Viaţa este și cum vrea cineva să o vadă

198

Aproape 3 milioane de dolari a câștigat familia Levy din Oregon, SUA, după ce a dat în judecată un centru de maternitate pentru că nu au observat la timp că viitorul nou-născut avea sindromul Down, conform Baptist Press.

Părinţii au făcut testele care să verifice starea de sănătate a fătului, iar ele au ieșit negative, însă în timp, semnele bolii au început să se vadă clar pe ecografii. Însă era prea târziu pentru un avort.

Kalanit are acum 4 ani. Are sindromul Down și poate într-o zi va înţelege că nu a fost un copil dorit. Poate însă, spre fericirea ei, nu va ajunge niciodată la capacitatea mentală de a înţelege astfel de lucruri. Disfuncţia cognitivă (retardul mintal) și problemele de sănătate, precum afecţiuni ale inimii, hipotiroidism, pierderea auzului sau infectii respiratorii, sunt principalele motive pentru care unii medici recomandă avortului fetusului suferind de trisomia 21. Totuși, mulţi copii au reușit să depășească acestea, precum și alte dificultati, într-un climat de dragoste și siguranţă.

„Într-o societate civilă, trebuie să existe remedii mai bune pentru cazuri de acest gen", crede Ben Mitchell, profesor de filozofie la Universitatea Union. „Decât să ajungem la un proces de 'naștere greșită', o infrastructură robustă a serviciilor sociale ar putea să ajute familiile când decid să aducă pe lume un copil cu dizabilităţi. Sunt destule comunităţi care ar sprijini aceste familii, dacă ar ști că există această nevoie."

În același timp ar trebui interzis avortul în cazurile cu dizabilităţi, crede Mitchell, care este și consultant biomedical pentru Convenţia Baptistă de Etică și Comisia pentru Libertate Religioasă. „Diagnosticul unei dizabilităţi, inclusiv sindromul Down, nu ar trebui să fie o condamnare la moarte pentru un copil nenăscut", a mai precizat el.

Bioeticianul Art Caplan, director al centrului de bioetică al Universităţii Pennsylvania, care nu este un militant pro-viaţă, este și el de părere că asemenea procese ar trebui interzise. „Forţându-i pe părinţi să argumenteze de ce copilul lor nu ar fi trebuit să se nască, poate că are sens din punct de vedere legal, dar este o absurditate morală", a spus Caplan într-un comentariu la MSNBC.

Citește și Să moară copiii care ne fac viaţa mai grea?

Aproape 90% dintre copiii diagnosticaţi cu sindromul Down în Statele Unite sunt avortaţi, și același procentaj este valabil și pentru alte abnormalităţi genetice, conform Baptist Press.

Aceeași istorie, dar cu final schimbat

În celălalt capăt al lumii istoria se repetă. Micuţul Adam s-a născut la un spital creștin misionar din India. Când părinţii l-au văzut, fără pleoape, fără nas, fără palme, cu picioarele împreunate și alte diformităţi, le-au spus medicilor că nu îl vor lua acasă. Cu toate că inima, creierul și organele lui Adam funcţionau normal, părinţii le-au spus medicilor că ori îl abandonează, ori îl omoară, în niciun caz nu se întorc în sat cu el.

În schimb un alt cuplu s-a îndrăgostit de băieţel și a hotărât să îl adopte.

„Când a venit Adam, a fost total neașteptat, dar aveam un sentiment că Dumnezeu ne chema să iubim acest copil", a spus Jessica Peruja pentru CBN.

Adam a fost diagnosticat cu sindromul Bartsocas-Papas și avea nevoie de multe operaţii și îngrijiri speciale ca să poată să înceapă o viaţă cât mai aproape de normalitate. O comunitate întreagă, inclusiv doctori de specialitate și-au donat timp și bani pentru a-l duce pe Adam în Statele Unite unde a putut fi operat de mai multe ori.

„Dacă Adam ar fi rămas în India, ar fi murit. În mod sigur," a spus dr. Van Aalst, unul dintre doctorii care au grijă de Adam.

A fost nevoie de mulţi bani, de mulţi oameni implicaţi, de la părinţi, prieteni, doctori, asistente și alt personal medical, pentru ca Adam să poată măcar să închidă ochii și gura. În viitor va urma o reconstrucţie a nasului și proteze pentru mâni și picioare. Dar a fost nevoie și de multă rugăciune: „un aspect al îngrijirii sale a fost rugăciunea. Eu m-am rugat, familia mea s-a rugat, părinţii lui Adam s-au rugat", spune dr. Aalst.

„Va fi perfect? Da, este deja perfect. Va fi normal, conform standardelor societăţii? Niciodată," a mai completat doctorul.

Normal sau nu, Adam a unit o întreagă comunitate în jurul lui, iar părinţii lui se bucură de fiecare moment pe care îl oferă experienţa de a avea un copil.

În Sparta copiii care se nășteau cu probleme nu erau primiţi în societate, părinţii trebuiau să scape de ei, într-un fel sau altul. În prezent părinţii și comunităţile din care fac parte, au libertatea de a-și alege modul de raportare faţă de un copil născut cu diformităţi. Unii părinţii probabil văd lumea ca pe o Sparta modernă, în care avortul e calea de a scăpa de un copil, despre are afli din timp că va avea probleme.

Alţii îi acceptă pe acești copii, le permit să trăiască, iar poveștile care se scriu în acest fel sunt despre dragoste și umanitate. Și se pare că și despre bucurie pe deasupra. Viaţa este și cum vrea cineva să o vadă.