Unii îi spun „artă”. Nu pentru că ar implica vreo activitate artistică, ci pentru că este ceva greu de făcut, ceva „rezervat pentru cei puţini”. Alţii îi spun simplu „minimalism”.

Nebunia care a cuprins persoane din lumea întreagă a început de la apariţia cărţii Magia ordinii, de Marie Kondo. A fost ca și când s-ar fi aprins un bec în fiecare dulap, în fiecare pantofar, în fiecare sufragerie și în fiecare frigider, și toată lumea a putut să vadă adevărata dimensiune a efectelor consumerismului în propriile vieţi.

O asemenea lărgire de viziune seamănă cu cea faimos evocată de Platon în cazul oamenilor care au pășit afară din peșteră la lumina soarelui, la lumina realităţii eliberate de orice fel de interpretări ce umbresc adevărul pe care omul nu este pregătit să îl vadă. Acum pare doar natural ca, în aglomeraţia pe care globalizarea și comerţul liber a provocat-o în casele noastre, să fie la un moment dat nevoie de o metodă japoneză pentru a ne aduce aminte că altădată trăiam cu mult mai puţine lucruri necesare fericirii și împlinirii noastre.

Același lucru l-au redescoperit și americanii afectaţi de uraganele de toamna trecută pe când se chinuiau să facă niște grămezi enorme de gunoi din mobila, hainele și aparatele electronice distruse de ape. Mulţi își părăsiseră casele doar cu un bagaj, iar acum li se părea ironic că trebuie să muncească pentru a arunca la gunoi lucruri pentru care se chinuiseră psihic și fizic atât de mult timp ca să le obţină. Cu spatele îndoit și cu mâinile rupte de oboseală se întrebau oare la ce le-au trebuit atâtea lucruri. În final, mulţi aveau să jure credinţă unui stil de viaţă minimalist, în sensul mai larg al cuvântului, nu cel „puritan”, propus de cei care au ajuns să trăiască într-un singur tricou, să umble cu o singură pereche de sandale și să doarmă în saci de dormit în propria casă.

Mulţi cred că minimalismul este o poveste cu morală bună pentru cei cu bani, însă nu trebuie să ai mulţi bani ca să cumperi o mică prostioară azi, una mâine, una săptămâna viitoare, aglomerându-te cu lucruri de care nu ai nevoie. Minimalismul nu depinde atât de bani, cât de o atitudine. Nu ţine atât de mult de puterea de cumpărare, cât de puterea de autocontrol. Ceea ce ne arată, într-adevăr, că este greu să fii minimalist, dar nu imposibil. Iar plusurile – banii care rămân în cont, eliberarea spaţiului mental și toate beneficiile psihologice care se ascund în spatele unei bune organizări a spaţiului – cu siguranţă întrec minusurile. Dacă ideea nu te entuziasmează deloc și deja te gândești cât de greu ar fi să renunţi la lucruri, atunci probabil trebuie să treci mai întâi peste hopurile preliminare.

Încă nu știi sau nu crezi că ai prea multe. Pe măsură ce trece timpul, iar trendurile și tehnologiile se schimbă într-un ritm tot mai rapid, nevoile noastre devin tot mai complexe, deși teoretic se spune că suntem tot mai des înconjuraţi de soluţii care ar trebui să ne simplifice viaţa. Probabil că deja ai dulapul plin de haine, dar nu rulezi decât o mică parte dintre ele și trăiești cu impresia că nu ai cu ce să te îmbraci. Suprapune asta peste faptul că e posibil ca multe lucruri pe care le deţii nu mai sunt la modă. Și apoi gândește-te la toate reclamele la ciorapi cu tehnologie de încălzire și pufoaice care îţi ţin de cald, dar sunt atât de subţiri că ai putea să le împăturești și să le pui în geantă, la un multicooker sau la un aspirator smart care ţi-ar economisi timpul etc. Scoţi bani din portofel, tot mereu cumperi câte o promisiune sau alta, dar nu scapi nici de lucrurile vechi.

Aceste acumulări nu sunt doar de haine și lucruri, ci se transformă în acumulări de frustrări. Gândește-te numai câte eforturi financiare faci pentru a cumpăra un lucru despre care chiar crezi că, într-un fel sau altul, îţi va completa viaţa. Câte astfel de lucruri au fost pe măsura promisiunilor deștepte făcute de cei de la PR și Marketing? Câte ţi-au adus o fericire care a durat mai mult de primele 5 minute de „high”? De câte ori nu ţi-a părut rău că ai dat banii pe ceva, când puteai să îi folosești ca să iei masa în oraș cu un prieten? De câte ori nu ai discuţii acasă de genul „noi nu facem nimic, pentru că nu avem bani”, când de fapt banii se duc pe îngrășarea șifonierului sau pe ultimul gadget? Dacă stai să te gândești îndeajuns, s-ar putea să ajungi la concluzia că de fapt tu îţi cumperi propriile frustrări și certuri. Nu ai nevoie de alte lucruri noi, care să te facă să te simţi mai bine, căci nu vei face decât să perpetuezi ciclul.

Ţi se pare câteodată că stă dulapul să îţi cadă în cap? Dacă vrei ca tu să îţi controlezi dulapul și nu el pe tine, ai nevoie de altă mentalitate, în care tu deţii controlul asupra impulsurilor tale și a spaţiului în care exiști, atât mental și emoţional, cât și fizic. Începe cu următorul exerciţiu – pune toate lucrurile noi, cumpărate să zicem în ultimii doi ani, deoparte. Sortează-le și pune deoparte lucrurile pe care nu le-ai folosit mai deloc. În altă parte fă o grămadă cu lucrurile mai vechi de doi ani. Sortează-le și pune deoparte lucrurile foarte vechi, ponosite, rupte, strâmbe, prea mici, prea mari, învechite, nefolosite. Acum ar trebuie să ai patru grămezi – lucruri noi folosite, lucruri noi nefolosite, lucruri vechi în stare bună și lucruri vechi în stare proastă sau nefolosite. Teoretic, dacă pui împreună grămada de lucruri noi folosite și lucruri vechi în stare bună, ar trebui să poţi să donezi sau să reciclezi celelalte grămezi. Fă exerciţiul ăsta în fiecare cameră a casei.

Dacă te-ai împotmolit deja, cel mai probabil au intervenit una din următoarele trei probleme – ori ești atașat emoţional de lucruri, ori pur și simplu nu ai o imagine clară despre estetica ta și a casei tale, ori nu ești dispus să accepţi realitatea actuală a vieţii tale. În toate cazurile există soluţii de a duce procesul mai departe, dar este nevoie să îţi acorzi mai mult timp, fără să consideri că deja ai eșuat și nu are rost să mai încerci.

Ești atașat emoţional de lucruri. Ca oameni, ne atașăm de lucruri în mod natural. Există deja destule studii care arată că pur și simplu expunerea la ceva ne face în timp să favorizăm acel lucru, indiferent că e ceva ce vedem, citim, auzim sau facem noi înșine. Alte studii arată că ne este greu să renunţăm chiar și la lucruri pe care, dacă nu le-am fi avut, nici nu am fi făcut vreun efort să le cumpărăm. Se pare că orice schimbare a statu-quoului în această direcţie este simţită ca o pierdere, chiar și atunci când există avantaje financiare. Ceea ce arată că acest proces decizional este puternic emoţional, iar unii oameni pot resimţi o durere reală când sunt puși să renunţe la lucrurile lor.

Impactul emoţional pe care îl simţi aproape instantaneu când te gândești să te desparţi de un lucru îţi poate nărui toată raţiunea din spatele acţiunii. Simplul fapt de a fi conștient de acest obicei al creierului tău îţi poate da mai mult control asupra acţiunilor tale. Adu-ţi mereu aminte că mintea noastră va supraevalua lucrurile pe care le deţinem și că impulsurile de moment trec, fie că reziști, fie că cedezi. Încearcă să deosebești lucrurile pe care merită să le ţii (ex: scrisori de la bunica ta) de lucrurile pe care nu are niciun rost să le ţii (ex: piese de Lego, haine vechi). De asemenea, pregătește o cutie în care să pui lucruri asupra cărora nu poţi să te decizi și lasă timpul să își facă efectul magic. Dar nu uita, ne sfătuiesc psihologii, că niciun obiect nu te poate menţine conectat cu emoţiile pozitive pe care le dorești în viaţa ta, cum ar fi fericire și pace, și niciun obiect nu te poate proteja de emoţiile negative pe care le simţi câteodată, cum ar fi tristeţe, vină, frică.

Nu ai o imagine clară despre estetica ta. Dacă stilul tău de a face cumpărături este mai degrabă emoţional și impulsiv decât raţional, cel mai probabil că ai deja o colecţie de lucruri care în sine pot fi foarte frumoase, dar nici nu se potrivesc în estetica generală a casei sau a garderobei, și probabil nici nu îţi folosesc foarte mult.

Oprește-te în faţa dulapului (ori din dormitor, ori din sufragerie, ori din bucătărie) și scoate lucrurile pe care le folosești toată ziua. Pune în altă grămadă lucrurile care trebuie să rămână în caz de „urgenţă”, cele pe care le folosești ocazional, dar nu are rost să le arunci pentru că au costat foarte mult, de exemplu un costum de nuntă sau un storcător de fructe cu melc. Dintre acestea pune deoparte lucrurile care îţi plac cel mai mult și fă o listă în care să treci calităţile lor, încercând să găsești anumite tipare care se repetă (culori, texturi, mărimi, funcţionalităţi). Dacă ţi-ai făcut o idee mai clară despre caracteristicile care te atrag, ar fi de ajutor să îţi faci un board pe Pinterest în care să colecţionezi cât mai multe idei care deja respectă acele caracteristici, pentru a te ajuta să îţi limpezești vizual stilul. Descotorosește-te de lucrurile care în niciun fel nu respectă estetica la care te-ai oprit și fă cumpărături cu o imagine clară în cap asupra lucrurilor care ar putea doar completa tabloul, fără să fie redundante.

Nu ești dispus să accepţi realitatea actuală. Dacă ai deja o imagine ideală despre cum ar trebui să arate viaţa ta în toate aspectele ei, dar este mult prea departe de realitate, până când vei atinge acel ideal, umpli spaţiul prezent cu foarte multe lucruri de tranziţie, pe care le cumperi mai mult într-o doară, în ideea că „merge pentru moment”.

Dacă visezi la un apartament care arată ca un penthouse din New York, dacă visezi să mergi la serviciu în pantofi de câteva mii de lei, dacă visezi să arăţi ca un model, dar nici nu ai înălţimea necesară, înseamnă că mai întâi trebuie să îţi reduci amploarea visurilor, înainte de a reduce dimensiunea garderobei. Câte doamne nu visează să aibă corpul din ziua nunţii și ţin la haine prea mici în ideea că vor slăbi, dar slăbitul nu ţine niciodată mai mult de două luni? Iar în loc să investească în piese care să le pună în valoare la greutatea și forma actuală, se înghesuie în tipuri de haine care doar le strică imaginea de sine. La fel cum o dietă eficientă are nevoie de o regândire a stilului de viaţă, o garderobă care să funcţioneze, adică să te pună în valoare, are nevoie de o schimbare de mentalitate. Nu este nimic rău în a-ţi dori să fii mai slab, mai fit, mai tonifiat, dar poţi să visezi la asta și să nu te subapreciezi în același timp? Mici lucruri care te ajută să te simţi bine în pielea ta la orice greutate pot fi catalizatori mai puternici pentru o schimbare pozitivă decât criticul interior care se arată mereu dezgustat de starea ta actuală.

Ești victima reclamelor și a trendurilor. Poate că pur și simplu nu te poţi opri din cumpărat. Cât spaţiu mintal îţi ocupă listele și listuţele vizuale cu toate lucrurile pe care le-ai văzut în noile colecţii? Cât spaţiu mintal este ocupat când te gândești cum le-ai potrivi pe cele noi cu cele vechi, ca să știi exact ce să cumperi? De câte ori nu ai spus „mai cumpăr lucrul ăsta și outfit-ul meu o să fie complet”? Câte lucruri rămân nefolosite, pentru că socoteala din târg nu se potrivește cu cea din dulap?

Ce trebuie să faci mai întâi este să intri în căsuţa de e-mail și să te dezabonezi de la toate companiile la care te-ai abonat, probabil neintenţionat, și care îţi invadează viaţa cu anunţuri despre reduceri, colecţii noi etc. Al doilea lucru pe care merită să îl faci este să îţi modifici setările din conturile sociale ca să te ferești cât mai mult de astfel de reclame (pont: nu intra niciodată pe site-ul unui comerciant direct din aplicaţie). Al treilea lucru care te-ar putea ajuta este să îţi fotografiezi hainele, pantofii și accesoriile pe ţinute complete și să îţi faci un catalog. Astfel o să îţi fie foarte clar ce haine porţi des, ce stil preferi, ce anume din dulapul tău ar trebui să zboare și ce să cauţi când vrei să cumperi ceva.

O altă idee, care a prins foarte bine la public în ultimii doi ani, este să îţi organizezi dulapul pe „capsule”. Eliberează complet un spaţiu din dulap, preferabil un rând de umerașe, și umple-l la loc doar cu hainele cu care crezi că te-ai îmbrăca în anotimpul respectiv. Doar cu 2 perechi de pantaloni, 2 fuste, câteva bluze (topuri, tricouri, cămăși, ce preferi), unele mai subţiri, altele mai groase, 1 haină de exterior și 2 perechi de încălţăminte poţi obţine destule combinaţii pentru un sezon. Astfel, nu te atingi de restul dulapului și îţi porţi hainele prin rotaţie de la un anotimp la altul. Ce nu intră în nicio rotaţie înseamnă că poate să își găsească alt utilizator.

Ţi-e frică să predai controlul. Atenţie! Este extrem de ușor ca, odată pus stop obiceiului de a cumpăra impulsiv haine, pantofi sau genţi pentru propria persoană, acesta să se manifeste în alte zone: haine pentru copii, decoraţiuni pentru casă, tigăi pentru bucătărie etc. Aceasta poate fi o manifestare a unui obicei mai degrabă compulsiv decât impulsiv și o soluţie, poate considerată de unii extremă, ar fi să stai departe de finanţe. Încredinţează-i partenerului de viaţă sau unei persoane de încredere banii care rămân din sursele de venit după plata dărilor la stat și acoperirea altor cheltuieli fixe (mâncare, benzină, asigurări etc.). Îţi va fi mult mai greu să justifici în faţa altora câţi bani ești dispus să cheltui pe astfel de lucruri.

Ai cumva o geacă pentru orice ocazie și pentru orice vreme, „să fie, în caz că”? Când te duci la cumpărături, mai iei vreo doi detergenţi, deși acasă mai ai cel puţin unul de rezervă? Te-a trimis soţia ta să cumperi un kilogram de morcovi, dar ai cumpărat două, „ca să fie”, morcovi care s-au scofâlcit în frigider și până la urmă i-ai aruncat? Aceasta nu este doar o problemă de risipă, de aruncat pe geam și bani, și alimente sau alte lucruri, ci o problemă cu acceptarea necunoscutului. Simţi că trebuie să fii pregătit pentru orice situaţie. Dacă mâine îţi rupi piciorul și rămâi fără detergent de vase? Oamenii care gândesc așa cred că își pot cumpăra liniștea cu bani. Primesc o asigurare de moment, dar tiparul continuă. Ei se bazează pe un număr cât mai mare de lucruri, când ar trebui să se bazeze pe un număr cât mai mare de prieteni, care să îi ajute când au nevoie. Și în acest caz, o soluţie ar fi predarea finanţelor unei persoane de încredere, care să îţi impună să faci cumpărături de o anumită sumă. Oricine s-ar aștepta ca, dacă primești 100 de lei și nu mai ai mâncare în frigider, să cumperi mâncare, nu să dai 60 de lei pe o tigaie nouă și să rabzi de foame.

Aș minţi dacă aș spune că tiparele enumerate mai sus sunt ușor de spart, ușor de schimbat cu noi tipare de comportament, mai sănătoase pentru noi și pentru finanţele noastre. Este o luptă zilnică care se adaugă peste un efort zilnic de a sta departe de ciocolată, de a face sport sau de a nu mai fuma sau bea. Cu toţii suntem recidiviști într-un aspect sau altul al vieţii noastre. Arta de a spune „nu” impulsurilor noastre cere angajament, concentrare și antrenament zilnic. Dar mai mult decât atât, cere o schimbare de gândire, un nou mod de a te raporta la propria persoană și la propria viaţă. Excesele de greutate, de gânduri negative, de lucruri te trag în jos la propriu și la figurat. Să ai ordine în viaţă înseamnă să ai ordine în minte și în suflet. Iar spaţiul fizic, mintal și emoţional pe care îl recuperezi este libertate pură.