Nu mai puţin de 650 de adventiști din toată Europa, dar și din afara continentului au participat, între 17 şi 21 aprilie, la Conferinţa Europeană de Sănătateun eveniment de referinţă pentru Biserica Adventistă, a cărei tradiţie de activism în domeniul stilului de viaţă sănătos își are rădăcinile în secolul al XIX-lea.

Dr. Zeno L. Charles-Marcel este director asociat în Departamentul de Sănătate al Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Medicul specializat în medicina internă și medicina geriatrică a fost decan al Facultăţii de Știinţe ale Sănătăţii din cadrul Universităţii Montemorelos (Mexic). A deţinut funcţia de director executiv al Spitalului Misionar Adventist „La Carlota”, precum și aceea de vicepreședinte pentru Relaţii Medicale în cadrul Spitalului și Centrului Lifestyle Wildwood, dar și de redactor-șef al jurnalului academic Health and Healing publicat la Wildwood. În prezent, medicul are mai multe angajamente profesorale în cadrul universităţilor Montemorelos, Loma Linda și Andrews și, până anul acesta, a fost prof. cercetător adjunct în cadrul Universităţii Colorado. Una dintre realizările cu care dr. Zeno, cum îi spun colegii, s-ar putea mândri este faptul că a cofondat împreună cu dr. David DeRose primul program american de fellowship academic în domeniul medicinei stilului de viaţă.

Am avut prilejul să îl ascult pe dr. Zeno pe parcursul CES și l-am invitat să explice, pentru cititorii noștri, care este locul pe care îl ocupă astăzi medicina lifestyle între disciplinele medicale.

ST: Cum aţi defini, în cele mai simple cuvinte, „medicina stilului de viaţă”?

Dr. Zeno Charles-Marcel: Ceea ce numim „medicina stilului de viaţă” descrie folosirea obiceiurilor noastre zilnice într-o așa manieră, încât ele să devină terapeutice. Chestiunea este că unele intre obiceiurile noastre sunt pozitive pentru sănătate, în timp ce altele au un impact negativ asupra sănătăţii. Medicina lifestyle are ca scop întărirea obiceiurilor pozitive și schimbarea obiceiurilor negative cu obiceiuri pozitive.

Astăzi suntem bombardaţi din toate direcţiile cu așa-zise reguli de stil de viaţă, de multe ori contradictorii. Se întâmplă la fel și în medicina stilului de viaţă? Putem identifica un specific obiectiv al acestui tip de medicină sau este cumva influenţată cultural?

În realitate, ambele observaţii sunt valabile. Medicina lifestyle are și caracteristici obiective, dar are și caracteristici influenţate cultural, acestea din urmă având mai mult de a face cu disponibilitatea oamenilor de a accepta să își schimbe stilul de viaţă. Să luăm ca exemplu alimentaţia. De mâncat, toată lumea mănâncă pentru a trăi. Există multe căi pentru a ne hrăni optim și care pot fi adaptate la cultură, ba chiar trebuie adaptate la cultură, pentru că altfel oamenii nu le-ar încerca.

Mai mult, hrana aceea optimă trebuie să fie ușor accesibilă în spaţiul în care ne aflăm. Nu ne așteptăm ca românii să adopte o dietă bazată pe consumul de fructe crude din arborele-de- pâine (en., breadfruit, sau lat., Artocarpus altilis, n.r.), pentru că în România nu se cultivă arborele-de-pâine, probabil nici nu se importă și majoritatea oamenilor nici nu știu ce este. Dar, dacă m-aș duce într-o ţară tropicală și aș menţiona fructul arborelui-de-pâine, oamenii ar ști imediat la ce mă refer.[1]

V-aţi referit la alimentaţie ca parte a stilului de viaţă. Totuși acesta este un domeniu controversat chiar și printre cei care împart același spaţiu cultural. Am auzit români recomandând o dietă bazată exclusiv pe fructe nepreparate termic, pornind de la premisa că aceasta ar fi fost hrana omenirii încă de pe vremea în care oamenii erau culegători. Dacă am întreba doi români care este cel mai sănătos mod de a ne hrăni, cel mai probabil am obţine răspunsuri foarte diferite.

Așa cum aminteaţi anterior, noi trăim într-o eră a informaţiei, avem internetul și toată informaţia care e disponibilă cu ajutorul lui. Din nefericire, nu toată informaţia care circulă pe internet este corectă sau confirmată și, cu toate acestea, oamenii o folosesc oricum, fără discernământ.

Ce am observat este că cei mai mulţi oameni, la o analiză superficială a lucrurilor, vor alege acele lucruri care sunt compatibile cu credinţele lor anterioare. Dacă este vorba despre o credinţă culturală, vor căuta să alinieze noile obiceiuri la vechile credinţe. Când descoperă lucruri care reprezintă o provocare pentru ei, care sunt diferite de ceea ce credeau anterior, sau de ceea ce văd în cultura înconjurătoare, atunci s-ar putea să le fie mai greu să ia o hotărâre contra curentului. Așa că da, medicina de stil de viaţă merge câteodată împotriva curentului, iar asta o face mai provocatoare, dar nu imposibilă, pentru că oameni de pe tot globul o adoptă.

Întrebarea care se pune atunci este: Ce este optim pentru cineva? Dacă este să ne preocupăm în mod autentic de individ, de persoana care va trece printr-o schimbare a stilului de viaţă spre un stil optim, trebuie să ţinem cont de particularităţile acelei persoane. Cu alte cuvinte, trebuie să ne luăm toate măsurile posibile pentru ca această transformare să fie o misiune ușoară pentru pacient. Cât mai ușoară posibil.

Așadar, obiceiurile culturale care sunt optime trebuie, desigur, incluse. Acele obiceiuri care sunt suboptime vor deveni, în schimb, motive de a consilia acea persoană cu privire la alternativele pe care le poate folosi.

Plecăm de la următorul principiu: nu le spunem oamenilor ce să nu facă până nu le arătăm o alternativă solidă și viabilă a lucrurilor pe care ar trebui să le facă. Când urmăm acest principiu, oamenii se descurcă mult mai bine decât dacă le spunem noi: Nu face X lucru, și apoi îi lăsăm să se întrebe: Cum să fac cel mai bine? Pentru că omul, atunci când nu ajunge la un răspuns, are tendinţa să se întoarcă la ceea ce făcea înainte. Și, când renunţă, ajunge rapid la concluzia că lucrurile acestea nu funcţionează.

Totuși, înainte ca această relaţie orientată pe schimbare să aibă loc, există acea etapă intermediară în care omul alege ca, dintre toţi specialiștii, să apeleze la dvs., medicul specialist în schimbarea stilului de viaţă. În contextul în care, așa cum aminteaţi în prezentarea pe care aţi ţinut-o la CES, până de curând medicina lifestyle era privită de scepticism, cum construiţi un pod peste această prăpastie care se creează și cum ajungeţi la etapa în care sunteţi faţă în faţă cu pacientul?

Există două abordări folosite în promovarea socială a medicinei lifestyle. Prima este să căutăm să avem cât mai mulţi specialiști în medicina lifestyle. Vreau să spun a avea cât mai mulţi medici specializaţi exclusiv în această disciplină. Părerea mea este că aceasta nu e modelul de acţiune care va da cele mai multe roade. Să vă spun de ce. Cei mai mulţi oameni în zilele noastre nu consideră medicina de stil de viaţă o specializare. Deci, cine îl va căuta acel specialist? Apoi, cei mai mulţi oameni nu sunt dispuși să plătească pentru a preveni o boală pe care oricum nu cred că o vor avea. Și, nu în ultimul rând, dacă pacientul nu e dispus să plătească, iar asigurarea de sănătate nu acoperă prevenţia, cum va ajunge pacientul la un specialist? De aceea, mai întâi cred că ar trebui să aibă loc o reformă a sistemului de asigurare, în urma căreia firmele de asigurări și guvernul să recunoască specialiștii în medicina lifestyle, iar serviciile furnizate de aceștia să poată fi achitate prin vreuna dintre măsurile prevăzute în legislaţia locală. Pentru că dacă acest lucru nu se va întâmpla, va fi și mai dificil pentru cineva să meargă la un medic specialist în medicina stilului de viaţă.

Abordarea care cred că va da cele mai multe roade este mult mai fundamentală decât prima pe care am formulat-o. În timpul instruirii de specialitate a medicilor și a lucrătorilor din domeniul sănătăţii, aceștia ar trebui să fie învăţaţi că schimbarea obiceiurilor care ţin de stilulul de viaţă este la fel de puternică precum medicaţia și chirurgia –, iar lucrul acesta este dovedit, este un fapt – și că această schimbare face parte din arsenalul medical pe care îl putem folosi pentru a ne ajuta pacienţii. Dacă în formarea medicilor acest principiu este prezentat ca o alternativă rezonabilă în contextul tratamentului deja implementat, atunci fiecare medic ar deveni un practician de medicina stilului de viaţă în aceeași măsură în care astăzi medicii sunt adepţi ai metodei farmacologice. Astăzi, dacă mergeţi la doctor și el vă prescrie un medicament, consideraţi că lucrul acesta este normal. Asta fac doctorii: prescriu medicamente. Însă prescrierea unui medicament, în lipsa unei transformări a stilului de viaţă, s-ar putea să nu fie întotdeauna cea mai adecvată recomandare pentru sănătatea pacientului.

Un medic care ar prescrie modificări ale stilului de viaţă i-ar putea spune pacientului că pentru această problemă specifică de care suferă el există mai multe opţiuni: poţi să schimbi ceea ce mănânci și să faci X, poţi să crești frecvenţa exerciţiului fizic, poţi să faci Y. Cu alte cuvinte, îi spui ce ar putea face, îl direcţionezi la cineva capabil să îl îndrume și să îl ajute în acestă privinţă, iar asta ar putea produce o diferenţă uluitoare în viaţa pacientului. Nu e nevoie să taxezi pacientul în mod special pentru asta, pentru că tu doar îi oferi o oportunitate în plus la tratamentul standard, care este deja plătit. Îl sfătuiești să facă ceva o schimbare durabilă, ajungând la rădăcina problemei, în loc de a folosi exclusiv medicaţia ceea ce, de destule ori, este o pistă greșită.

Cam pe unde se situează, din punct de vedere al reputaţiei, medicina lifestyle astăzi? Spuneaţi că abia acum comunitatea știinţifică a început să accepte recomandărările curative ale medicinei stilului de viaţă.

Expresia „medicina stilului de viaţă” a fost folosită prima dată abia în urmă cu 20 de ani. Însă ideea de a folosi stilul de viaţă pentru a trata diferite boli este mult mai veche, chiar mai veche decât era lui Hristos. Deci nu vorbim despre un concept nou, ci despre o descriere nouă a unui concept foarte vechi. În trecutul bisericii noastre, ceea ce astăzi numim schimbarea stilului de viaţă este ceea ce Ellen White (cofondatoare a Bisericii Adventiste, n.r.) a numit „reforma sănătăţii”. Reforma sanitară era chiar medicina stilului de viaţă, doar că nu o numea nimeni așa. Munca desfășurată în cadrul faimosului Institut Western Health Reform, devenit ulterior Sanatoriul Battle Creek, și în primele sanatorii de pe tot teritoriul Statelor Unite, alături de cele câteva aflate peste ocean, presupunea tratarea oamenilor pe baza a ceea ce astăzi numim „principiile medicinei stilului de viaţă”. Încă de pe atunci, oamenii erau ajutaţi să schimbe acele obiceiuri care facilitau boala cu obiceiuri mai bune care vor acţiona împotriva bolii și vor restaura sănătatea.

Istoric, aceasta este traiectoria pe care o avem. Lucrul la care asistăm astăzi este acumularea a tot mai mult suport știinţific al activităţii noastre în această arenă. Iar aceasta a dus la o explozie a interesului, care este în continuă creștere. Avem grupuri de medicină lifestyle care se dezvoltă și cresc pe fiecare continent. Există un grup european de medicină lifestyle, un colegiu american al medicinei lifestyle și tot așa. Numărul practicienilor crește de la an la an, iar în literatura știinţifică medicală apar din ce în ce mai multe articole legate de medicina stilului de viaţă, cele mai multe legate de prevenţie, dar și legate de tratamentul unor boli. Dacă am desena istoria, ar fi o curbă orientată în sus, fiindcă interesul este în creștere din punct de vedere știinţific, clinic și chiar din punct de vedere al politicilor publice.

Guvernele care s-au uitat la chestiunea aceasta dintr-o perspectivă a costurilor și a productivităţii oamenilor din comunităţile sau ţările lor recunosc limpede că orice ţară de pe acestă planetă va da faliment dacă se menţine ritmul actual al abordării medicale strict farmaceutice, chirurgicale și high-tech. Pentru că aceasta nu este o soluţie la problema fundamentală, în timp ce medicina stilului de viaţă și abordarea axată pe prevenţie acţionează direct asupra cauzelor primare. Legiuitorii sunt interesaţi atât de mersul economiei globale, cât și de economiile locale, așa că sunt în permanentă căutare de noi căi prin care să diminueze costurile asociate bolilor. Poate că nu sunt atât de interesaţi de binele indivizilor, însă sunt atenţi la bunăstarea economică a întregii ţări sau comunităţi, pentru că nu vor să dea faliment. Nu vor să fie nevoiţi să suporte costul îngrijirii unui număr uriaș de bolnavi în timp ce nimeni nu muncește ca să ţină economia pe roate. Dacă, în loc să dăm bani pe medicamente și să cheltuim banii de la bugetul de asigurări pe tratamente chirurgicale, am învăţa să mâncăm mai bine, să dormim suficient, să ne punem în mișcare ș.a.m.d., am constata că lucrurile acestea costă mult mai puţin decât a lua un tratament medicamentos tot restul vieţii.

Și cu toate acestea, spuneaţi în prezentarea de la CES că tratamentele multifaţetate nu sunt încă foarte populare printre medici. De ce? Ce îi reţine?

E lipsa de cunoaștere. Lucrurile acestea nu sunt predate în facultate. În Facultatea de Medicină se trece foarte repede peste medicina preventivă și, în mod cert, nu se vorbește despre stilul de viaţă ca având aplicabilitate terapeutică.

Și totuși, dacă ne uităm la fiecare organizaţie profesională implicată în tratarea bolnavilor care suferă de diabet, de exemplu, în capul listei recomandărilor legate de diabet scrie: „Prevenţia este mai de dorit decât tratarea.” Apoi, dacă ajungi să îl tratezi, prima pe lista recomandărilor este schimbarea stilului de viaţă. Dacă ne uităm la directivele oricărei organizaţii care se ocupă de tratarea pacienţilor cu hipertensiune, indiferent din ce ţară ar fi aceste organizaţii, prima pe lista recomandărilor este schimbarea stilului de viaţă. Peste tot, prima recomandare este transformarea stilului de viaţă. Problema este că, în anii de formare a profesioniștilor din domeniul sănătăţii, nu se vorbește și despre cum să facem această schimbare. Așa că medicii trec la etapa următoare: medicaţia.

Materia din școlile mediale – și ceea ce urmează să spun ar putea părea controversat unora, dar invit orice medic să mă contrazică – materia de la facultate este axată pe farmacologie. Se spune că punctul central este fiziologia, dar până și fiziologia este predată cu un ochi la farmacologie. Se predă fiziologia pentru a pregăti studentul să identifice zona în care medicamentele ar putea avea efect.

De ce credeţi că e așa?

Pentru că dovezile știinţifice pe care le avem astăzi la dispoziţie au fost profund influenţate de industria farmaceutică. Așa tratăm lucrurile. Așa este considerat standard. Iar ca să schimbi standardul ai nevoie de gândire anticipativă, persistenţă, și mulţi nu sunt dispuși să facă acest efort.

Totul se bazează pe cercetare, iar cercetările costă bani. Cine ar fi interesat financiar de sprijinirea materială a cercetării în domeniul medicinei lifestyle? Medicina lifestyle nu vinde nimic. Nu ai niciun produs comercial la mijloc. E vorba doar de ce face persoana, cum se simte, care e perspectiva ei asupra vieţii. Nimic de vânzare. În medicina lifestyle contează ce face pacientul, nu ce cumpără.

Astăzi însă, oamenii tind să fie mai degrabă interesaţi de cum arată și cum se simte, și de ce le convine să facă, ce le este comod. Am fost educaţi să găsim pastila care se va ocupa de tot. Chiar am auzit pe cineva întrebând, în glumă, dacă nu avem vreo pastilă pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos. (Râde) „Iau pastila asta și încep să mănânc sănătos. Iau pastila astălaltă și încep să fac sport.” E mentalitatea „quick fix”, a soluţiilor instantanee, opuse schimbărilor radicale pe termen lung. Preferinţa aceasta este ceva care a fost cu noi de-a lungul istoriei și nu s-a schimbat.

Forma aplicării medicinei stilului de viaţă s-a schimbat. În ultimii 20-25 de ani am vorbit atât de mult despre ce se întâmplă cu bacteriile noastre în colonul nostru și în intestinele noastre ne modulează sănătatea sau ne provoacă boli. Nu ne confruntăm cu lucruri noi, ci doar le privim cu ochi noi. Avem avantajul de a putea privi înapoi în istorie și ne rugăm ca lucrurile despre care vorbim să producă un impact astfel încât, în viitor, să ne uităm spre perioada noastră și să constatăm că a fost o epocă de aur în care oamenii au avut oportunitatea de a face schimbări care nu doar să prevină, ci și să vindece o serie întreagă de boli. Pericolul real este ca, în această generaţie, copiii să aibă o medie de viaţă mai scăzută decât cea a părinţilor lor. Ar putea fi prima generaţie în care tendinţa ascendentă a speranţei de viaţă să fie inversată. Gândiţi-vă la asta. Totul în timp ce copiii de azi au acces la mult mai multă informaţie și la date mult mai valoroase decât au avut părinţii lor. Este o discrepanţă majoră între disponibilitatea informaţiei a informaţiei bune și utilizarea acelei informaţii pentru a aduce o transformare benefică în vieţile lor.

Footnotes
[1]„ST: Puteţi să ne descrieţi puţin acest fruct?  Dr. Zeno L. Charles-Marcel: Este o legumă rotundă, de dimensiuni mari, cu coaja verde și tare. Se numește «fructul arborelui de pâine» pentru că, într-un fel, ar putea să înlocuiască pâinea în alimentaţie. Are un gust fad, puţin spre dulce când se coace. Se consumă de obicei pregătit la cuptor și poate fi un substitut și pentru pâine și pentru cartofi sau pentru rădăcinoase.”

„ST: Puteţi să ne descrieţi puţin acest fruct?  Dr. Zeno L. Charles-Marcel: Este o legumă rotundă, de dimensiuni mari, cu coaja verde și tare. Se numește «fructul arborelui de pâine» pentru că, într-un fel, ar putea să înlocuiască pâinea în alimentaţie. Are un gust fad, puţin spre dulce când se coace. Se consumă de obicei pregătit la cuptor și poate fi un substitut și pentru pâine și pentru cartofi sau pentru rădăcinoase.”