„Îmi aduc aminte că a fost o vreme când nici eu nu mă consideram frumoasă. Deschideam televizorul și nu vedeam decât piele albă. Am fost tachinată și batjocorită pentru pielea mea închisă la culoare", a mărturisit într-un discurs emoţionant susţinut la Gala Premiilor Essence, actriţa Lupita Nyong'o, care a luat anul acesta Oscarul pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar. De aceea, s-a rugat la Dumnezeu pentru un miracol — să îi deschidă pielea închisă la culoare, complexul care o măcina.

În ciuda rugăciunilor și a promisiunilor pe care I le-a făcut lui Dumnezeu, miracolul mult așteptat nu a venit. „Când se făcea dimineaţă, eram atât de entuziasmată să îmi văd noua piele, încât refuzam să mă privesc până nu ajungeam în faţa unei oglinzi, pentru că voiam să îmi văd faţa în primul rând. Şi în fiecare zi am experimentat aceeași dezamăgire de a avea aceeași piele închisă la culoare ca și în ziua anterioară”, își aduce aminte Lupita.

Schimbări la minut

Toate acele imagini pe care le vedem în media, care prezintă modele cu corpuri subţiri și perfect sculptate, au o influenţă majoră asupra modului în care ne formăm percepţiile legate de gradul de atractivitate și frumuseţe. Asta poate avea grave consecinţe asupra persoanelor influenţate standardele nerealiste de frumuseţe.

Potrivit unui sondaj global efectuat de Dove și Agenţia de Publicitate Ogilvy, doar două procente dintre femeile intervievate se consideră frumoase, majoritatea fiind nemulţumite de greutatea lor corporală. „Mass-media și publicitatea stabilesc un standard nerealist de frumuseţe pe care majoritatea femeilor nu îl poate atinge”, este o afirmaţie cu care 81% dintre participante au fost de acord, scrie Layla Revis, vicepreședintele senior al companiilor Fleishmann-Hillard.

Cât de rapid lucrează aceste imagini pentru a ne modifica modul în care percepem frumuseţea? Doar 60 de secunde, după cum sugerează cercetătorii de la Universitatea din Nottingam, într-un studiu publicat în jurnalul PLOS One.

La studiu au participat în total 95 de persoane asiatice: 46 de bărbaţi și 49 de femei. Voluntarii au fost împărţiţi în patru grupe și au fost rugaţi să privească timp de 5 secunde seturi a câte 12 fotografii cu modele. Unii au privit imagini cu modele plinuţe, considerate mai puţin atrăgătoare, alţii au urmărit modele plus-size considerate atrăgătoare, un alt grup a privit imagini cu modele slabe mai puţin atrăgătoare, iar ultima grupă a vizualizat imagini cu modele slabe considerate atrăgătoare.

Apoi, toţi voluntarii au fost rugaţi să analizeze cinci fotografii diferite în care apărea aceeași persoană, dar al cărei corp a fost modificat cu ajutorul programelor de editare foto, pentru a părea mai slabă sau mai grasă. Voluntarii trebuiau să aleagă ipostaza în li se pare că persoana este cea mai atrăgătoare.

În urma acestui experiment, specialiștii au observat că alegerile bărbaţilor au fost aproximativ similare, indiferent de setul de fotografii studiat anterior. Preferinţele lor însă s-au învârtit în jurul modelelor subpodenderale.

În cazul femeilor, experţii au sesizat o putere mare de influenţă a imaginilor. Expunerea la fotografiile cu modele slabe le-a determinat pe voluntare să considere drept atrăgătoare imaginea în care persoana avea un indice de masă corporal (BMI) de numai 16,9. Cele care au vizualizat fotografii cu modele plus-size au considerat atrăgătoare aceeași persoană cu un BMI de 18,4. Trebuie notat faptul că o persoană asiatică al cărei BMI este mai mic de 18,5 e considerată subponderală.

„Aceste rezultate ne ajută să înţelegem cum poate expunerea la imagini să influenţeze preferinţele legate de greutate ale unor indivizi, iar pe baza acestor rezultate putem estima consecinţele negative ale expunerii îndelungate la mass-media”, adaugă experţii.

Real Clear Science punctează însă câteva minusuri ale cercetării. Unul dintre punctele slabe ale studiului este faptul că voluntarii aparţin culturii asiatice, iar rezultatele obţinute ar putea să nu se aplice în cazul altor culturi și rase.

De asemenea, cercetătorii coordonatori subliniază că „studiul examinează modul în care o scurtă expunere la imaginile modelelor influenţează judecăţile privind atractivitatea și sănătatea, prin urmare, nu poate fi generalizată la efectele unei expuneri pe termen lung la media”.

Frumuseţe… cu ce preţ?

„Înaltă, albă și slabă, cu păr blond” — aceasta este imaginea „femeii ideale”, așa cum e ea portretizată în televiziune și publicitate, remarca dr. Kasey L. Serdar, într-o lucrare publicată de West Minister College. Iar din dorinţa de a se raporta și de a atinge standardele promovate de media, multe fete și femei ajung să își pericliteze propria sănătate și, totodată, să își piardă încrederea în sine. Puterea acestor standarde este atât de mare, încât la numai 6-8 ani, circa 50% dintre fetiţe sunt nemulţumite de greutatea lor corporală, arată studiile.

Îngrijorărie legate de propriul corp, alimentate de modelele promovate de media, pot conduce la dezvoltarea de tulburări psihice și alimentare, în dorinţa de a da jos kilogramele în plus. Autoprovocarea vărsăturilor, fumatul, postitul sau săritul peste mese sunt doar câteva metode la care recurg adolescentele, potrivit datelor Asociaţiei pentru Anorexie Nervoasă și Tulburări Asociate, scrie Marshfield Times.

Frumuseţea care contează

Lupita a reușit să se elibereze de complexul pielii sale închise după ce a descoperit-o pe Alek Wek, un supermodel internaţional. „Un model celebru, avea o piele întunecată ca noaptea, era în toate revistele și toată lumea vorbea despre cât de frumoasă era. (…) Nu îmi venea să cred că oamenii considerau frumoasă o femeie care semăna atât de mult cu mine”, mărturisește Lupita. De aceea, tânăra actriţă își dorește să inspire la „validarea propriei frumuseţi exterioare”, dar mai ales către concentrarea asupra frumuseţii interioare. „Nu există umbre în această frumuseţe.”

Citește și: Cum îi explică un tată fiicei sale ce o face cu adevărat frumoasă