Aung San Suu Kyi despre eliberarea de frică

651

„A fi neînfricat poate fi un dar, însă probabil cel mai preţios este curajul care derivă din cultivarea obiceiului de a nu lăsa frica să îţi dicteze acţiunile," scria cunoscuta activistă pentru democraţie din Myanmar, Aung San Suu Kyi, în eseul intitulat „Eliberarea de frică".

Cunoscuta activistă pentru democraţie din Myanmar a fost laureată cu premiul Nobel pentru Pace în 1991. Cu doar câteva luni înainte de această distincţie, Suu Kyi publicase un eseu în care atinge câteva dintre temele fundamentale pentru existenţa umană. Frica ocupă însă un loc privilegiat în eseul intitulat „Eliberarea de frică”.

„Nu puterea corupe, ci frica”, afirma ea în eseu. „Frica de a pierde puterea îi corupe pe aceia care se agaţă de ea, iar frica de pedeapsa pe care o aduce puterea îi corupe pe cei care fac obiectul supunerii ei.” Declaraţiile ei au cu atât mai multă forţă, cu cât se asociază cu o experienţă grăitoare.

Puternic influenţată de filosofia nonviolenţei, a lui Mahatma Gandhi, Suu Kyi a intrat în politică pentru a lupta în favoarea democraţiei în statul ei, Myanmar, care are unul dintre cele mai opresive regimuri de conducere din lume.

„Într-un sistem care neagă existenţa unor drepturi umane fundamentale, teama tinde să fie la ordinea zilei,” mărturisea activista în eseul ei. „Frica de închisoare, frica de tortură, frica de moarte, frica de a-ţi pierde prietenii, familia, bunurile sau mijloacele de trai, frica de sărăcie, frica de izolare, frica de eșec. […] O și mai insinuantă formă de frică este aceea care ia masca bunului simţ, sau chiar a înţelepciunii, condamnând ca prostești, iresponsabile, insignifiante sau inutile acele acte mici și zilnice de curaj, care îl ajută pe om să își menţină simţământul respectului de sine și demnitatea umană intrinsecă. Nu este ușor pentru un popor condiţionat de frică, sub conducerea mânușii de fier a principiului că puterea e totuna cu dreptatea, să se elibereze din miasma nevralgică a fricii. Totuși, chiar și de sub cel mai strivitor mecanism de stat, curajul se ridică iar și iar, pentru că frica nu este o stare naturală pentru omul civilizat.”

Ca urmare a militării pentru democraţie, ea a fost arestată la domiciliu în 1989. În 1990, regimul militar birmanez a organizat alegeri generale, pe care partidul lui Aung San Suu Kyi, Liga Naţională a Democraţiei, le-a câștigat cu o majoritate de 82%. Ea ar fi trebuit să ocupe funcţia de prim-ministru, însă armata a refuzat să cedeze puterea.

Soţul lui Suu Kyi, cetăţean britanic, a fost diagnosticat ca având cancer la prostată în 1997, iar guvernul birmanez a refuzat să îi acorde viza de intrare în ţară. Suu Kyi se afla încă sub interdicţia de a părăsi statul. Știa că dacă va pleca la familia ei, care se afla în Marea Britanie, nu va mai putea reintra niciodată în Myanmar. În martie 1999, soţul activistei a murit, fără ca ea să-i fi mai văzut, nici pe el, nici pe copiii aflaţi in Marea Britanie. Deși fiul său, Kim, s-a căsătorit și are un copil, Aung San Suu Kyi nu și-a cunoscut niciodată nici nora, nici nepotul.

„A fi neînfricat, scria Suu Kyi în eseul ei, „ar putea fi un dar, însă e posibil ca cel mai preţios să fie curajul obţinut prin străduinţă, curajul care vine din cultivarea obiceiului de a refuza să lași ca frica să îţi dicteze acţiunile, curaj care ar putea fi descris și ca ‘eleganţă sub presiune’ – o eleganţă care este reînnoită iar și iar în faţa presiunii dure și nestăvilite.”

Scriind despre lucrurile profunde care o motivează, activista nota că „la baza responsabilităţii umane se află conceptul perfecţiunii, nevoia de o a atinge, inteligenţa de a găsi o cale către ea și voinţa de a urma o cale dacă nu până la capăt, măcar pe distanţa necesară pentru a te ridica deasupra limitărilor individuale și a impedimentelor care ţin de mediu.

Viziunea cu privire la o lume potrivită pentru o umanitate raţională și civilizată este ceea ce îl ajută pe om să îndrăznească și să sufere pentru a construi societăţi eliberate de sărăcie și teamă. Iar în privinţa instrumentelor prin care această viziune poate fi pusă în practică, Suu Kyi spune că „adevărul, dreptatea și compasiunea (…) sunt singurele bastioane împotriva puterii lipsite de scrupule.”

Numită unul dintre cei mai mari campioni ai păcii, din istoria modernă, Aung San Suu Kyi a petrecut 15 din ultimii ei 20 de ani de viaţă în detenţie. Pe data de 13 noiembrie 2010 a fost eliberată de către junta militară birmană, care o ţinuse timp de 7 ani în arest la domiciliu. Comentând eliberarea ei, președintele american Barack Obama a numit-o „eroină”.