Un om care suferă de depresie este, cel mai probabil, și un om sătul peste cap de sfaturi de la prieteni, de altfel bine intenţionaţi, care îi trimit tot felul de articole online care promit să conţină încă un secret pentru vindecarea depresiei. Din postura cuiva care a trăit particularităţile acestei boli, pot să vă asigur de o abordare interesată, dar sinceră a unui subiect care în general suscită discuţii aprinse în mediul online – dieta – și, de data aceasta, rolul ei în depresie.

Căile de vindecare a depresiei pot fi numărate pe degetele de la o mână. Jonathan Haidt este unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi sociali (studiază comportamentul individual în context social) ai Americii contemporane. Este de asemenea un pasionat de subiectul fericirii, pe care l-a studiat ani de zile, fiind totodată un om în căutarea propriei căi de a ieși din depresie. În cartea sa Teoria Fericirii, el conchide că rezolvarea unor probleme mintale tot mai întâlnite astăzi, cum sunt anxietatea și depresia, constă în schimbarea modului de a gândi, care nu se poate realiza prin simpla putere a voinţei, ci cu ajutorul a una sau a unei combinaţii de: terapie cognitivă, meditaţie și medicamente, soluţii în jurul cărora s-a cimentat deja un consens știinţific privind eficienţa lor.

Căile bătute

Toate cele trei metode vin cu plusuri și cu minusuri. Tratamentul cu inhibitori selectivi de racaptare a serotoninei (ISRS-uri), medicamente precum Prozacul, Paxilul, Zoloftul, Celexa, Lexaproul etc., este de departe calea cea mai rapidă și mai radicală de a ieși din depresie. Tratamentul cu această clasă de medicamente trebuie luat sub supravegherea strictă a unui psihiatru, rezultatele resimţite de pacient fiind în unele cazuri caracterizate drept o reală schimbare de personalitate în bine, mai multă încredere în sine, mai multă hotărâre în faţa obstacolelor, mai multă bucurie în general, lucruri care duc inevitabil la schimbări semnificative în relaţiile personale și în carieră. Trăsături incomode de personalitate și obiceiuri de o viaţă au dispărut după patru-cinci săptămâni de administrare la pacienţi (nu doar depresivi) unde ani de psihoterapie nu au dat rezultate. Haidt însuși spune că ar fi luat Paxil pentru restul vieţii dacă nu ar fi avut efecte secundare negative puternice. Pe de altă parte, Prozacul este o scurtătură, spune Haidt, care avertizează că, „în cazul în care crezi în etica protestantă a muncii și în maxima <nu muncești, nu câștigi>”, atunci s-ar putea să fii puţin îngrozit de Prozac”[1]. Există multe lucruri neştiute despre Prozac şi verișorii săi – mai presus de toate, cum funcţionează -, dar ce se știe sigur este că funcţionează… doar atâta timp cât le iei.

Terapia cognitivă și meditaţia te-ar putea ajuta să faci schimbări permanente, însă drumul este lung și anevoios. Meditaţia este o soluţie caracteristică Orientului de a face faţă problemelor vieţii, dar este recomandată astăzi și în lumea medicală occidentală ca o alternativă naturală, gratuită și fără efecte secundare de a reduce nivelul anxietăţii și a crește nivelul mulţumirii. Scopul meditaţiei este de a schimba procesele automate de gândire și a realiza o desprindere a omului de atașamentele care îi provoacă atâtea gânduri negative, prin concentrarea atenţiei într-un mod neanalitic, prin atenţie la respiraţie, la un cuvânt, o imagine etc. Problema este că meditaţia este foarte dificilă la început și oamenii nu mai au răbdarea și umilinţa necesară pentru a face faţă eșecurilor repetate. Odată învăţată, meditaţia poate fi practicată zilnic.

Terapia cognitivă este varianta costisitoare și analitică la meditaţie. Dacă oamenii deprimaţi par prinși într-un vârtej în care gânduri contorsionate produc sentimente negative, care contorsionează și mai mult gândirea, în descrierea lui Haidt terapia cognitivă ar trebui să-i educe să își conștientizeze aceste gânduri, să definească distorsionările și apoi să găsească alternative la modul de gândire propriu. În timp, gândurile pacienţilor devin mai realiste, vârtejul feedbackului este întrerupt și deprimarea și anxietatea sunt reduse. „Când terapia cognitivă este efectuată bine, se dovedește la fel de eficientă ca medicamente precum Prozacul pentru tratarea depresiei și are avantajul imens că, atunci când terapia se termină, de obicei beneficiile sale continuă să funcţioneze”[2], explică Haidt. Dar este un proces care poate dura ani de zile, cu un progres lent sau regrese care frustrează pacientul, care trebuie să își pună voinţa la muncă pentru ca în viaţa de zi cu zi să exerseze ce a învăţat în terapie. Nu puţine sunt cazurile în care terapia este combinată cu medicamentele inhibitoare de serotonină.

Nimic însă despre dietă printre soluţiile pentru depresie explicate de Haidt și recomandate pe larg de către terapeuţi. Și atunci este normal să căscăm ochii mari când vedem ce caz aduce în discuţie Wall Street Journal – Loretta Go, o femeie de 60 de ani care a încercat și terapia cognitivă (nu știm pentu cât timp), și multiple medicamente antidepresive (nu știm din ce clasă erau), a început să caute tratamente alternative pe internet și să facă schimbări în alimentaţie. A renunţat la alimente procesate, prăjite, la zahăr și sucuri (nu știm câte mânca înainte) și a început să mănânce legume și fructe, ouă, mult tofu și multe nuci caju. În doar câteva săptămâni, și-ar fi vindecat insomnia și depresia cu care se confrunta de ani de zile. În articolul de la WSJ nu există nicio sursă unde să putem verifica, ceea ce ridică semne de întrebare despre stilul în care presa în general promovează diete, fie ele și binefăcătoare, pe care apoi publicul le duce la paroxism.

Fericirea trece prin stomac

Realitatea este că, în acest moment, nu există răspunsuri sigure. Nu există niciun studiu care să fi dovedit că o alimentaţie nesănătoasă cauzează depresie și nu există niciun studiu care să fi dovedit că o dietă sănătoasă vindecă depresia. Ce se întâmplă însă este o dezvoltare a ceea ce se numește „psihiatrie nutriţională”, un nume care ar trebui să le confere legitimitate psihiatrilor care încep să îi întrebe pe pacienţi nu doar cum se simt și ce gândesc, ci și ce mănâncă. Având în vedere că încă din anii 1900 medicii propuseseră teorii care legau microbii intestinali, influenţaţi direct de alimentaţie, de simptome precum „oboseală, melancolie, nevroze, o lipsă totală de ambiţie în orice efort, o depresie mintală”, ne-am putea întreba cum de abordarea holistică a pacientului nu a pătruns mai repede în domeniul psihiatriei.

Dietele nesănătoase sunt principalul factor pentru mortalitate prematură, deci de ce ne-am gândi că ne afectează doar inima, ducând la boli cardiovasculare, și nu și creierul? Pentru atâta timp abordarea depresiei s-a făcut exhaustiv din punct de vedere emoţional sau al unui dezechilibru biochimic. Însă până în ziua de astăzi am realizat că o întreagă pleiadă de factori pot cauza depresie și încă nu există studii suficient de convingătoare care să indice către o singură sursă majoră sau care să depisteze exact din ce cauză se produc dezechilibrele biochimice. Lista de factori doar crește în diversitate. Printre cele mai recente teorii este și cea conform căreia inflamaţiile din organism pot produce reacţii în creier care, în timp, să ducă la boli neurologice, precum depresia și Alzheimerul, deși nu s-a putut stabili încă o legătură cauzală între inflamaţii și cele două boli. Însă, pentru cei care merg în direcţia „psihiatriei nutriţionale”, o asemenea legătură ar avea sens.

Creierul este ca o mașină scumpă. Dacă este alimentată cu combustibil de calitate, adică alimente care conţin o mulţime de vitamine, minerale și antioxidanţi, care hrănesc creierul și îl protejează de stresul oxidativ, atunci ne putem aștepta ca mașina să meargă bine și peste mulţi ani. Dacă, în schimb, este alimentată cu o alimentaţie bogată în zahăr rafinat și în grăsimi trans, care predispune la inflamaţie și stres oxidativ în organism, atunci la fel cum ne-am putea aștepta să dezvoltăm diabet și boli cardiovasculare, de ce să nu ne așteptăm și la o funcţionare defectuoasă a creierului, cum ar fi depresia, explică Eva Selhub, medic la Harvard Medical School. În același timp, să nu uităm că 95% din cantitatea de serotonină din organism, neurotransmiţătorul care reglează somnul, apetitul, mediază dispoziţiile și inhibă durerea, este produsă în tractul gastrointestinal, căptușit de milioane de neuroni, care procesează și extrag din mâncare substanţele de care are nevoie corpul nostru. Jonathan Haidt numește sistemul digestiv „al doilea creier” al organismului, care are un grad mare de autonomie și care este făcut să funcţioneze foarte bine chiar și atunci când nervul vag, care face legătura dintre stomac și creier, este secţionat.[3] Acest creier reacţionează în moduri neașteptate la orice îi afectează neurotransmiţătorii, cum ar fi acetilcolina și serotonina, motiv pentru care multe dintre efectele secundare iniţiale ale Prozacului și ale altor inhibitori de refacere a serotoninei inferferează cu activităţile sistemului digestiv.

Unii cercetători și doctori, cum este și Selhub, susţin că producerea și activitatea acestor neurotransmiţători sunt puternic influenţate de miliarderele de bacterii care alcătuiesc microbiomul intestinal, tot mai intens studiat de cercetători. Bacteriile „bune” din microbiom sunt o barieră de protecţie împotriva bacteriilor „rele”, ajută la asimilarea nutrienţilor, limitează inflamaţiile și activează căile neurale care circulă direct între stomac și creier. În studiile care arată că o dietă mediteraneeană sau japoneză ar ajuta la vindecarea depresiei, se suspectează tocmai faptul că înlocuirea unei alimentaţii bogate în zaharuri și grăsimi trans cu o dietă bogată în alimente neprocesate, care servesc drept probiotice naturale, ar influenţa nivelul bacteriilor „bune”, care la rândul lor ar influenţa pozitiv neurotransmiţătorii.

Însă, la momentul actual, acestea sunt doar supoziţii. Încă nu s-a realizat niciun experiment în care oameni diagnosticaţi cu depresie să fie direct trataţi cu o schimbare alimentară. Cel mai relevant și mai citat studiu, care a fost publicat anul trecut în jurnalul BMC Medicine, a luat 67 de oameni care începuseră deja un tratament pentru depresie, unii doar cu terapie, alţii cu terapie și antidepresive, dintre care jumătate au primit consiliere nutriţională pentru a-i ajuta să mănânce mai sănătos (dietă mediteraneeană). După 12 săptămâni, cei care și-au schimbat alimenţia au fost evaluaţi ca având o dispoziţie mai bună faţă de ceilalţi.

Limitările studiilor sunt evidente, iar concluzia cercetătorilor conform cărora „îmbunătăţirea dietei ar putea fi o strategie de tratament eficace și accesibilă” este precoce și nesusţinută de un consens știinţific, spun criticii. În același timp, o schimbare de alimentaţie, la fel ca orice schimbare de obicei bine înrădăcinat, este foarte greu de realizat în depresie fără ajutor profesional. De aceea, cel mult, studiul arată că dieta poate îmbunătăţi un pacient care primește deja un tratament.

Din multe puncte de vedere are mult sens să ai o alimentaţie sănătoasă, dar prevenirea sau tratarea depresiei nu ar fi în topul motivelor. În afara unui efect de placebo, încercarea de a te vindeca prin alimentaţie ar fi mai degrabă o distragere ineficientă de la tratamentul real. Prin comparaţie, există dovezi substanţiale că sportul este eficient”, subliniază Allan Frances, fost director al Departamentului de Psihiatrie al Universităţii Duke.

Dacă alimentaţia singură ar putea preveni depresia înseamnă că nicio persoană care urmează o dietă sănătoasă, adică mediteraneeană, japoneză sau nordică, conform studiilor, sau o variaţie a lor nu ar trebui să sufere de depresie. Or, pot să contest din proprie experienţă că nu este cazul, iar articole din presă care fac complet abstracţie de aceste cazuri fac un deserviciu unui grup vulnerabil de oameni. Dacă, pentru cei care suferă de depresie și au o dietă nesănătoasă, studiile par să ofere vești bune, cum că trecerea la o dietă sănătoasă le poate îmbunătăţi starea, cum rămâne cu cei care au făcut depresie pe o dietă sănătoasă? Ce vești bune sunt pentru ei? Probabil că singura ar fi că, dacă nu ar fi avut o dietă sănătoasă, poate că ar fi avut un grad și mai sever de depresie.

Nu știm ce vom învăţa din studierea aprofundată a microbiomului uman. Poate că într-o zi depresia va fi vindecată cu un cocktail de prebiotice și probiotice. Deocamdată, tratamentele care și-au arătat eficienţa nu sunt de lepădat în schimbul unei diete, dar nici o dietă sănătoasă nu este de lepădat doar pentru că urmăm un tratament care a început să funcţioneze. Unii oameni trebuie împinși spre terapie înainte să poată să înceapă să se gândească la alte schimbări pozitive pe care să le facă în viaţă, iar alţii vor încerca în disperare orice alte metode alternative doar să nu ajungă în cabinetul terapeutului. Suntem diferiţi, suferim diferit, ne vindecăm diferit. Iar din acest punct de vedere ar trebui să ne bucurăm că tot mai multe soluţii se adaugă la rezolvarea acestei afecţiuni endemice.

Footnotes
[1]„Jonathan Haidt, «Teoria Fericirii», Almatea: 2008, ediţie online”.
[2]„ibidem”.
[3]„ibidem”.

„Jonathan Haidt, «Teoria Fericirii», Almatea: 2008, ediţie online”.
„ibidem”.