Toate statisticile referitoare la COVID-19 sugerează aceeași concluzie: cei mici, copiii noștri, prezintă cel mai mic risc de îmbolnăvire și de eventual deces. E liniștitor. Însă pandemia prezintă un altfel de pericol pentru ei.

În doar câteva zile, COVID-19 a reușit să ne schimbe viaţa radical, cerându-ne să ne adaptăm continuu, pe toate planurile: financiar, fizic, social, psihologic.

Descoperă colecţia integrală de analize ST pe tema COVID-19

Acum două luni, un băieţel îi povestea mamei, aproape plângând, despre copiii din China care nu își pot îmbrăţișa mama (deși părinţii nu ascultau știrile cu el în preajmă). În fiecare zi, la momentul de seară când se adunau pentru a spune care le sunt motivele de mulţumire din acea zi, principalul său motiv era: „Bine că nu locuim în China!” Într-o noapte, când a început să tușească, deși buimac de somn, și-a dus cotul la gură și a întrebat speriat: „A venit virusul și la noi?” Atunci nu venise, dar acum e în preajma noastră și, așa cum afirmă Cornelius Williams, șeful Diviziei pentru Protecţia Copilului din cadrul UNICEF, „din multe puncte de vedere, această boală nu mai afectează doar persoanele infectate, ci și copiii și familiile”.

Închiderea unităţilor de învăţământ, distanţarea de prieteni, restructurarea programului, izolarea între patru pereţi, spălatul des pe mâini îi obligă pe copii să se adapteze rapid la o altă normalitate. Avalanșa de știri care vine la pachet cu panica părinţilor îi predispune serios la teamă și anxietate.

Deși nu se face mare zarvă pe acest subiect, nefiind trecut pe lista priorităţilor de moment, ONG-uri și instituţii din domeniul protecţiei copilului au oferit deja sfaturi cu privire la nevoile și abordarea copiilor în această perioadă.

Haley Neidich, un profesionist în domeniul sănătăţii mintale și psihoterapeut practicant, crede că părinţii ar trebui să fie conștienţi de problemele care pot să apară în dreptul copiilor chiar dacă aceștia nu vorbesc despre ele: „Doar pentru că copilul dumneavoastră nu vi le aduce la cunoștinţă, nu înseamnă că nu acestea nu există în mintea lor.”

Siguranţa emoţională

Pentru a putea fi un factor de reglaj emoţional pentru copiii noștri, trebuie să fim sinceri în privinţa sentimentelor noastre. Ţi-e teamă? Ce te sperie cel mai mult? De multe ori teama se accentuează și pe baza informaţiilor sau a lipsei de informaţii potrivite. Asigură-te în primul rând că ești informat corect, apoi cultivă calmul.

Nu îi minimiza sentimentele, nu râde dacă îl vezi îngrijorat, ci arată-i înţelegere.

Copiii sunt predispuși la teamă și vinovăţie. Deseori se gândesc că moare mama sau bunicul ori se simt responsabili pentru divorţul părinţilor. Copiii accentuează frânturile de informaţii pe care le au și le dau altă interpretare celor pe care nu le înţeleg. Încearcă întâi să vezi ce știe copilul tău despre COVID-19 și apoi oferă-i informaţii potrivite cu vârsta lui. Nu fii abrupt în abordare, ci mai degrabă sensibil. Nu îi minimiza sentimentele, nu râde dacă îl vezi îngrijorat, ci arată-i înţelegere. Este responsabilitatea noastră, a părinţilor, să îl ajutăm să se exprime și să îi oferim un mediu sigur pentru aceasta. Joacă-te mai mult și lasă-l să se desfășoare.

Autorul Lawrence J. Cohen[1] dezvoltă rolul binefăcător al jocului dintre părinţi și copii. Sunt momente de conectare, de descoperire, de eliberare, de vindecare. Poţi chiar scrie un jurnal al acestei perioade și să vezi ce e important pentru copil. Inventaţi împreună povești și vezi încotro se îndreaptă imaginaţia lui. Fii atent la semnalele pe care le transmite. Într-o familie, când fetiţa cea mică a căzut și s-a lovit, fratele cel mare a liniștit-o spunându-i: „Măcar nu ai coronavirus.” Copilul tău se roagă în fiecare seară pentru cei infectaţi de virus? Poate fi un semn de empatie, dar la fel de bine poate fi și unul de teamă.

Pe lângă informaţiile tehnice, presară-i din când în când și povești cu partea bună a situaţiei. Povești despre oameni care ajută, despre eroii-medici, despre oamenii de știinţă sau voluntarii care ajută bătrâni. E reconfortant să știi că întreaga comunitate din care faci parte este în acţiune pentru binele tău. Dar nu face din aceasta principalul subiect al zilei, pentru a nu crea presiune și stres inutil. Lasă viaţa să își creioneze o altă normalitate.

Apartenenţa familială

Copiii simt nevoia să aparţină cuiva, să facă parte dintr-o comunitate. Nu doar ei, ci și noi, adulţii. Ne place să știm că avem un cuib unde găsim siguranţă, grijă, înţelegere, bucurii. Familia este mediul în care cei mici se definesc ca persoane. Aici își capătă identitatea. Aici își creionează valorile. Aici cunosc limitele. Aici simt că aparţin cuiva, că nu sunt singuri.

Fă din timpul acesta de criză petrecut în casă un reper al siguranţei relaţionale pentru copil. Nu își poate vizita bunicii sau prietenii și probabil e dureros și frustrant pentru el, dar poate vorbi cu ei la telefon sau prin apel video. Păstrează contactul cu cei de care e obligat să stea departe și explică-i diferenţa dintre distanţare și izolare socială. Ajută-l să guste din plin frumuseţea și bucuria de a avea familie. Serile tematice sunt o sursă sigură de distracţie și împrospătare. Poţi apela la jocurile copilăriei tale și vei descoperi că sunt încă valabile.

Psihologul clinician dr. David Anderson chiar recomandă modalităţi de a ne întoarce în anii 80, înainte de momentul prevalenţei ecranului. Călcata în sufragerie, de-a v-aţi ascunselea pe întuneric, avioane sau X și 0 își păstrează farmecul peste timp. Faceţi imagini din palme sau transformaţi sufrageria într-un cort imens. Va fi un loc perfect pentru a depăna păţanii cu tâlc din propria copilărie la lumina unei lanterne. Copiii sunt fermecaţi de copilăria părinţilor și vor purta peste timp lecţiile predate astfel. Gătiţi împreună reţete simple sau inventaţi-le pe ale voastre. Experimentele de orice fel ajută copiii să se bucure de caracterul fascinant al lumii lor, să creadă în bucuriile de dincolo de percepţia lor, să persevereze în căutarea de soluţii. Gimnastica sau săritul cu coarda pune în mișcare mușchii și dă drumul bunei dispoziţii. Dezvoltaţi-vă o pasiune, cum ar fi pictura, sau pur și simplu cântaţi împreună.

Organizaţi săptămânal o întâlnire de familie. Periodicitatea le oferă stabilitate copiilor. Aceasta este o ocazie cu totul deosebită ce trebuie planificată din timp. Discutaţi în cadrul acestei întâlniri misiunea și valorile familiei voastre. Dacă nu le aveţi, le puteţi descoperi. Lăsaţi-i pe copii să-și exprime părerile. Găsiţi căi de a le pune în practică în această perioadă, pentru a le face cu adevărat valoroase. Un picnic pe covor și un joc de apreciere reciprocă pot fi un final fericit al întâlnirii.

Consecvenţa și organizarea sunt elemente ce calmează în situaţii de stres. Copiilor, în special celor mai mici sau celor anxioși, le face bine să știe ce se va întâmpla și când.

Nevoia de control

Timpul petrecut în casă împreună poate deveni o sursă de frustrări pentru oricare dintre membrii familiei. Nevoia de control se manifestă cu atât mai mult în situaţii de criză, în situaţii-limită. Tocmai de aceea este important ca în această perioadă să fie respectat spaţiul și timpul privat al copiilor.

Totodată, stabilirea unei rutine zilnice diminuează haosul și nesiguranţa. Consecvenţa și organizarea sunt elemente ce calmează în situaţii de stres. Copiilor, în special celor mai mici sau celor anxioși, le face bine să știe ce se va întâmpla și când. Planificaţi activităţi zilnice și aduceţi-le la îndeplinire. Bucuria propriilor realizări îl va ajuta pe copil să simtă că deţine un oarecare control și că nu e neputincios.

Vorbiţi despre viitor și implicaţi-l pe copil în planuri. Visurile oferă speranţă și detașare de prezent.

Normele de igienă personală, mâncarea sănătoasă, culcatul devreme pot fi metode de luptă împotriva virusului, nu doar niște obligaţii impuse și mai mult acum, iar el, copilul, poate fi un super-erou în această luptă. Dacă se prinde în acest joc al luptei împotriva virusului și credeţi că nu e prea mult pentru copil, puteţi face desene de încurajare pentru vecini.

Practicaţi recunoștinţa zilnică. Dimineaţa sau seara puteţi găsi cel puţin un motiv de recunoștinţă pentru ziua respectivă. Fiţi concreţi pentru a fi relevanţi. Aveţi răbdare până ce fiecare membru al familiei se exprimă în felul său. Cultivarea unui spirit mulţumitor produce o stare de bine, ajutându-ne să ne concentrăm pe lucrurile pozitive.

Exersaţi împreună rugăciunea de seară. Este relaxant să știi că, dincolo de limitele personale sau ale celor mai puternici oameni de lângă tine, există Cineva deţine controlul asupra a tot și a toate. Acest sentiment va da un somn liniștit și temperarea stărilor de teamă ce apar cu precădere seara, mai ales pentru copiii care nu dorm cu părinţii.

Chiar dacă informaţiile anterioare au avut în vedere în principal binele copilului, nimic nu e mai reconfortant pentru un părinte decât să aibă o casă în care copiii să se simtă bine. Un copil agitat, anxios devine o sursă rapidă de stres și nervozitate pentru părinţi, ori acesta este ultimul lucru pe care ni-l dorim pentru perioada următoare. Condiţia de căpătâi pentru a ne adapta contextului actual generată de autoizolare la domiciliu cu copiii este ca mai întâi să ne asigurăm că cei mici fac faţă situaţiei.

Descoperă colecţia integrală de analize ST pe tema COVID-19

Simona Condrachi este masterand în educaţie la Universitatea din Montemorelos, Mexic.

Footnotes
[1]„Lawrence J Cohen, Reţete de jocuri – De ce și cum să te joci cu copilul tău, Editura Trei. 2012.”

„Lawrence J Cohen, Reţete de jocuri – De ce și cum să te joci cu copilul tău, Editura Trei. 2012.”