Pastilele care ne vindecă sufletul

1151

Medicamentele psihotropice par un remediu eficient în lupta împotriva anxietăţii, o tulburare care împiedică tot mai mulţi oameni să guste bucuria vieţii. Te ajută să dormi, să stai liniștit, să nu îţi mai pese. Însă toate acestea vin cu un cost, pe care oamenii de știinţă nu l-au calculat complet. Deocamdată.

„De mic am fost un copil fricos”, își începea confesiunea trainerul Cristi Pavel, pe blogul scapadefrica.ro. „Îmi era frică de o sacoșă albă de plastic de la bunica. Aveam niște prieteni de familie care aveau un covor făcut dintr-o blană de viezure, nu călcam pe ea. Îmi era frică de cloșca cu pui a bunicii, de câinii care lătrau pe stradă și nu puteam sta mai mult de cateva zile departe de părinţi.” Când a mai crescut, frica a crescut odată cu el, începând să se manifeste tot mai brutal: „Mă trezeam noaptea speriat, inima îmi bătea tare, eram transpirat și obosit, dar îmi sprijineam perna de perete și așteptam să-mi vină somnul. Nu puteam sta într-un loc, nu puteam face mai nimic, nu mă puteam concentra. Tot timpul simţeam o teamă intensă, chiar în camera mea, stând chiar la biroul la care scriu acum aceste rânduri”, povestea Pavel.

Mărturia trainerului este realitatea de zi cu zi a unei persoane care suferă de tulburare de anxietate. Iar experienţa lui o împărtășește unul din 13 oameni, la nivel global. De la ţară la ţară, prevalenţa anxietăţii variază în funcţie de sex, vârstă, statut economic și cultură. Se știe, de exemplu, că prevalenţa anxietăţii este de 5,3% în culturile africane și de 10,4% în culturile euro-engleze. Anxietatea este o afecţiune de care suferă din ce în ce mai multe persoane, încât s-a ajuns la concluzia că aceasta poate fi o trăsătură inerentă societăţii moderne în care trăim. Cei mai afectaţi sunt locuitorii zonelor urbane, orășenii fiind mult mai vulberabili din cauza poluării, a toxinelor ingerate, a aglomeraţiei și a zgomotului. În ultima vreme, cei mici au început să prezinte tot mai des simptome ale anxietăţii. În Marea Britanie, „numărul copiilor cu tulburări emotionale, inclusiv depresie, precum și tulburările de anxietate și tulburările obsesiv-compulsive este în creştere”, afrimă Barbara Inkson, psiholog la clinica Solent NHS Trust, potrivit DailyMail.

Prin ce trece o persoană anxioasă

În lipsa unei educaţii de specialitate, persoanele afectate de această tulburare reușesc doar rareori să înţeleagă ce se petrece cu ele. Multe dintre ele nu disting între frică și anxietate, prin urmare nici metodele lor de luptă nu sunt adecvate. Toţi trecem prin momente de teamă sau de îngrijorare și toţi ne confruntăm cu anumite circumstanţe care ne fac să ne simţim profund inconfortabili și nesiguri pe noi înșine. Unii spun că aceste momente ar fi benefice, fiindcă ne fac mai prudenţi și mai circumspecţi, protejându-ne astfel de hotărâri cu posibile efecte nocive. Alţii spun că, în astfel de circumstanţe, câteva metode simple ne pot ajuta să ne învingem teama. Însă atunci când vorbim despre o tulburare severă (care poate fi depistată printr-un test al simptomelor), vorbim despre o incapacitate de a ne mai desfășura viaţa normal, din cauza fricii. În aceste cazuri, persoana care suferă de anxietate trebuie să renunţe la prejudecăţi și să ia măsuri mai complexe.

De bază, între aceste măsuri, este înţelegerea anxietăţii de care suferă. Specialiștii în neuroștiinţe spun că tulburarea de anxietate survine ca urmare a unor disfuncţii semnificative la nivelul structurilor cerebrale implicate în sistemul amigdală-hipocamp-cortex prefrontal medial-substanţă cenușie periapeductală, numit și „reţeaua fricii”. Aceste disfuncţii se traduc în comportamentul nostru printr-o serie de simptome, cum ar fi o stare persistentă de hipervigilenţă, o teamă prelungită la elemente care generează frică, reacţii nejustificat de intense la stimuli inofensivi, caparicitate diminuată de autocontrol emoţional ș.a.

Cercetătorii încă nu cunosc pe deplin efectul pe care tratamentul psihologic și cel medicamentos îl au asupra acestui circuit cerebral, însă un studiu recent sugerează că cele două par să acţioneze pe căi diferite. Psihoterapia normalizează structurile responsabile de reclarea emoţională, în timp ce medicaţia normalizează activitatea structurilor responsabile cu detectarea și reactivitatea emoţională la stimulii negativi. Prima acţionează de la structurile superioare la cele inferioare, în timp ce a doua metodă acţionează de la structurile de bază în sus.

Cu medicamentele nu e de joacă

Este important însă de reţinut faptul că impactul pe care medicaţia îl are la nivelul comportamentului pacientului este, într-o mare măsură, o chestiune subiectivă. Așa cum arăta o cercetare publicată în JAMA, medicamentele nu au întotdeauna un efect mai mare decât un tratament placebo, iar lucrul acesta este vizibil mai ales în cazul tulburărilor de severitate redusă sau medie.

Alţi cercetători atrag însă atenţia că efectele medicaţiei încă trebuie analizate. Mai multe studii citate de The Atlantic au arătat că activitatea fizică poate fi cel puţin la fel de eficientă ca medicamentele antidepresive. Pastilele împotriva anxietăţii (anxioliticele) și pilulele de dormit (sedativele) au fost corelate cu un risc crescut de deces, susţin autorii unui studiu publicat în BMJ.

„Mesajul-cheie este că trebuie să folosim aceste medicamente mult mai atent”, avertizează unul dintre autori, Scott Weich, profesor de psihiatrie la Universitatea din Warwick. Rezultatele se adaugă „unui corpus tot mai mare de dovezi care sugerează că efectele secundare ale medicamentelor sunt semnificative și periculoase. Trebuie să facem tot posibilul pentru a reduce la minim excesul de încredere în anxiolitice și somnifere”, a adăugat profesorul, citat de Futurity. „Asta nu înseamnă că pilulele nu sunt eficiente. Însă, în mod special din cauza potenţialului lor adictiv, trebuie să ne asigurăm că pacienţii petrec cât de puţin timp este posibil sub medicaţie și că luăm în calcul și alte opţiuni, precum terapia cognitiv-comportamentală, pentru a-i ajuta să depășească problemele de anxietate sau tulburările somnului.”

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.