Sistemul Adventist de Sănătate, premiat de Gallup

1264

Sistemul Adventist de Sănătate, o organizaţie nonprofit aflată sub conducerea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, a fost distins cu Premiul Gallup pentru excelenţa condiţiilor de lucru pe care le oferă.

Pentru al patrulea an consecutiv, Sistemul Adventist de Sănătate s-a numărat printre angajatorii evidenţiaţi de Organizaţia Internaţională Gallup în cadrul Premiilor „Great Workplace Award” (Premiul pentru un loc de muncă excelent), informează Adventist Review.

Potrivit organizatorilor, premiul a fost creat pentru a oferi recunoaştere companiilor care au o abilitate extraordinară de a crea o cultură angajantă a locului de muncă.

Reguli aspre

Interesant este că propunerile de nominalizare se fac pe baza unei aplicaţii, însă Gallup este cel care oferă mai întâi o invitaţie la aplicaţie, dacă organizaţia respectivă respectă anumite criterii de selecţie.

Pentru a putea fi invitată să participe, o organizaţie trebuie să aibă cel puţin 1.000 de angajaţi care să poată alcătui un eşantion de sondare privind satisfacţia la locul de muncă.

Sondajele valide sunt însă acelea la care participă cel puţin 80% dintre angajaţi. În plus, o organizaţie va fi considerată eligibilă doar dacă se dovedeşte că există o legătură între devotamentul angajaţilor şi profitul companiei.

Sistemul Adventist de Sănătate (SAS) a îndeplinit patru ani la rând aceste criterii. Cum? Să privim puţin la caracteristicile care l-au recomandat.

Viziune pentru succes

SAS este o supraorganizaţie care coordonează şi susţine 44 de spitale şi 16 cămine de bătrâni. Sistemul înglobează nu mai puţin de 79.000 de angajaţi care îngrijesc anual circa 4 milioane de pacienţi. De aceea, administratorii lui îl descriu drept „cel mai mare furnizor protestant de servicii de sănătate din Statele Unite”.

Deşi fiecare dintre aceste spitale operează independent în privinţa angajărilor şi a furnizării serviciilor medicale, sediul central al SAS susţine aceste eforturi prin furnizarea de resurse de manangement, de cunoştinţe clinice, oferind, în acelaşi timp, acces la diverse servicii.

Jovialitatea angajaţilor SAS este proverbială şi este unul dintre atuurile pe care sistemul le prezintă în exterior ca pe o marcă proprie. Iată, de pildă, un clip de promovare produs în anul 2009.

O moştenire religioasă

Angajaţii spun că viziunea creştină care le înglobează activitatea este motivul satisfacţiei lor la locul de muncă. E interesant de văzut cum a putut fi transmisă această viziune pe parcursul unui secol şi jumătate, având în vedere că prima instituţie a acestei organizaţii a fost fondată în 1866.

Totul a pornit de la câteva sanatorii înfiinţate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, la finalul secolului al XIX-lea, în mai multe locaţii din Statele Unite. Sanatoriile trebuiau să fie locuri în care bolnavii să fie trataţi după o viziune inovatoare pentru acea perioadă: medicina holistă.

Biserica Adventistă accentua încă de pe atunci importanţa tratării omului ca un întreg, luând în considerare faptul că sănătatea corpului este dependentă de cea a minţii.

Această trăsătură specifică se traducea în servicii care urmăreau nu doar să vindece fizic pacienţii, ci şi să îi susţină spiritual, încurajându-le credinţa într-un Dumnezeu iubitor, iertător şi dispus să le vindece sufletele.

Viziunea implementată a avut succes, astfel că, în câţiva ani, sanatoriile au început să îşi diversifice serviciile şi au devenit, în curând, veritabile spitale. Precursoarele reţelei medicale adventiste de azi.

Aceste instituţii au funcţionat independent, deşi la bază aveau aceeaşi viziune şi aceleaşi principii, până în 1972 când biserica a decis să le centralizeze managementul la nivel regional. Zece ani mai târziu, administraţiile regionale au format o organizaţie naţională, adică ceea ce este astăzi Sistemul Adventist de Sănătate.

Un catolic cucerit de filosofia adventistă

Spitalele din Sistemul Adventist de Sănătate sunt deschise pacienţilor de orice confesiune. Ceea ce a făcut ca, pentru unii, un tratament la un spital adventist să fie nu doar o necesitate, ci şi o experienţă culturală.

E cazul lui Martin Doblmeier, un catolic a cărui mamă a fost tratată la unul dintre spitalele SAS. Fascinat de modul în care medicii adventişti i-au îngrijit mama şi de valorile pe care aceştia le lăsau să transpară din munca lor, Doblmeier a dorit să analizeze mai profund ce îi motivează.

Iar ceea ce a descoperit l-a convins că acest sistem ar trebui cunoscut de cât mai mulţi oameni. Aşa că a făcut un documentar despre adventişti şi stilul lor de viaţă.

Continuând cercetările, Doblmeier a înţeles, încet-încet, că acest stil de viaţă este unul care reverberează în activitatea întregului sistem adventist de promovare a sănătăţii. Şi urmărind impactul acestui sistem, a fost impresionat de efectele lui la scară globală. Aşa că a făcut o continuare a documentarului.

Filmul, lansat în toamna anului trecut, este o dovadă a puterii transformatoare pe care o poate propaga devotamentul faţă de nişte principii. Este practic o forţă care persistă de aproape două secole şi care ar putea produce seisme în statisticile privind bolile secolului, dacă ar fi, pentru început, cunoscută.