În 2018 vor apărea 18,1 milioane de cazuri noi de cancer și se vor înregistra 9,6 milioane de decese din această cauză, faţă de 14,1 milioane de cazuri și 8,2 milioane de decese în 2012, estimează Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC).

Studiind detaliat 36 de tipuri de cancer în 185 de ţări, IARC atribuie creșterea incidenţei cancerului și a mortalităţii asociate acestuia mai multor factori, printre care creșterea populaţiei și îmbătrânirea ei. Pe de altă parte, înfricoșătoarea afecţiune se asociază cu ridicarea nivelului de trai – pe măsură ce statele se dezvoltă, numărul persoanelor care se îmbolnăvesc din cauza stilului de viaţă depășește numărul celor care dezvoltă boala în condiţii de sărăcie.

Rata cancerului crește de la an la an, avertizează cercetătorii, iar estimările arată că 1 bărbat din 5 și 1 femeie din 6 vor dezvolta boala în timpul vieţii lor.

Raportul amintește „diversitatea extraordinară“ a tipurilor de cancer care se întâlnesc pretutindeni în lume, cele mai răspândite fiind cancerul de sân, la femei, și cancerul intestinal, ambele responsabile de o treime din numărul de cazuri și de decese la nivel global.

Cancerul, în rama statisticilor recente

Europa găzduiește o optime din populaţia globului, dar și aproximativ un sfert din cazurile de cancer la nivel global. Cu 3,7 milioane de cazuri noi de cancer și 1,9 milioane de decese prin cancer în fiecare an, continentul european pare să nu facă pași notabili în lupta cu acest flagel. Deși peste 40% dintre cancere ar putea fi prevenite, 20% dintre decesele înregistrate aici sunt adjudecate de cancer, potrivit datelor oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

La nivel global, 8,9 milioane de persoane au murit doar în 2016 din cauza diferitelor tipuri de cancer.

Cele mai răspândite forme sunt cancerul de sân (afectează 0,12% din populaţia feminină a globului, adică 8 milioane de femei în 2016), cancerul de colon și de rect (0,1% din populaţia lumii), cancerul de prostată (0,09) și cele care afectează traheea, bronhiile și plămânii (0,04%). Printre formele cu incidenţă mică se numără cancerul nazofaringian și laringian, cancerul pancreatic sau cel testicular, fiecare afectând sub 0,1% din populaţia mapamondului.

Aproximativ 42 de milioane de persoane sufereau de o boală canceroasă în 2016, mai mult decât dublul cifrei din anul 1990, când 19 milioane primiseră acest diagnostic. Incidenţa cancerului crește cu vârsta – 83-84% dintre cazuri apar după 50 de ani. Circa 1% (80.000 de cazuri) dintre cancerele diagnosticate la nivel global afectează copiii și adolescenţii de până în 14 ani, această grupă de vârstă fiind vulnerabilă în mod deosebit la leucemie.

Rata de supravieţuire depinde (și) de tipul de cancer

Cancerul devine o problemă personală pentru tot mai multe persoane care au dezvoltat boala sau care au un apropiat în această situaţie, precum și pentru cei care, datorită istoricului familial sau a factorilor de risc la care sunt expuși, se tem de acest diagnostic. Una dintre cele mai căutate informaţii în momentul diagnosticării pacientului este, pe lângă cele legate de tratamentul disponibil, cea despre ratele de supravieţuire asociate formei respective de cancer.

În timp ce incidenţa cancerului crește în lume, rata de supravieţuire este de asemenea pe un trend ascendent, parţial datorită depistării precoce a afecţiunii și tratamentelor cu eficienţă mai bună, cel puţin pentru anumite tipuri.

Rata de supravieţuire reprezintă procentul de persoane care supravieţuiesc unui tip de cancer pentru o anumită perioadă de timp – cel mai frecvent, statisticile legate de această afecţiune urmăresc pacienţii pe o perioadă de 5 ani.

În Statele Unite, rata de supravieţuire în toate cazurile de cancer a crescut de la 50%, în anii ‘70, la 67%, în 2007. Totuși, momentul depistării afecţiunii și forma specifică a bolii rămân factori majori în estimarea șanselor de supravieţuire.

Astfel, în cazul cancerului pulmonar, 56% dintre persoanele diagnosticate în stadiul incipient trăiesc cel puţin 5 ani după diagnosticare, în timp ce rata de supravieţuire în cazul celor diagnosticate în stadiul de metastază scade sub 5%.

Tipul de cancer reglează sensibil timpul de supravieţuire a bolnavilor – în SUA, de exemplu, rata de supravieţuire în cancerul de prostată a crescut de la 68% la 99% în ultimele decenii. În cancerul de tiroidă de asemeni există șanse de 98-99% ca pacientul să supravieţuiască cel puţin 5 ani de la momentul diagnosticării, în timp ce această șansă se menţine sub 20% în cancerele de pancreas, ficat, plămâni sau esofag, iar în cazul cancerelor uterine, de exemplu, rata de supravieţuire este chiar mai mică decât acum 40 de ani.

Cancerul e o ruletă rusească?

În 2015, cercetătorii Cristian Tomasetti și Bert Vogalstein publicau un studiu în care susţineau că doar o treime dintre cancere au drept cauză factorii de mediu și predispoziţiile moștenite, restul cazurilor fiind atribuite „ghinionului“, adică mutaţiilor aleatorii apărute atunci când ADN-ul se replică în celule normale. Studiul a fost unul foarte controversat, concluziile sale fiind respinse de cercetări care au semnalat vicii analitice ale studiului.

Un studiu coordonat de cercetătorul Song Wu, în 2015, a arătat că factorii intrinseci – care vizează replicarea „ghinionistă“ a ADN-ului – sunt responsabili de mai puţin de 10-30% din cazurile de cancer, majoritatea acestora fiind provocate de factori de risc extrinseci.

De altfel, Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului a respins imediat concluziile studiului condus de Tomasetti, evidenţiind atât limitările studiului (de exemplu, autorii au pus accent în studiu pe cancere extrem de rare, nerelevante statistic, precum osteosarcomul sau meduloblastomul), cât și fundătura către care duc concluziile sale. „Concluzia că «ghinionul» este cauza majoră a cancerului este înșelătoare și poate diminua eforturile de a depista cauzele bolii și de a le preveni în mod eficient“, sublinia Christopher Wild, director IARC.

În realitate, subliniază documentul emis de IARC, majoritatea tipurilor de cancer cu frecvenţă mare la nivel global sunt legate de mediu și de stilul de viaţă. Aproape jumătate dintre cancere pot fi prevenite, susţin cercetările, un exemplu de notorietate fiind cel al cancerelor provocate de folosirea tutunului.

Raportul din 2018 al IARC arată că, în 28 de ţări, cancerul pulmonar este cauza principală a morţii prin cancer la femei, cele mai afectate ţări fiind SUA, Ungaria, Danemarca, China și Noua Zeelandă. „Tutunul este singurul motiv major pentru care femeile din întreaga lume suferă de cancer pulmonar mai mult decât oricând“, afirmă George Butterworth, de la organizaţia de caritate Cancer Research UK, subliniind popularitatea ţigărilor în rândul femeilor din ţări cu venituri mici și mijlocii.

Factorii legaţi de alimentaţie ar putea genera 30% dintre cazurile de cancer înregistrate în ţările dezvoltate, iar excesul de greutate corporală și sedentarismul sunt responsabile pentru un sfert până la o treime din cazurile de cancer de sân, de colon, endometru, rinichi sau esofag, spun studiile. În Europa, 4,1% dintre cancerele la femei și 2,5% dintre cancerele înregistrate la bărbaţi sunt atribuite unui indice de masă corporală cu o valoare mai mare de 25.

Pe lista cu tipurile de cancer provocate de factori de risc externi (mediu și stil de viaţă), în 2016 se regăseau cancerul de col uterin (100% generat de acești factori), mezoteliomul, formă rară, provocată de expunerea la azbest (91,4%), cancerele de trahee, bronhii și plămâni (84%), cancerul de laringe (71,8%), cancerul esofagian și cel al cavităţii bucale (69,8%), cancerul de colon (53%).

Cifrele confirmă recomandarea făcută de dr. Wild, de a nu atribui ghinionului nici măcar procentul de cazuri care nu au fost legate direct de factorii de mediu sau de stilul de viaţă, salutară dovedindu-se și în aceste situaţii continuarea cercetării care să elucideze resorturile apariţiei bolii.

Iar dacă statisticile despre cancer au darul de a ne panica în legătură cu sănătatea noastră și a celor dragi, cel mai scurt mesaj pe care l-am putea reţine în legătură cu acest flagel a fost deja concentrat în titlul unui studiu francez: ceea ce astăzi e stil de viaţă s-ar putea converti mâine într-un diagnostic cu sonoritate tăioasă.