Ne putem „doza” durerea?

241

Vi s-a întâmplat vreodată să vă loviţi şi să nu vă daţi decât după un timp? Sau să se vindece rana şi totuşi să mai simţiţi durerea? Știaţi că dacă ne tăiem la o mână, de fapt nu mâna ne doare, ci creierul nostru dictează durerea? Acestea sunt câteva aspecte interesante ale durerii.

Durerea este greu de definit şi de explicat, pentru că este o experienţă subiectivă. Bineînţeles, există anumiţi stimuli care o produc şi care sunt bine identificaţi, dar pe lângă aceştia mai intervin şi alt tip de factori care alterează percepţia durerii. Asociaţia Internaţională pentru Studiul Durerii arată că durerea este „o experienţă senzorială şi emoţională neplăcută asociată cu rănirea efectivă sau potenţială a unor ţesuturi”. Cu alte cuvinte, există două niveluri ale durerii (cel fizic – senzorial şi cel psihologic – emoţional) care interacţionează. Percepţia durerii este determinată de circuitele creierului care transportă în mod constant informaţii de la nervii senzoriali, notează npr.org.

Acest lucru înseamnă că intensitatea durerii poate fi dozată de creier, spune David Linden, de la Johns Hopkins University. Aşa se explică experienţa trăită de un soldat, Dwayne Turner, care a luptat în Irak şi a primit Steaua de Argint pentru curaj. În anul 2003, a fost rănit la picior de o grenadă, dar el nu şi-a dat seama pe moment şi a continuat să ofere primul ajutor. Mai târziu, el a declarat că aproape nu a simţit nicio durere. Linden explică cum în anumite momente de tensiune maximă este posibil ca soldaţii să nu simtă nicio durere, oricât de mare ar fi rana, dar apoi este posibil să simtă durere de la un accident mult mai mic.

De asemenea, creierul asociază fiecare durere cu o anumite emoţie; cu alte cuvinte, pe baza experienţei de durere trăite, ştim ce durere am simţit, ce senzaţie am avut şi o vom evita pe viitor. Acest lucru este posibil deoarece creierul foloseşte două sisteme diferite pentru a procesa informaţia despre durere pe care o primeşte de la nervi. Primul identifică locul, intensitatea şi caracteristicile ei, iar a doua se ocupă de partea emoţională a durerii.

De aceea, emoţiile pozitive tind să reducă senzaţia de durere, în timp ce emoţiile negative, tind să o mărească. Aşa se explică faptul că percepem diferit o aceeaşi durere, cauzată de acelaşi stimul în situaţii diferite şi faptul că nu toţi simţin durerea la fel. Spre exemplu, o stare de exaltare sau de furie inhibă semnalele de durere, în timp ce anxietatea sau depresia le facilitează, notează anatomie.romedic.ro. Durerea este de multe ori inevitabilă, însă atitudinea pe care o avem în faţa ei depinde de noi.