Studiu: Durerea îţi poate frânge inima… la propriu

1497

„Durerea sfâșietoare" nu este doar o expresie populară, ci o realitate medicală. Pierderea cuiva drag poate creşte riscul de infarct de 21 de ori, spun cercetători în domeniu. Studiul, publicat în revista de specialitate Circulation, este primul care face o paralelă între durere şi bolile de inimă, pe o perioadă dată.

„Durerea sfâșietoare” nu este doar o expresie populară, ci o realitate medicală. Pierderea cuiva drag poate creşte riscul de infarct de 21 de ori, spun cercetători în domeniu.

Studiul, publicat în revista de specialitate Circulation, este primul care face o paralelă între durere şi bolile de inimă, pe o perioadă dată. Studiile anterioare au arătat că oamenii îndoliaţi riscă, mai mult decât ceilalţi, să dezvolte boli de inimă.

În studiul de faţă, Elizabeth Mostofsky și colegii ei au verificat corelarea doliului cu bolile de inimă, întrebând subiecţii studiului – toţi supravieţuitori ai unui infarct – dacă le-a murit cineva drag cu cel mult o săptămână înainte de infarct. Rezultatul la acest sondaj a fost comparat apoi cu răspunsul la o altă întrebare: „câte persoane dragi aţi pierdut, prin deces, în ultimul an?” pe parcursul anului trecut.

Răspunsurile au arătat că riscul de a face un infarct în ziua de după decesul unei persoane foarte apropiate, creşte de 21 de ori, dar pentru următoarea săptâmână, se reduce la o creștere de 6 ori faţă de situaţia obișnuită. Oamenii îndoliaţi arată semne de revenire după aproximativ o lună de zile, iar riscul de a suferi un atac de cord este din ce în ce mai scăzut.

„Celelalte studii care s-au făcut au comparat oamenii care au pierdut pe cineva drag, cu cei care nu au pierdut pe nimeni. Noi comparăm riscul de a suferi un infarct la aceeaşi persoană, în situaţii diferite, într-un moment în timp în care totul era bine şi un moment de după moartea cuiva drag", explică Mostofsky.

Stresul emoţional cauzat de un deces poate avea şi alte efecte negative asupra îndoliatului, în sensul în care acesta nu îşi mai administrează tratamenul medicamentos pentru inimă, sau îşi schimbă stilul de viaţă, renunţând la mişcare şi la o dietă sănătoasă, care ar întreţine sănătatea inimii.

O altă ramură desprinsă din situaţiile stresante pe termen lung, depresia netratată, poate cauza și ea o problemă gravă, şi anume micşorarea creierului.

Cercetătorii au descoperit că 25 până la 50 la sută dintre pacienţii care suferă de depresie nu urmează tratamentul medicamentos, pe toată perioada recomandată de medici. Pe lângă problemele de sănătate pe care depresia le provoacă pe termen scurt, o problemă pe termen lung este micşorarea hipocampusului.

Aceasta este o regiune din creier, care se găseşte în spatele urechilor şi care este conectată la sistemul limbic, care generează şi reglează emoţiile. Rezultatele a mai mult de 20 de studii arată că hipocampusul este mai mic cu 10 la sută la persoanele care suferă de depresie, comparativ cu cele sănătoase emoţional.

Mărimea hipocampusului diferă de la o personă la alta, aşa cum diferă mărimea la picior. Studiile au arătat că aceste variaţii sunt determinate şi de genele moştenite, care acţionează ca un fertilizator asupra creierului, stimulându-i creșterea. Antidepresivele pot fi un răspuns la această problemă, ele restabilind un anume echilibru chimic în creier, în ciuda atrofiei.

Surse: TIME, ABC