Ce spune știinţa despre părinţii gay?

436

În cadrul dezbaterilor de săptămâna aceasta de la Curtea Supremă din SUA privind căsătoriile gay, au fost înaintate mai multe studii știinţifice care afirmă că nu există nici o diferenţă în ce privește binele copiilor crescuţi în cuplurile gay, faţă de cei crescuţi de o mamă și un tată. Totuși, aceste studii conţin erori grave atât în ce privește metodologia, cât și concluziile, avertizează Christian Post.

Un raport înaintat de Profesorii Leon Kass și Harvey Mansfield privind studiile citate demonstrează că ele nu oferă o bază știinţifică autentică pentru a trage concluzii legate de efectele pe care le-ar avea căsătoriile gay asupra copiilor crescuţi de părinţi gay. Ei i-au sfătuit pe judecători să nu ia în considerare aceste studii, ci să se ghideze doar după lege.

Curtea Supremă din SUA: prudenţă maximă faţă de căsătoriile gay

Kass și Mansfield nu se opun știinţei, fiind ei înșiși cercetători respectaţi. Kass este cercetător în cadrul think-tank-ului „American Entreprise Institute" și profesor emerit de știinţe sociale la Universitatea din Chicago, iar Mansfield e profesor de drept la Universitatea Harvard. Temerea lor este, mai degrabă, că judecătorii și-ar putea baza decizia pe niște studii foarte slabe calitativ și nerelevante din punct de vedere știinţific.

Știinţele sociale au în vedere, de regulă, mai mulţi factori atunci când stabilesc dacă un studiu aduce o contribuţie veritabilă într-un domeniu de cercetare. În cazul unui studiu cantitativ, precum cele în discuţie, ei vor să vadă în primul rând dacă există un număr suficient de mare de respondenţi, aleși într-o asemenea manieră încât eșantionul respectiv să fie reprezentativ pentru întreaga populaţie studiată.

De asemenea, se așteaptă să existe un grup de control, pentru a putea determina diferenţa între grupul studiat și restul indivizilor. În plus, rezultatele studiului trebuie să poată fi replicate, ceea ce înseamnă că dacă alţi cercetători vor conduce separat un studiu folosind aceeași metodologie ca și cel în discuţie, vor ajunge la aceleași rezultate.

Majoritatea studiilor privind creșterea copiilor în cupluri gay sunt deficitare la cel puţin unul din aceste capitole, arată Kass și Mansfield în raportul lor. Studiile se bazează pe eșantioane mici și, în consecinţă, nereprezentative. Mai concret, majoritatea datelor se bazează pe studierea unor cupluri lesbiene cu educaţie și niveluri de venit peste medie.

Profesorul Douglas W. Allen, care predă economia la Universitatea Simon Fraser din Canada, a ajuns la concluzii similare. În cadrul unei lucrări publicate anul trecut, Allan a trecut în revistă 52 de studii privind creșterea copiilor în cupluri gay din anii 1995-2010. Cele mai multe dintre acestea concluzionau că părinţii homosexuali se descurcau cel puţin la fel de bine, dacă nu chiar mai bine decât părinţii de sex opus. Totuși, în cadrul lucrării sale, Allan a demonstrat că aceste concluzii nu puteau fi validate, din cauza erorilor prezente în realizarea și interpretarea datelor studiilor.

Allan a descoperit, spre exemplu, că cercetătorii au căutat să afle cât de bine le merge copiilor în cadrul „familiei" întrebându-i pe părinţii homosexuali. Într-un asemenea caz, în mod evident, părinţii nu reprezintă o sursă obiectivă de informaţii, cu atât mai puţin cu cât părinţii puteau ști că răspunsurile lor vor fi folosite pentru a determina dacă stilul lor de viaţă poate constitui un mediu propice pentru creșterea copiilor. Unul dintre studii chiar menţiona că există un risc scăzut de abuz asupra copiilor cu părinţi de același sex, întrucât părinţii respectivi fuseseră întrebaţi dacă-și abuzau copiii, iar ei au răspuns „nu".

Allan a menţionat că, în ciuda faptului că există numeroase studii care susţin că nu e nici o diferenţă între copiii crescuţi în familii heterosexuale și cei crescuţi în familii homosexuale, acestea nu sunt valide din punct de vedere știinţific.

În plus, Allan afirmă că a fost șocat să constate că studiile făceau aproape întotdeauna recomandări pozitive privind creșterea copiilor în familii gay către avocaţi, judecători, politicieni și alte persoane în poziţii de autoritate, dar cercetarea propriu-zisă nu susţinea recomandările lor. Acest lucru l-a condus pe Allan la concluzia că publicul-ţintă al studiilor nu este comunitatea știinţifică – fiindcă cercetătorii observă instantaneu erorile de metodologie -, ci persoanele din poziţii de autoritate, de care depinde decizia drepturilor persoanelor gay.

Astfel, în timp ce știinţa nu poate spune nimic clar cu privire la creșterea copiilor de către cupluri homosexuale, o practică extrem de recentă și insuficient studiată pe baza unei metodologii corecte, există o avalanșă de studii valide din punct de vedere știinţific care demonstrează efectele pozitive ale crșterii copiilor în cămine intacte, de către ambii părinţi biologici.

CITEȘTE ȘI: Studiu: copiii cu părinţi heterosexuali, mai sănătoşi şi mai fericiţi