„Întotdeauna îţi este teamă că oamenii te vor judeca sau îţi vor cunoaște slăbiciunea. Este ca și cum ai fi complet dezbrăcat în faţa unei mulţimi uriașe”, povestește Bruno Feldeisen despre lupta ascunsă pe care a purtat-o cu anxietatea.
După ce reușise să obţină o slujbă de ciocolatier în restaurantul celebrului maestru bucătar Alain Ducasse, la doar 22 de ani, Feldeisen pleca în America, unde pasiunea sa pentru patiserie avea să-l propulseze în topul primilor 10 bucătari din Statele Unite. La 34 de ani au început, însă, primele atacuri de panică. Iniţial, Feldeisen a crezut că era vorba de un atac de cord, însă nu inima, ci mintea îi era prinsă în menghina suferinţei. Pe măsură ce simptomele i se agravau, celebrul bucătar a renunţat la ieșirile în public, și-a neglijat slujba și a cunoscut falimentul. „Nu mi-a mai plăcut viaţa”, și-a rezumat el experienţa – una în care rușinea și sentimentul de slăbiciune au întârziat momentul căutării ajutorului.
Gail Andrews a obţinut postul de director executiv la o importantă firmă canadiană de contabilitate. Aflată la vârsta de mijloc a vieţii, Andrews vorbea trei limbi, era implicată în activităţi sportive și foarte talentată la muzică. Atuuri care n-o împiedicau să se simtă o „impostoare” și o adevărată „fraudă”. Situaţiile obișnuite în slujba ei, de la prezentări la apeluri telefonice, îi provocau anxietate. Prin urmare, nu reușea să se relaxeze niciodată și era convinsă că nimeni nu ar putea să o placă dacă ar cunoaște-o cu adevărat.
Feldeisen și Andrews sunt doar două dintre milioanele de persoane din lume care se confruntă cu anxietatea în diferitele sale forme. Specialiștii vorbesc despre o adevărată epidemie a anxietăţii în lumea modernă, cu victime de vârste tot mai tinere, care se trezesc prinse în cleștele unor simptome chinuitoare, pe care le atribuie în mod eronat unor boli somatice.
Formele pe care le îmbracă anxietateaAnul 1983 a reprezentat un moment de cotitură în istoria diagnosticării anxietăţii: Asociaţia Americană de Psihiatrie a emis DSM-3 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), în care trata ca afecţiuni de sine stătătoare depresia și anxietatea, descriind mai multe forme de anxietate. Cea mai răspândită formă este tulburarea de anxietate generalizată, care poate interfera cu capacitatea persoanei de a funcţiona în mod eficient. Este asociată cu o gamă mai largă de simptome fizice (inclusiv probleme cu somnul, oboseală, agitaţie, tensiune musculară severă). Afecţiunea debutează în general în adolescenţa târzie – deși multe persoane raportează că au experimentat simptomele ei încă din copilărie – și tinde să fie cronică, dar se poate intensifica în perioadele de stres. Persoanele care suferă de tulburare de anxietate generalizată sunt predispuse să dezvolte și alte tulburări de anxietate sau dispoziţie. Mobilul îngrijorării în anxietatea generalizată poate fi identic cu cel al îngrijorării obișnuite (probleme financiare, legate de locul de muncă, de sănătate etc.), dar persoanele cu această afecţiune au temeri cu privire la o varietate mai mare de subiecte, uneori raportând faptul că „se tem de tot”. De asemenea, îngrijorările din cadrul tulburării de anxietate generalizată tind să fie mai frecvente, mai intense, disproporţionate faţă de situaţia care le activează și mai puţin controlabile. Tulburarea de anxietate socială este o problemă de sănătate mintală care presupune teama iraţională faţă de situaţiile sociale cotidiene, în care persoana în cauză se simte evaluată și judecată de ceilalţi, fiind convinsă că se va face de râs sau va fi umilită. Persoanele afectate de acest tip de anxietate își doresc să fie acceptate de ceilalţi, dar au o teamă intensă de faptul că ar putea fi evaluate în mod negativ. În anii ’90, numele tulburării a fost schimbat din „fobie socială” în „tulburare de anxietate socială”, cercetătorii stabilind faptul că fobia implică teama de o situaţie exactă, pe când temerile în cazul anxietăţii sociale circumscriu o arie mai largă (temeri legate de vorbitul în public, interacţiuni sociale, apeluri telefonice etc.). Tulburarea de panică interferează cu activitatea cotidiană, fiind diagnosticată la persoanele care se confruntă frecvent cu atacuri de panică neașteptate. Majoritatea atacurilor de panică durează între 5 și 20 de minute, au o frecvenţă diferită (de la o dată pe lună la mai multe atacuri pe săptămână) și pot fi înfricoșătoare pentru persoana în cauză, printre simptomele frecvente numărându-se tahicardia, transpiraţia excesivă, senzaţia de leșin, dureri în piept, dificultăţi de respiraţie, frisoane, tema de moarte. Fobiile se manifestă printr-o teamă iraţională care determină persoana să evite anumite obiecte, evenimente și situaţii care nu reprezintă un pericol real – animale, elemente din mediul înconjurător, spaţii înguste etc. Pentru a stabili diagnosticul de fobie, teama trebuie să fie intensă și durabilă, să interfereze cu funcţionarea normală a persoanei, să se activeze în cazul expunerii la stimul și să fie catalogată de însăși victima ei drept iraţională. Din spectrul tulburărilor de anxietate fac parte și tulburarea de stres posttraumatic și tulburarea obsesiv-compulsivă. Tulburarea de stres posttraumatic este declanșată de trăirea unui eveniment terifiant, iar simptomele afecţiunii trebuie să dureze mai mult de o lună și să fie suficient de grave încât să interfereze cu relaţiile sau cu rutina obișnuită pentru a se fixa acest diagnostic. Simptomele afecţiunii se traduc în amintiri intruzive (coșmaruri sau retrăirea evenimentului traumatic), evitarea gândurilor și conversaţiilor despre traumă, schimbări negative ale gândirii și dispoziţiei și modificări ale reacţiilor fizice și emoţionale (comportament autodistructiv, probleme de somn și de concentrare, comportament agresiv și rușine/vinovăţie copleșitoare). Tulburarea obsesiv-compulsivă se manifestă prin gânduri, idei și senzaţii care revin obsesiv și care presează persoana să adopte comportamente repetitive, precum spălarea mâinilor sau verificarea lucrurilor pentru a reduce stresul sau a preveni o situaţie de temut. |
Privind anxietatea prin lentila statisticii
În anul 2002, Sondajul Mondial privind Sănătatea Mintală (The World Mental Health Survey – susţinut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Universitatea Harvard și Universitatea din Michigan) a raportat anxietatea drept afecţiunea cu cea mai mare prevalenţă la nivel mondial.
Tulburările de anxietate afectează 40 de milioane de adulţi americani, adică aproximativ 18,1% din populaţie. De asemenea, 25,1% dintre copiii între 13 și 18 ani suferă de anxietate, iar cercetările arată că, în cazul copiilor care nu beneficiază de tratament, crește riscul de a avea rezultate slabe la școală și de a abuza de substanţe. Deși tulburările de anxietate sunt afecţiuni tratabile, statisticile arată că doar 36,9% dintre cei care suferă de o formă de anxietate primesc tratament. Anxietatea costa statul american peste 42 de miliarde de dolari pe an, adică aproape o treime din bugetul total al cheltuielilor alocate pentru sănătatea mintală din SUA, potrivit unui studiu publicat în 2002.
Un sondaj realizat în 2018 de Asociaţia Americană de Psihiatrie a arătat că anxietatea americanilor este în creștere: 39% dintre respondenţi au declarat că se confruntă cu mai multă anxietate decât în anul precedent, în timp ce 39% spun că anxietatea lor a rămas la același nivel. Scorul anxietăţii naţionale (pe o scală de la 0 la 100) a urcat la 51, o creștere de 5 puncte faţă de anul 2017. „Acest sondaj arată că adulţii din SUA sunt din ce în ce mai îngrijoraţi, în special în ceea ce privește sănătatea, siguranţa și finanţele. Acest stres crescut și anxietatea pot afecta în mod semnificativ multe aspecte ale vieţii oamenilor, inclusiv sănătatea mintală și familia”, a declarat președintele Asociaţiei Americane de Psihiatrie, Anita Everett.
Anxietatea este cea mai frecventă tulburare mintală printre locuitorii Uniunii Europene (anual, 14% dintre europeni se confruntă cu anxietatea), a indicat un studiu[1] publicat în 2011, care a dezvăluit și alte afecţiuni cu care se luptă europenii – insomnie (7%), depresie majoră (6,9%), dependenţa de droguri și de alcool (4%), tulburarea ADHD în cazul copiilor (5%) și demenţa (1-30%, în funcţie de vârstă). Studiul a operat cu datele culese din toate statele membre ale UE, dar și din Elveţia, Islanda și Norvegia.
În timp ce tulburările de anxietate afectează mai mult sau mai puţin toate generaţiile, o serie de studii și de sondaje arată că anxietatea a devenit epidemică printre mileniali.
Anxietatea, emblema generaţiilor mai tinere
Cea mai îngrijorată generaţie este cea a milenialilor, pe când generaţia baby boomers raportează cele mai scăzute niveluri de anxietate, potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie.
De asemenea, peste 52% dintre mileniali raportează că au avut o noapte albă prilejuită de stres în ultimele 30 de zile, comparativ cu 48% dintre cei din Generaţia X, cu 37% dintre membrii generaţiei baby boomers și cu 25% dintre cei de peste 67 de ani.
Studenţii apelează în număr tot mai mare la serviciile de sănătate mintală, potrivit unui raport care conţine date despre 100.000 de studenţi, realizat de Centrul pentru Sănătatea Mintală a Studenţilor (The Center for Collegiate Mental Health), fondat de Serviciul de Consiliere și Psihologie al Universităţii de Stat din Pennsylvania. Conform raportului, 1 din 2 studenţi a apelat la consiliere, 1 din 3 a luat medicamente prescrise de un psihiatru, 1 din 3 s-a gândit în mod serios la sinucidere (și 1 din 10 chiar a avut o tentativă în acest sens), iar 1 din 10 a fost spitalizat din motive psihiatrice.
Anxietatea a fost prima problemă (secondată de depresie) într-un top 10 al simptomelor raportate de studenţii care ajung în clinicile din campusurile universitare. „Mulţi dintre cei care vin să studieze nu au rezistenţa generaţiilor anterioare. Ei nu pot tolera disconfortul sau efortul intens. Principalul simptom este îngrijorarea și incapacitatea de a se liniști prin eforturi proprii”, afirmă și Dan Jones, directorul serviciului de consiliere psihologică de la Appalachian State University, din Boone, Carolina de Nord.
Terapeuţii afirmă că tratarea anxietăţii a devenit o provocare pentru serviciile de sănătate mintală din campusuri. Astfel, centrul de consiliere al Universităţii Centrale din Florida a înregistrat în 2015 o creștere de peste 15% a numărului de studenţi care apelează la serviciile lui, astfel încât a fost necesară transformarea unor debarale în birouri pentru terapie, acesta nefiind doar un caz singular în universităţile americane.
Există o serie de explicaţii pentru ofensiva neobișnuită a anxietăţii, de la presiunea academică tot mai mare, ce acţionează de la vârste tot mai mici, și până la părinţii superprotectori și dependenţa de dispozitivele digitale. În esenţă, însă, este vorba de societatea modernă, care ne aduce o serie de avantaje și beneficii, dar este tot mai neprielnică sănătăţii mintale. Sau cel puţin aceasta afirmă unii specialiști.
Lianele anxietăţii cresc ușor pe trunchiul societăţii moderne
În timp ce, pentru epidemiologi, depresia și anxietatea sunt afecţiuni medicale, anxietatea prinde tot mai mult conturul unei probleme sociologice, devenind „o experienţă culturală comună care se hrănește cu grafice TV alarmante și metastazează prin intermediul reţelelor sociale”, scrie jurnalistul Alex Williams într-o analiză publicată în The New York Times.
Cifrele tot mai mari care se rostogolesc pe toboganul anxietăţii sunt explicabile pentru Kai Wright, gazda podcastului Statele Unite ale Anxietăţii, de la WNYC. „Am fost în război din 2003, am prins două recesiuni. Numai viaţa digitală a fost în sine o schimbare masivă. Viaţa profesională s-a schimbat. Tot ceea ce considerăm a fi normal s-a schimbat. Și nimeni nu mai pare să aibă încredere în liderii care ne spun unde se potrivim noi în viitor”, punctează Wright.
Chiar și dincolo de climatul economic și politic în continuă schimbare, viaţa modernă nu pare a fi un teren propice pentru o sănătate mintală robustă, este de părere Jean Twenge, care predă psihologie la Universitatea de Stat din San Diego. În ciuda faptului că, „în multe feluri, vieţile noastre sunt mult mai ușoare decât vieţile bunicilor sau străbunicilor noștri”, paradoxul este că suferim mai mult decât oricând de depresie și de anxietate. Twenge avansează trei idei despre potenţialele cauze ale acestui paradox: 1) concentrarea pe obiective precum banii, faima și imaginea (studiile confirmă legătura dintre materialism și creșterea anxietăţii)[2]; 2) un nivel înalt de așteptare și exigenţă, bazate pe convingerea că „poţi fi tot ce dorești să fii” și 3) îndepărtarea ancorelor psihologice și sociale care susţineau generaţiile trecute.
Mobilitate și rarefierea relaţiilor
Principala problemă a timpului nostru este că „viaţa modernă nu ne oferă prea multe oportunităţi de a petrece timp cu oamenii și de a ne conecta, în comparaţie cu situaţia de acum 80 sau 100 de ani în urmă”, susţine Jean Twenge. Evocând exemplul bunicii sale materne, care a crescut șapte copiii și a muncit din greu la ferma familiei, cercetătoarea punctează: „Ea nu a fost practic niciodată singură – și acest lucru poate fi un lucru rău, evident, dar, din perspectiva sănătăţii mintale, a fi înconjurat de oameni este un lucru benefic.”
Persoanele care au o familie sau prieteni apropiaţi care să le ofere suport emoţional în perioade de criză se confruntă cu un grad mai redus de stres, a fost concluzia anchetei Stress in America 2015, realizate de Asociaţia Americană de Psihologie. Dar generaţia milenialilor este cea mai mobilă dintre toate: peste 40% dintre mileniali trăiesc departe de orașul lor natal, potrivit unui sondaj efectuat de Rent.com.
După un slalom printre cifre și studii care leagă izolarea de creșterea anxietăţii, jurnalista Karol Markowicz afirmă că greșim atunci când nu le spunem copiilor că le va fi mai ușor dacă vor așeza distanţe geografice mai mici între ei și familie. „Le voi spune copiilor mei: este bine să ai opţiunea de a trăi departe de casă, dar asta nu înseamnă că este și alegerea potrivită”, conchide Markowicz.
Captivi într-un labirint nesfârșit de alegeri
O simplă sesiune de cumpărături în supermarket poate deveni frustrantă și neliniștitoare, când ești nevoit să alegi între 37 de tipuri de ketchup și sute de mărci de chipsuri, iar faptul că Amazon îţi vinde 119.265 de tipuri de perii de toaletă și există peste 650 de canale TV nu este chiar o binecuvântare, scrie cu un amestec de umor și de îngrijorare Dillon Knight Kalkhurst, expert la Intergenerational Engagement, care ajută companiile și ONG-urile să gestioneze comunicarea intergeneraţională.
„Pe măsură ce numărul de opţiuni crește, cresc și costurile – de timp și de efort –aferente strângerii de informaţii necesare pentru a face o alegere bună. Nivelul de certitudine al oamenilor în ce privește alegerea lor scade, iar anticiparea că vor regreta alegerea făcută crește”, afirmă psihologul Barry Schwartz, care susţine că, odată cu inflaţia de alegeri, se instalează și anxietatea, în timp ce fericirea individului scade.
Teama că există opţiuni mai bune le-a pătruns în oase milenialilor, fiind capabilă de un efect paralizant asupra individului, câtă vreme acesta știe că a alege o ușă înseamnă a închide alte zeci sau sute, de multe ori ireversibil. De aceea, mai degrabă decât să intre pe o ușă, alege să stea în prag și să se uite. Iar alegerea de a amâna alegerile nu este, de fapt, decât o scurtătură spre și mai multă anxietate.
Există însă și alţi factori care explică explozia de anxietate din societatea modernă și mai ales din rândul tinerilor, factori ce se referă la un stil de viaţă care ne ţine conectaţi la tot ce e nou în jur, dar tot mai deconectaţi de ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.
Când detaliile afectează întregul
Faptul că ne dispensăm cu tot mai multă lejeritate de somn ar putea fi un factor-cheie al intensificării anxietăţii, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din California, campusul Berkeley. Lipsa de somn „poate juca un rol-cheie în intensificarea activităţii din regiunile creierului care contribuie la îngrijorare excesivă”, arată un studiu publicat în 2013.
În timp ce un adult ar trebui să doarmă între 7 și 9 ore pe noapte, 40% dintre americani dorm mai puţin de 7 ore, faţă de anii ’40, când doar 11% dintre americani dormeau insuficient. În medie, americanii dorm mai puţin cu o oră decât în 1942. Adolescenţii dorm și ei din ce în ce mai puţin, iar aceasta ar putea fi una dintre cauzele pentru care generaţia lor este una foarte vulnerabilă din punct de vedere psihic, fiind în pragul „celei mai grave crize de sănătate mintală din ultimele decenii”, după cum afirmă Jean Twenge. Un studiu realizat de Twenge și de psihologul Zlatan Krizan, care au prelucrat date colectate de la 360.000 de adolescenţi, arată că 40% dintre adolescenţi au dormit sub 7 ore pe noapte (în condiţiile în care psihologii recomandă 9 ore de somn pentru adolescenţi), privarea de somn fiind în creștere cu 17% faţă de 2009 și cu 58% faţă de anul 1991.[3]
Adicţia de telefonul mobil este una dintre cauzele-cheie ale somnului insuficient. În medie, americanii își verifică telefoanele de 46 de ori pe zi, iar cei din grupa de vârstă 18-24 de ani își verifică telefonul de 74 de ori pe zi, potrivit unui studiu al companiei Delloitte. Iar faptul că nu ne mai putem dezlipi de ecranul telefonului nu doar că ne afectează calitatea și lungimea somnului, dar ne și amplifică starea de anxietate, potrivit unor studii efectuate în 2014[4] și 2018.
Multitaskingul, conectarea a tot mai multe aparate din casele noastre la internet și posibilitatea de a fi online 24 din 24 de ore sunt surse noi de anxietate, care se pliază peste cele tradiţionale, afirmă Graham Davey, expert în anxietate și profesor de psihologie la Universitatea din Sussex. „Computerul, acest bastion al vieţii moderne, aduce cu el zilnic complicaţii stresante care includ prăbușirea hard-disk-urilor, parole uitate și frustrarea tranzacţiilor zilnice (…) atunci când tot ce ne-am dori este să vorbim cu o persoană reală”, subliniază Davey, care vorbește chiar de un „blestem social media”. Tinerii devin îngrijoraţi atunci când urmăresc aparentul succes sau prosperitatea celor vizibili în mediul online și își evaluează propriul succes „în termeni metrici”, de exemplu numărul de prieteni de pe reţelele de socializare, în timp ce își pierd prietenii autentici, care i-ar putea susţine în momentele dificile, punctează Davey.
Este riscant să afirmi că anxietatea poate fi prevenită în orice situaţie (mai ales că poate exista o importantă componentă genetică), dar profilul ei poate fi mai simplu de descifrat decât nodul gordian cu care o asociem: dincolo de comoditatea vieţii moderne se conturează imaginea unui individ însingurat, tracasat de presiunile societăţii, blocat într-un montagne russe nesfârșit al competiţiei și privat de siguranţa pe care o oferă legăturile cu familia, prietenii și comunitatea.
Poate că tot ce trebuie să învăţăm într-o cultură care tratează anxietatea aproape ca pe un simbol al eficienţei și, deci, al succesului este faptul că, pentru ca o viaţă să poarte girul excelenţei, nu e neapărată nevoie să se încadreze perfect în tiparul pe care-l validează societatea. Nici nu e nevoie să înfruntăm crizele vieţii de pe scaunul pliant al sinelui, în timp ce am abandonat canapelele primitoare ale relaţiilor apropiate – după cum nota psihologul Martin Seligman în cartea sa, Optimismul dobândit. Vechea societate patriarhală, cu beneficiile și inegalităţile ei a apus, dar aceasta nu înseamnă că nu am putea răsădi în solul societăţii moderne seminţe ale ingredientelor responsabile pentru o viaţă cu adevărat împlinită.