În 2050, lumea va avea de două ori mai mulţi bătrâni decât azi

127

Numărul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani se va dubla, la nivel mondial, până în anul 2050, ajungând la 2 miliarde. Creșterea, previzionată de cel mai recent raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind îmbătrânirea și starea sănătăţii, echivalează cu o creștere de la 12% la aproape 20% din totalul populaţiei.

Speranţa de viaţă s-a aflat în ultimele decenii într-o tendinţă constantă de creștere, locuitorii tot mai multor regiuni putând să depășească cu ușurinţă vârsta de 60 de ani. Cu toate acestea, populaţia din întreaga lume îmbătrânește în ritm alert, iar adaptarea societăţii la schimbările acestea nu este facilă. Franţei i-au trebuit aproape 150 de ani să se poată adapta creșterii proporţiei, de la 10% la 20%, a populaţiei cu vârsta peste 60 de ani. În schimb, ţări precum Brazilia, China și India vor avea puţin peste 20 de ani timp pentru a se adapta acelorași schimbări.

În anul 2015, circa 900 de milioane de oameni din întreaga lume aveau peste 60 de ani. Până în anul 2050, numărul lor va ajunge la 2 miliarde. Tot până atunci, OMS estimează că 80% dintre persoanele de vârsta a treia vor locui în ţări cu venituri mici și medii. În 2020, numărul persoanelor cu vârsta minimă de 60 de ani îl va depăși pe cel al copiilor cu vârsta maximă de 5 ani.

O speranţă de viaţă mai mare aduce cu sine și o serie de beneficii nu numai pentru persoanele în vârstă, cât și pentru familiile din care provin, dar și pentru societate. Printre acestea se numără deprinderea de noi activităţi, posibilitatea de a urma cursuri educaţionale de calificare în diferite domenii, urmarea unei noi cariere sau a unei pasiuni vechi și neglijate. Cu toate acestea, amploarea acestor oportunităţi și contribuţii depinde în mare măsură de un singur factor: sănătatea.

În privinţa acestui aspect, există puţine dovezi care să sugereze că persoanele în vârstă din ziua de azi vor avea o stare de sănătate mai bună ca a părinţilor lor. În timp ce ratele de invaliditate severă au scăzut în ţările cu venituri mari în ultimii 30 de ani, totuși pentru același interval nu s-a înregistrat nicio modificare semnificativă la dizabilităţii ușoare până la moderate. Astfel, dacă anii de viaţă suplimentari sunt marcaţi de scăderea capacităţii fizice și mintale, implicaţiile atât pentru persoanele în vârstă, cât și pentru societate sunt negative.

Printre afecţiunile comune asociate cu îmbătrânirea, experţii în domeniul sănătăţii au amintit bolile cardiovasculare, pierderea auzului, slăbirea vederii, durerile de spate, durerile articulare, boala pulmonară obstructiv cronică, diabetul, depresia, demenţa. Înaintarea în vârstă este favorabilă experimentării a două sau mai multe afecţiuni. Vârsta mai înaintată este de asemenea caracterizată de apariţia mai multor stări complexe de sănătate care au tendinţa să apară numai mai târziu în viaţă și care nu se încadrează în categorii de boli distincte. Acestea sunt denumite de obicei „sindroame geriatrice”. Ele sunt adesea consecinţa mai multor factori și includ fragilitatea, incontinenţa urinară, căderile, delirul și ulcerul sub presiune.

Oamenii de știinţă amintesc însă factori care pot influenţa pozitiv îmbătrânirea sănătoasă. Deși de cele mai multe ori starea de sănătate a persoanelor în vârstă este influenţată de factori genetici, mediul fizic și cel social în care trăiesc oamenii au de asemenena un rol important în evoluţia stării de sănătate. Printre acești factori se numără locuinţele, cartierul, grupul social, etnia sau statutul socioeconomic. Acești factori au rolul de a influenţa încă din copilărie. Cu alte cuvinte, încă dinainte de a se naște și mai apoi mediile în care trăiesc copiii, combinate cu caracteristicile lor personale, au efecte pe termen lung asupra modului în care oamenii îmbătrânesc.

Menţinerea comportamentelor sănătoase pe tot parcursul vieţii, în special adoptarea unei alimentaţii echilibrate, implicarea în activităţi fizice regulate și abţinerea de la consumul de tutun contribuie la reducerea riscului bolilor netransmisibile și la îmbunătăţirea capacităţii fizice și mintale și poate ajuta atât la menţinerea funcţiei cognitive, cât și la întârzierea dependenţei de îngrijire și la evitarea fragilităţii.

În prezent, de cele mai multe ori persoanele în vârstă sunt considerate fragile, dependente de ajutor și o povară pentru societate. În condiţiile acestea, reprezentanţii OMS recomandă ca autorităţile din domeniul sănătăţii publice, dar și societatea în ansamblul ei să analizeze aceste atitudini, dar și alte aspecte ce ţin de înaintarea în vârstă și care pot duce la discriminare și să aibă în vedere dezvoltarea de politici și oportunităţi de care trebuie să beneficieze persoanele în vârstă.