De ce e importantă epidemia de Ebola

4569

„Un dezastru a cuprins Africa de Vest și merită toată atenţia comunităţii internaţionale. Cea mai fatală și mai contagioasă boală ameninţă milioane de vieţi în centrele urbane. Situaţia este urgentă, nu e timp de stat”, avertizează Ken Issaacs, vicepreședintele Organizaţiei umanitare Samaritan’s Purse, care acţionează în Republica Liberia.

Totul a început cu câteva cazuri de Ebola semnalate în luna martie în Republica Guineea, dar până în prezent s-a răspândit în alte două ţări africane și a devenit cea mai violentă epidemie de Ebola din istorie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a înregistrat deja 1.048 de cazuri de infectare, dintre care peste 600 au fost fatale. Dar din moment ce autorităţile din Liberia, Guineea și Sierra Leone nu au nici ele capacitatea să înregistreze corect un total al numărului de bolnavi și decedaţi, experţii cred că numărul este mult mai mare.

Prin comparaţie, în 23 de ani (1976-2008) virusul a infectat 2.231 de persoane în cele mai izolate sate ale lumii și a dus la decesul a 1.503 dintre ele. De data aceasta însă, în doar câteva luni, virusul a omorât deja o treime din totalul celor 23 de ani.

Ce e Ebola?

Conform OMS, Ebola este o febră hemoragică extrem de violentă, cauzată de un virus descoperit pentru prima dată în 1976, când a izbucnit o epidemie în Sudan, Republica Democrată Congo, Yambuku și Nzara. Motivul pentru care epidemia este atât de periculoasă este dat de rata de supravieţuire, care este de doar 10%. Dacă infecţia este descoperită devreme, șansele de supravieţuire pot crește.

Cercetătorii cred că virusul provine de la liliacul de fructe, care trăiește în pădurile din Africa, Europa, Australia și Asia, sau de la antilope și maimuţe, care ulterior a fost contractat de oameni prin contactul cu sânge, secreţii sau organe de la animalele bolnave sau moarte.

Mai departe, Ebola se transmite de la om la om prin contact direct cu o persoană infectată sau prin contact indirect cu un mediu expus la sângele, organele sau secreţiile organismului uman sau animal infectat.

Fără control

„Trebuie să spun că mi-e frică pentru viaţa mea, fiindcă o preţuiesc. Asistenţii medicali sunt expuși la boală, pentru că vin în contact direct cu persoanele bolnave. Chiar și cu tot echipamentul de protecţie ești expus riscului de contaminare”, declara, în luna iunie, Sheik Umar Khan, doctorul care conducea operaţiunile din Sierra Leone.

Temerile sale s-au adeverit. După ce a îngrijit mai mult de 100 de persoane, a contractat virusul, iar acum este el însuși un pacient, cu doar 10% șanse de supravieţuire.

„Rămânem în urma virusului. Am ajuns prea târziu, când erau deja zeci de cazuri în aceste sate, iar acum nu știm care sunt toate lanţurile de transmitere și unde au loc infectările”, a declarat Anja Wolz, care conduce centrul de tratament pentru Ebola din Kailahun.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune că este nevoie de „acţiuni drastice” pentru a limita răspândirea virusului, care s-a extins deja de la zonele rurale la orașele din Africa de Vest. OMS a trimis echipe de experţi în zonă și organizează discuţii cu ministerele de sănătate din 11 ţări, însă este prea puţin pentru a face faţă bolii.

Dincolo de Africa

Așa cum boala s-a răspândit de la sate la orașe, este posibil mai degrabă să se răspândească de la graniţă la graniţă decât să ajungă direct din Africa în Europa. Dar asta doar datorită faptului că boala avansează repede, iar persoana infectată nu ar mai fi capabilă să călătorească.

Epidemiologul Kamiliny Kalahne crede că și în situaţia în care boala ar ajunge într-o ţară dezvoltată, există șanse puţine să fie transmisă mai departe, având în vedere că bolnavul ar fi tratat la un spital cu un control bun al infecţiilor, și nu în Africa, unde nu există clor, detergenţi și apă curentă.

Însă până să vorbim despre transmiterea virusului în ţările dezvoltate, în Orientul Mijlociu și în Asia, există un potenţial masiv de victime care trăiesc în condiţii asemănătoare cu cele din Africa. Iar ceea ce oamenii de rând nu știu, și nici nu vor ști în lipsa unor campanii de educare, este că și o persoană care a fost vindecată poate transmite virusul prin contact sexual, până la 7 săptămâni de la recuperarea clinică.

Lipsa informaţiilor și, mai mult decât atât, lipsa interesului oamenilor și instituţiilor cu bani faţă de niște săraci care mor la celălalt capăt al lumii s-ar putea să ne coste. Probabil că nu, dar posibil da.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 8 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.