„Am consumat droguri – cocaină, amfetamine –, dar să câștigi la jocuri de noroc depășește orice altceva”, povestește britanicul Owen Baily, care a reușit să își controleze dependenţa atunci când viaţa lui părea a fi deja ruinată.

Pariuri sportive, jocuri de noroc online, poker, jocuri de cazinou sunt doar câteva dintre jocurile în care unii plonjează în căutarea destinderii, dar nu toţi au puterea de a se opri. Chiar și atunci când devine limpede că o persoană pierde nu doar bani, ci și oportunităţi profesionale, proprietăţi ori oameni dragi. De fapt, neputinţa de a sta departe mult timp de jocuri e un veritabil test de turnesol al unei dependenţe anevoios de frânt.

Într-un cazinou te pierzi ușor, dar așa trebuie să fie, spune Ilya Veygman, inginer de soft în Menlo Park, California: în drum spre ieșire, mai găsești „un scaun la un slot sau la masa de Blackjack și, gata, ai lăsat niște bani acolo”. Ce nu găsești nicăieri însă într-un cazinou sunt ceasurile, pentru că nu e nevoie să fii stresat de ele. Nici lumina zilei nu pătrunde foarte mult în interior, filtrată de autocolantul de pe ferestre, iar uneori mâncarea și băutura sunt din partea casei. Până la urmă, cu cât zăbovești mai mult acolo, cu atât pierderile se vor rotunji spre cifre mai mari.

Dimensiunile unui viciu răspândit

Prevalenţa dependenţei de jocuri de noroc este dificil de măsurat, având în vedere faptul că foarte mulţi jucători nu recunosc că este vreo problemă în faptul că joacă. Se estimează totuși că aproximativ 10 milioane de americani sunt dependenţi de jocurile de noroc, iar printre statele în care numărul dependenţilor este ridicat se numără Nevada, Mississippi, Minnesota, Kansas și New Jersey.

Aproximativ 1 din 20 de studenţi americani întrunește criteriile pentru ceea ce este considerat joc compulsiv[1], rata acestuia fiind de două ori mai mare decât a populaţiei adulte, probabil și din cauza accesibilităţii crescute a jocurilor online.

Canada se numără printre statele cu un procent foarte ridicat de jucători compulsivi, aproximativ un sfert dintre cetăţeni suferind de pe urma unui efect negativ al dependenţei: pierderea locului de muncă, depresie, probleme maritale.

Între 0,5 și 1% din populaţia Australiei suferă de dependenţă de jocuri de noroc, cifrele ridicate având legătură cu schimbările din industria pariurilor datorate tehnologiilor digitale, potrivit organizaţiei North American Foundation for Gambling Addiction Help.

În ciuda unei reglementări guvernamentale a jocurilor de noroc, ce prevede măsuri pentru reducerea problemelor de dependenţă în rândul cetăţenilor, în Norvegia 0,7% din populaţie se confruntă cu această problemă.

Dependenţa de jocuri costă Marea Britanie 1,2 miliarde de lire sterline pe an, suma incluzând și cheltuielile cu serviciile speciale la care pot apela dependenţii, cheltuielile cu persoanele care rămân fără adăpost din această cauză și cu intervenţiile poliţiei pentru a rezolva conflicte și infracţiuni asociate acestei dependenţe.

Se estimează că aproximativ 370.000 de copii din Marea Britanie pariază din banii lor săptămânal și că 25.000 dintre aceștia sunt jucători cu probleme. Smartphone-urile joacă un rol major în angajarea în jocuri de noroc, spune Marc Etches, directorul organizaţiei GambleAware, care spune că e ca și când copiii „transportă efectiv cu ei o mașină de jocuri de noroc”.

Aproximativ 98.000 de români sunt dependenţi de jocuri de noroc și peste 2,4 milioane au jucat cel puţin o dată în ultimul an, potrivit unui studiu realizat în 2016. În România, în 2018, existau 15.000 de agenţii cu aparate de tip slot machine („păcănele”) și 10.000 de agenţii de pariuri, adică o agenţie de jocuri de noroc la fiecare 600 de adulţi.

Prim-planurile dependenţei

Pentru Michael, totul a început în joacă, la 11 ani, când a câștigat la păcănele bani de-o îngheţată, într-o cafenea din apropierea casei. A pierdut și a câștigat bani în următorii 19 ani. Mai mult a pierdut. Deși ocazional a câștigat sume mari, de până la 70.000 de  lire sterline, în total jocurile i-au înghiţit peste 500.000 de lire sterline. Iar pentru un dependent de jocuri de noroc, tentaţiile au explodat pur și simplu în ultimii ani: casele de pariuri au aplicaţii pentru mobil, iar reclamele abundă la TV și pe telefon.

„Ei îţi spun să te oprești după ce distracţia se termină, dar asta e ca și cum mi-ai spune să respir mai puţin. Am nevoie să joc așa cum respir”, povestește Michael, care a avut nevoie de 5 ani pentru a se putea vindeca de adicţia sa.

Până la 34 de ani, Owen Baily a mai încercat să întoarcă spatele jocurilor care îl lăsau lefter, dar a descoperit că e ușor să îţi propui, dar aproape imposibil să izbutești de unul singur. Tentaţia de a juca îl chinuia de la primele ore ale dimineţii, povestește bărbatul. Era ca și cum banii din buzunar îl ardeau, iar anxietatea și tensiunea urcau la cote maxime. Mintea bagateliza toate experienţele negative din trecut, concentrându-se obsesiv asupra posibilităţilor de câștig. Îndată ce ajungea la terminalul de joc, era ca și cum lumea s-ar fi evaporat, lăsându-l singur cu pasiunea lui.

Mai departe, lucrurile se rostogoleau pe firul aceluiași bine cunoscut scenariu. Adesea pierdea totul până la 11 dimineaţa. Acest lucru putea însemna că trebuia să trăiască fără o leţcaie, chiar dacă mai avea două săptămâni până la ziua de salariu. Reîntors acasă, ţesea febril planuri pentru a face rost de ceva bani pentru următoarele zile. Deseori căuta fise rămase în cabinele telefonice sau pândea cluburile deschise în weekend, în speranţa că oamenii își vor uita lucruri pe care să le vândă pe nimic, pentru a avea fasole și pâine, alimentele cele mai ieftine, până în ziua de salariu.

„Ţi se pune ceva pe creier și nu mai vezi nimic, ești ca un robot. Trebuie să joci (…), poţi să nu dormi 4-5 zile, că nu ai nicio problemă. Tu te gândești la suma pe care ai pierdut-o și de unde să faci bani”, povestește un jucător de 28 de ani, în cadrul reportajului Digi „Din interior”. Un altul, de numai 20 de ani, spune că e ca și cum ai fi dependent de droguri, „numai că nu consumăm droguri… consumăm jocuri”.

E o comparaţie bună, este de părere medicul psihiatru Eugen Hriscu, subliniind că jocurile de noroc reprezintă un stimulent puternic, acţionând în creier la fel ca amfetaminele sau cocaina.

Ce trebuie să știm despre adicţie

„Majoritatea oamenilor nu-și dau seama că jocurile de noroc ce ajung să pună probleme reprezintă cu adevărat o boală, la fel ca dependenţa de alcool sau de droguri. Ei cred că este doar un obicei rău căruia îi pot pune capăt cu ușurinţă”, afirmă Shelia Moran, director de comunicare și marketing al organizaţiei First Choice Services, specializată în tratarea problemelor de sănătate mintală.

De fapt, 1 jucător din 5 va avea la un moment dat o tentativă de suicid, „ceea ce este cea mai înaltă rată dintre toate adicţiile. E ca şi cum ai fi într-o maşină, mergi cu viteză foarte mare spre un zid, dar nu mai ai frână”, punctează medicul Hriscu.

Pentru a se putea stabili diagnosticul de joc patologic, este nevoie ca o persoană să manifeste cel puţin patru dintr-o listă mai lungă de comportamente, potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie:

• simte nevoia să joace sume din ce în ce mai mari pentru a atinge aceeași stare de surescitare;

• devine neliniștită sau iritabilă dacă i se spune să nu mai joace;

• a încercat pe cont propriu să renunţe la joc, dar fără să reușească;

• este preocupată de gândul de a juca, retrăiește experienţele trecute cu jocurile de noroc, planifică următorul episod sau se gândește la modalităţi prin care să procure banii necesari;

• tinde să joace ori de câte ori se simte inconfortabil, asaltată de sentimente de vină, de anxietate sau depresie;

• atunci când pierde bani, se întoarce pentru a încerca să-i recupereze;

• minte terapeutul sau familia, pentru a ascunde dimensiunea implicării sale în jocul de noroc;

• periclitează sau pierde o relaţie importantă, un loc de muncă sau o oportunitate educaţională ori profesională din cauza jocurilor de noroc.

Potrivit specialiștilor, există o corelaţie între dependenţa de jocuri de noroc și depresie, gânduri sinucigașe și stresul posttraumatic. Nu se știe care este motivul asocierii jocurilor de noroc cu depresia sau stresul posttraumatic. Se presupune că activarea emoţională foarte puternică a jucătorului, întreruptă atunci când jocul nu mai este posibil, poate duce la depresie. Atunci când dependenţa este deja instalată, depresia împinge persoana să joace din nou, pentru a-și îmbunătăţi starea de spirit.

Conexiunea dintre jocurile de noroc și stresul posttraumatic se poate datora unui proces similar relaţiei dintre jocuri și depresie – jocul poate deveni o cale de a face faţă nivelului ridicat de stres și anxietate.

Statisticile spun că aproape 1 pacient din 5 care a fost diagnosticat cu gânduri sinucigașe îndeplinea criteriile de dependenţă de jocuri de noroc. Aproape jumătate dintre jucătorii compulsivi (48%) au raportat că au idei suicidare, potrivit unui studiu din 2013, realizat de Oregon Health Authority.

Prevalenţa tulburărilor de consum de alcool la jucătorii compulsivi poate ajunge până la 73%, potrivit unui studiu din 2016, acest gen de adicţie asociindu-se mai frecvent cu alcoolul decât cu alte substanţe, ca urmare a mediului tipic asociat jocurilor de noroc.

De asemenea, studiile arată că aproximativ jumătate dintre jucătorii dependenţi comit infracţiuni (cele mai comune fiind furtișagurile, delapidarea, uzul de fals, tâlhăria, furtul din magazine și frauda) pentru a obţine bani cu care să joace în continuare sau să-și achite datoriile.

Pași spre libertate

Foștii dependenţi cred că e nevoie de o mai bună reglementare a jocurilor de noroc, așa încât cei recuperaţi sau care nu sunt încă interesaţi să joace să nu se mai agaţe atât de ușor de cârligele cu care îi momește industria jocurilor.

Companiile de jocuri de noroc au început să implementeze programe VIP pentru premierea jucătorilor, iar acesta este unul dintre cârligele în care se agaţă cei deja captivi în spirala dependenţei.

Nick Firty, unul dintre dependenţii intraţi într-un program de recuperare, afirmă că programele VIP prin care companiile de jocuri de noroc își premiază clienţii fideli determină jucătorii să își piardă controlul (oricum fragil). În perioada în care a cheltuit sume mari pe pariuri online, site-ul pe care juca i-a oferit ocazia de a paria gratuit, precum și bilete la meciuri de fotbal, condiţia fiind aceea ca să continue să joace suficient cât să-și păstreze statutul de membru VIP.

Phil Worrall, un britanic din Nottingham, povestește că, cu cât pariezi mai mult, cu atât primești mai multe ocazii de a paria gratuit. „Chiar dacă rămâi fără bani, dacă primești un e-mail care îţi spune că poţi paria gratuit 50 de lire dacă pariezi din bani tăi o sumă egală, vei găsi o cale să găsești banii aceia”.

James a început să joace poker în școală și să parieze, dar a renunţat după vârsta de 20 de ani. Spune însă că ar fi fost mult mai greu să o facă dacă interesul lui pentru aceste jocuri s-ar fi manifestat în perioada în care au explodat tehnologiile care te ajută să joci de acasă, de pe propriul telefon. Chiar dacă urmărești un meci de fotbal, vor fi reclame care te încurajează să pariezi în timpul pauzelor, iar acest lucru poate fi tentant chiar și pentru cineva care nu joacă, așa că el crede că e absolut necesară reglementarea modului și momentului în care sunt difuzate aceste reclame.

Michael e de părere că acest fel de reclame ar trebui interzise cu totul în timpul evenimentelor sportive live și susţine o propunere legislativă de împiedicare a plăţilor pentru pariuri folosind cărţi de credit.

Dependenţa de jocuri de noroc este tratabilă, dar foarte puţine persoane aflate în această situaţie caută ajutor profesionist.

Potrivit studiilor, doar 5,4% dintre dependenţi fac parte dintr-un program de tratare a dependenţei sau participă la grupuri de ajutor.

Metodele de tratament pentru această adicţie sunt similare celor pentru consumul de droguri sau alcool. În funcţie de severitatea adicţiei, tratamentul poate fi urmat prin internare într-o instituţie specializată sau ambulatoriu ori persoana poate participa la întâlnirile grupurilor de ajutor reciproc. Unul dintre cele mai cunoscute grupuri de acest fel este Gamblers Anonymous, care urmează un protocol de vindecare în 12 pași și se bazează pe ajutorul de la egal la egal, la fel ca Alcoolicii Anonimi.

Unele studii în derulare arată că medicamentele pot fi eficiente în terapie, reușind să reducă intensitatea dorinţei de a juca. Totuși, potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie, începând cu 2016, Agenţia pentru Hrană și Medicamente din SUA nu a mai aprobat medicamente pentru tratarea tulburărilor legate de jocurile de noroc.

Terapia reprezintă un factor-cheie în tratarea acestei dependenţe. „Terapia comportamentală folosește expunerea sistematică la comportament pentru deprinderea abilităţilor de reducere a nevoilor, în timp ce terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe identificarea gândurilor nesănătoase și iraţionale și înlocuirea lor cu cele pozitive. Terapia de familie este o altă opţiune”, explică psihoterapeutul Kattie Hurley.

Owen Baily, care a reușit să-și învingă dependenţa de alcool, dar și pe cea de jocuri de noroc, susţine o campanie de reducere a mizelor pe automatele de joc. Mai mult decât atât, o clinică din Londra i-a solicitat să-și folosească experienţa pentru a ajuta alţi dependenţi de jocuri de noroc. Tocmai pentru că s-a afundat atât de adânc în dependenţă, dar a găsit drumul spre vindecare, specialiștii cred că este omul potrivit pentru a câștiga încrederea altor dependenţi și pentru a le insufla speranţa că dependenţa poate fi înfrântă.

Baily a devenit jucător din copilărie, iar la maturitate a ajuns omul străzii din pricina jocurilor de noroc. În 2004, spune el, puteai primi ajutor de specialitate dacă te luptai cu drogurile sau cu alcoolul, dar nimeni nu știa unde să te îndrume dacă aveai probleme cu gamblingul.

Totuși, chiar dacă tardiv, ajutorul primit a fost „fantastic”, așa încât este motivat să-i ajute la rândul său pe cei prinși în menghina adicţiei și să-i îndrume să-și dezvolte strategii și abilităţi de a se elibera.

Mai mult de atât, ceea ce poate transmite Baily este speranţa că există vindecare chiar și pentru cei care par să se fi descompus în solventul viciului, pentru că dependenţa de jocuri nu este obligatoriu un drum cu sens unic.

Deși, dacă este să oferim credit mărturiilor jucătorilor, e bine să-l ocolești de departe, pentru că la fel ar fi făcut și ei, dacă ar fi putut întrevedea primejdiile și pierderile de pe traseu.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.