Când tăcerea este comunicarea cea mai eficientă

5922

Trăim într-o cultură care pune valoare pe împărtășirea fiecărui gând și fiecărui sentiment „în direct". Ca rezultat, nu ne oprim niciodată să reflectăm asupra a ceea ce tocmai am spus. Această lipsă de reflectare poate duce la mai multe probleme de comunicare ce pot rezulta într-o relaţie deficitară cu cei din jur.

Un studiu pe 580 de studenţi, realizat pe o perioadă de șase ani, arată că expunerea constantă la zgomote de fundal a creat o masă de oameni cărora le este frică de tăcere. Acest studiu, alături de un altul realizat de cercetători de la Universitatea New England și de la Institutul Australian pentru Studii de Familie, arată că „nevoia oamenilor de zgomot și lupta lor cu tăcerea este un comportament învăţat”, citează PsychCentral.

Studiile mai arată că nu se poate da vina pe expunerea recentă de 24 de ore din 24, la social media. Mulţi dintre cei 580 de studenţi și-au petrecut viaţa cu televizorul aprins în fundal, deși nu îl urmărea nimeni. Acest lucru este valabil și pentru mulţi dintre părinţii lor. Iar dacă zgomotul a existat mereu pe fundal, nu este de mirare că devine inconfortabil atunci când deodată se așterne liniștea.

Ce beneficii ne aduce tăcerea

Atunci când purtăm o conversaţie, cei mai mulţi dintre noi se opresc să asculte doar pentru a aștepta să le vină din nou rândul să vorbească. Dr. Alex Lickerman spune pentru Psychology Today că dacă am putea să nu ne mai concentrăm pe ceea ce vrem noi să spunem, ci am asculta pur și simplu, am fi surprinși de cât de mult ni s-ar îmbunătăţi capacitatea de concentrare. Și pe lângă asta, ascultându-l pe celălalt fără să ne concentrăm pe propria persoană am învăţa mai multe lucruri despre el și despre cum ar fi cel mai eficient să îi transmitem mesajul nostru.

Un comentariu făcut de către cineva la prima conversaţie se va arăta a fi, în retrospectivă, un indiciu bun al personalităţii lui, dar asta dacă ai putut să fii destul de atent cât să îl observi. De aceea nu este important ca atunci când păstrăm tăcerea să îi ascultăm cu adevărat pe ceilalţi, ci să fim atenţi și la felul în care comunică. Cei mai mulţi oameni se dau mereu de gol în conversaţii, fără să vrea, și astfel putem ajunge să îi cunoaștem mult mai repede decât dacă nu am fi atenţi și la aceste mici detalii.

Un al treilea motiv pentru care tăcerea se poate dovedi a fi o artă pierdută a comunicării este atractivitatea inerentă ei. Ceea ce vor oamenii mai mult de cât orice este să fie ascultaţi și înţeleși, iar atunci când găsesc pe cineva care poate să le împlinească aceste nevoi îl vor găsi extrem de carismatic, spune Lickerman.

Tăcerea mai este și un substitut extrem de bun pentru controlul de sine. Nu doar creează aparenţa controlului de sine atunci când într-o conversaţie aprinsă putem să ne păstrăm calmul, dar în timp și cu exerciţiu, aparenţa devine substanţă.

Atunci când suntem confruntaţi cu o nouă provocare, cel mai bun prim răspuns este tăcerea, deoarece ne câștigă timp pentru a reflecta înainte de a vorbi, ceea ce crește șansele ca ceea ce spunem să fie inteligent și folositor. Mai mult decât atât, dacă ne-am abţine să deschidem gura la primul semn de probleme, am avea ocazia să vedem de multe ori că problema se poate rezolva de la sine.

Tăcerea este cea mai importantă comunicare cu sinele

Bob Edelstein, psihoterapeut din SUA, scrie în Psychology Today că tăcerea, privită ca spaţiul din conversaţie, dintre schimburile verbale, ne permită să le asimilăm în psihicul nostru, care mai departe ne ajută să descoperim mai multe despre propria persoană, să luăm în calcul aspecte până atunci ascunse ale personalităţii noastre și de asemenea să ne „reconfigurăm”, dacă dorim asta. Din aceste puncte de vedere tăcerea devine o importantă unealtă de comunicare cu sinele nostru.

Comunicarea verbală și tăcerea sunt extrem de importante, deși noi tindem să dăm importanţă doar cuvintelor. Comunicarea verbală expune lumii ceea ce se întâmplă înlăuntrul nostru. Tăcerea, dacă este valorificată, ne va permite să digerăm ceea ce tocmai am spus și să descoperim ceea ce vrem să spunem în continuare, în momentul imediat următor. Tăcerea este o conversaţie pe care o purtăm cu noi înșine, în care în loc să discutăm despre ceea ce știm deja despre noi și ce vrem să transmitem celorlalţi, explorăm teritorii noi ale sinelui. „Este adevărat ce am spus?” „Este exact ceea ce simt?” „De ce am spus asta?” sunt doar unele dintre întrebările pe care ni le punem noi înșine în acele momente de tăcere dintr-o conversaţie.