fiecare faptă sau decizie, iar asta oferă un sentiment de libertate.

Concluzia studiului poate fi, în schimb, o veste foarte proastă pentru acele persoane care își doresc să deţină controlul asupra vieţii lor, până în cele mai mici detalii. Pentru acestea, să afle că în realitate există o componentă majoră a bolii pe care nu o pot controla și altera în niciun fel se poate să fie un factor de stres și de teamă, care nu doar că este inutil, dar este și contraproductiv. Acest studiu este primul care oferă indicii foarte clare că această boală necruţătoare, care caracterizează secolul modern în care trăim, este ieșită de sub controlul uman, iar pentru a ne putea împăca cu o astfel de concluzie este nevoie de un veritabil salt de credinţă.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.