Confruntate cu costurile ridicate ale îngrijirii unei populaţii îmbătrânite, cu finanţarea insuficientă și cu îmbătrânirea cadrelor medicale, chiar și sistemele medicale cele mai invidiate din Europa duc o adevărată luptă pentru a-și respecta promisiunea asigurării de servicii corecte și echitabile.
Viitorul domeniului sanitar din multe ţări europene nu sună deloc bine, transmite o analiză publicată recent de Bloomberg, care arată că, sub presiunea exercitată de pandemie, sisteme medicale cotate printre cele mai bune din lume (precum cele din Franţa, Italia și Spania) au început să-și trădeze punctele slabe.
Finanţarea insuficientă, una dintre problemele cu care se luptă sistemele medicale
Pandemia a pus o presiune uriașă asupra sistemelor sanitare, chiar și asupra celor mai bine cotate din Uniunea Europeană, și a agravat problemele deja existente, arată analiza celor de la Bloomberg.
Spre finalul anului trecut, unităţile de primiri urgenţe ale spitalelor au fost nevoite să facă faţă unui flux mare de pacienţi afectaţi de valurile de gripă, de COVID-19 și de virusul sinciţial respirator (VSR). A fost una dintre cele mai grele ierni traversate de sistemele sanitare, care s-au confruntat cu problema personalului insuficient și cu o lipsă de antibiotice raportată de aproape toate ţările Uniunii Europene.
„Pandemia de COVID-19 a dezvăluit fragilitatea sistemelor de sănătate și importanţa unei forţe de muncă robuste și rezistente în domeniul sănătăţii”, a declarat Hans Kluge, directorul regional al OMS pentru Europa, subliniind miza ridicată a problemelor cu care se luptă cadrele medicale: „sănătatea și bunăstarea societăţilor noastre”.
A fost una dintre cele mai grele ierni traversate de sistemele sanitare, confruntate cu deficitul de personal și cu lipsa de antibiotice în aproape toate ţările UE.
Pentru a avea sisteme de sănătate mai reziliente (capabile de „a anticipa, de a amortiza, de a se adapta și recupera după șocuri majore”) în ţările membre ale Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică va fi nevoie de investiţii în valoare de 1,4% din PIB-ul mediu al OCDE, peste nivelul cheltuielilor din prepandemie (8,8%), potrivit unui raport publicat în octombrie 2022.
După criza financiară din 2008, cheltuielile pentru sănătate au rămas constante ca procent din PIB pentru mai mult de 10 ani, perioadă în care costul investigaţiilor, tratamentelor și diagnosticelor a crescut.
Cererea de îngrijire este tot mai mare, a declarat Chris James, economist principal în domeniul sănătăţii la OCDE, întrebându-se dacă statele și cetăţenii lor vor fi dispuși să plătească preţul acestor servicii de îngrijire.
Spaniolii au cheltuit anul trecut o sumă record pentru asigurările private de sănătate (11,36 miliarde de dolari, o creștere de 7%), potrivit unui raport publicat în ianuarie 2023 de Asociaţia Asiguratorilor din Spania. Aproximativ un sfert din spanioli au o asigurare privată de sănătate – cel mai mare procent înregistrat până acum –, în condiţiile în care toţi angajaţii sunt obligaţi să plătească asigurarea în sistemul public de sănătate. Încheierea unui număr tot mai mare de asigurări private are loc pe fondul nemulţumirii crescânde legate de sistemul public de sănătate, considerat unul foarte bun în trecut. De la declanșarea pandemiei de COVID-19, timpul de așteptare pentru programarea la medic s-a dublat în Spania, aproape 40% dintre spanioli fiind nevoiţi să aștepte mai mult de 3 luni pentru a fi consultaţi de un specialist.
Personalul medical insuficient este, de altfel, o adevărată problemă în Europa, potrivit unui raport publicat anul trecut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care cataloghează îmbătrânirea cadrelor medicale drept o „bombă cu ceas”.
Criza de medici se acutizează în Europa
Aproximativ 40% dintre medici au mai mult de 55 de ani într-o treime din ţările din Europa și Asia Centrală, potrivit raportului OMS. Sistemele medicale s-au confruntat dinainte de pandemie cu lipsa de personal, dar această problemă s-a acutizat în timpul pandemiei, iar programul prelungit de lucru, epuizarea cadrelor medicale și ratele ridicate de infectare cu COVID-19 în rândul lucrătorilor din prima linie, mai ales în primele faze ale pandemiei, au lăsat o amprentă greu de șters. În unele ţări, peste 80% dintre asistente au raportat că suferă de o formă de suferinţă psihologică, iar 9 din 10 asistente au declarat că intenţionează să-și schimbe locul de muncă.
Peste 80% dintre asistente au raportat că suferă de o formă de suferinţă psihologică.
„Nu așa mi-am imaginat profesia sau viaţa mea de zi cu zi”, a declarat Annika Schröder, o moașă din Germania, menţionată în raportul OMS. Schröder a povestit că ritmul în care lucrează este deosebit de stresant și că lipsa personalului pune în pericol sănătatea și chiar viaţa pacientelor. Telefoanele sună continuu, asistentele aleargă de la o cameră la alta, iar în timpul turelor deseori nu există timp nici măcar pentru a lua masa ori pentru a merge la toaletă, povestește Schröder, menţionând că, în medie, are grijă de două femei aflate în travaliu în același timp.
„Europa rămâne fără medici”, titrează ziarul Politico, descriind situaţia sumbră a sistemului sanitar francez, care oglindește, de altfel, provocările cu care se luptă multe dintre sistemele medicale din Europa.
Aproape 7 milioane de francezi nu au medic de familie, 30% din populaţia ţării trăind în regiuni unde accesul la medicii de familie este redus, a declarat cercetătorul Guillaume Chevillard.
Orășelul Le Vigan din Franţa, care are 4.000 de locuitori, riscă să devină încă un așa-numit „deșert medical”, pentru că nu mai reușește să atragă medici. Există trei medici generaliști care urmează să se pensioneze, dar în ultimii 5 ani nu au găsit medici tineri dornici să-i înlocuiască, deși orașul a construit de la zero un centru medical interdisciplinar.
În România, aproximativ 450 de localităţi nu au medic de familie, iar peste jumătate din cei 10.000 de medici de familie au peste 61 de ani.
„Există un risc major de colaps al medicinei de familie”, în condiţiile în care doar 2,2% dintre medicii de familie au sub 35 de ani, afirmă Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România.
Sistemul sanitar din Grecia se află sub o presiune fără precedent, după ani de austeritate și după ce a fost greu împovărat în pandemie de deficitul de cadre medicale, mai ales în unităţile de terapie intensivă, și de lipsa de medicamente.
Spitalele se confruntă încă din 2010 cu problema personalului insuficient, spune Anna Pardali, vicepreședintă a sindicatului pediatrilor din regiunea Attica, explicând că, în cel mai bun caz, medicii pensionaţi au fost înlocuiţi cu personal nepermanent. În perioadele în care fluxul de pacienţi a fost crescut, așa cum s-a întâmplat anul acesta, problemele din anii anteriori s-au cumulat și au devenit mai vizibile decât oricând – de exemplu, timpul de așteptare petrecut de pacienţii copii în secţiile de urgenţă ale spitalelor a ajuns la 10 ore și chiar mai mult, a explicat Pardali.
În Portugalia, există o adevărată criză a serviciilor de urgenţă obstetricală, din cauza lipsei de specialiști. Personalul medical este îmbătrânit, aproape jumătate dintre medicii care lucrează în spitalele de stat au peste 55 de ani, motiv pentru care pot refuza să lucreze în serviciile de urgenţă. Aproximativ jumătate dintre medicii ginecologi și obstetricieni înscriși în Asociaţia Medicală din Portugalia care activează încă (12% dintre ei au peste 75 de ani) lucrează exclusiv în mediul privat.
La fel ca în alte ţări, mii de medici și de asistenţi medicali au părăsit Portugalia pentru a lucra în statele care le-au oferit salarii și condiţii mai bune de muncă.
Lipsa medicilor afectează întreaga Europă, a declarat Sarada Das, secretar general al Comitetului Permanent al Medicilor Europeni (CPME), subliniind că, la baza acestei crize „se află percepţia că medicina s-ar putea să nu mai fie o carieră atractivă. Iar acest lucru va pune în pericol sustenabilitatea sistemelor sanitare în viitor.”
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
