Ce câștigăm și ce pierdem prin adoptarea orei de vară

56

Când ne gândim la schimbarea sezonieră a orei, o facem, în general, în termeni de câștig sau de pierdere a unei ore de somn. Studiile arată însă că o schimbare relativ minoră poate avea un impact semnificativ asupra sănătăţii și bunăstării populaţiei și că pierderile ar putea depăși câștigul care a justificat iniţial acest artificiu.

Benjamin Franklin, unul dintre părinţii fondatori ai Statelor Unite, ar fi avut pentru prima dată ideea trecerii la această practică, în anul 1784, enunţând-o într-un articol care arăta că ritmul de viaţă al locuitorilor nu permite exploatarea la maximum a luminii solare – ei dorm încă în zorii dimineţii, dar consumă lumânări pentru a desfășura diverse activităţi în orele serii.

Schimbarea orei a fost aplicată în cele din urmă de Germania, în anul 1916, în Primul Război Mondial, când mai multe ore de lumină pe zi au fost considerate mijlocul cel mai potrivit de a economisi energie. Regula a fost instituită și în Marea Britanie (tot în 1916), în Franţa (1917) sau în Statele Unite ale Americii (1918). Chiar dacă schimbarea a fost ulterior abandonată în unele state, ulterior ora de vară a fost restabilită, chiar la decenii distanţă.

Astfel, Franţa a renunţat la ora de vară după al Doilea Război Mondial, dar a revenit la aceasta în 1976, după șocul petrolier din 1973, încercând să economisească energie.

România a adoptat ora de vară în 1932, a renunţat la această practică în 1943, doar pentru a o reintroduce în 1979.

Deși schimbarea orei poate fi un mijloc de a economisi energie, o multitudine de studii au arătat că efectele asupra sănătăţii pot fi majore și că nici pierderile economice asociate practicii nu sunt chiar neglijabile.

Costul real al modificării orei

Chiar dacă ora se schimbă în weekend, oferind un răgaz de adaptare până în prima zi lucrătoare a săptămânii, realitatea este că organismele noastre au propriul lor ritm de adaptare – unul ceva mai lent decât ne place să credem.

Schimbarea orei duce la „o dezechilibrare circadiană minoră”, afirmă cercetătoarea în neurofizică Sveta Postnova. Chiar dacă e vorba de numai o oră, nu ne adaptăm foarte ușor la această schimbare, punctează cercetătoarea. La trecerea la ora de vară, privarea de somn din noaptea modificării durează minimum o săptămână, în timp ce câștigul unei ore de somn în noaptea trecerii la ora de iarnă este doar teoretic, studiile neînregistrând nicio dovadă a unui supliment de somn în noaptea respectivă.

Postnova conchide că modificarea orei „pare să interfereze cu adaptarea fiziologică naturală la schimbările sezoniere”.

Faptul că organismele nu se adaptează la schimbarea orei se poate traduce în costuri de sănătate pentru angajaţi și în costuri economice ridicate pentru angajatori, arată studiile.

Privarea de o oră de somn la trecerea la ora de vară poate crește accidentările la locul de muncă. Astfel, studiul asupra companiilor miniere arată o creștere de circa 6% a accidentelor în ziua de luni care urmează weekendului de schimbare a orei, reprezentând 2.600 de zile lucrătoare pierdute din această cauză.

De asemenea, angajaţii care lucrează la calculator își risipesc 20% din timpul orelor de lucru în activităţi ce nu au legătură cu munca în prima luni lucrătoare, dovadă că perturbările de somn duc (inclusiv) la pierderi de productivitate.

Mai multe studii au semnalat o creștere tranzitorie a incidenţei infarctului miocardic acut la trecerea la ora de vară, dar și o scădere a incidenţei acestuia după ce se trece la ora de iarnă.

Totuși, studiul Universităţii din Michigan a indicat faptul că, deși trecerea la ora de vară, cu schimbări bruște în ciclul somn-trezire, ar putea înrăutăţi starea pacienţilor foarte vulnerabili, schimbarea nu afectează incidenţa globală a infarctului. Autorii sunt de părere că renunţarea la modificarea orei ar influenţa prea puţin numărul total de cazuri de infarct, dar subliniază și faptul că studiul s-a concentrat pe populaţia din Michigan, având astfel o rezonanţă locală, nu una naţională.

De asemeni, accidentele de circulaţie devin mai frecvente imediat după trecerea la ora de vară, ca urmare a somnolenţei participanţilor la trafic. Păstrarea aceleiași ore de-a lungul anului ar putea reduce numărul deceselor din trafic, salvând aproximativ 366 de vieţi într-un an, arată un studiu al Universităţii Rutgers, din Statele Unite.

Perturbarea tiparului de somn (chiar și în cazul trecerii la ora de iarnă) poate diminua calitatea somnului, generând somnolenţă în timpul zilei. Unele persoane pot avea nevoie de până la 3 săptămâni pentru a se adapta la aceste modificări, potrivit unui studiu publicat de revista Sleep Medicine.

Sunt și studii care sugerează că adaptarea la modificările orei nu se realizează, de fapt, niciodată. Astfel, un studiu publicat în revista Current Biology arată că ceasul nostru biologic e racordat la schimbările naturale de lumină de-a lungul anotimpurilor și că nu se comportă bine atunci când este supus unor schimbări artificiale. Ritmul circadian uman – sau ceasul intern al corpului – se schimbă la interval de 4 minute, timpul necesar ca soarele să traverseze o linie de longitudine, afirmă Till Roenneberg, cercetător la Universitatea din München.

Modificarea tiparului obișnuit de somn se traduce și într-o bunăstare personală afectată pentru minimum o săptămână după schimbarea orei, arată un studiu al cercetătorilor germani, care a indicat că cei mai afectaţi sunt bărbaţii care lucrează cu normă întreagă.

Convertind acest efect într-o sumă de bani, cercetătorii au calculat că venitul lunar ar trebui să crească pentru a compensa această scădere a bunăstării cu 213 euro pentru întregul eșantion studiat, cu 332 de euro pentru angajaţii full-time și cu 396 de euro pentru bărbaţii care lucrează cu normă întreagă.

Efectele negative asupra sănătăţii și bunăstării populaţiei se traduc și în costuri economice mari – astfel, în 2013, s-a calculat că modificarea orei atrage după sine o pierdere de 434 de milioane de dolari doar în Statele Unite.

Între timp, Uniunea Europeană propune renunţarea la schimbarea orei începând cu anul 2019, după ce practica a fost tot mai mult contestată de state-membre și de cetăţenii acestora.

Poate că Roenneberg avea dreptate: să crezi că poţi păcăli ceasul biologic nu e decât una dintre multele „aroganţe umane”.