Consecinţele dramatice ale unei intenţii bune

18

În România, aproape jumătate din numărul deţinuţilor este format din recidiviști, lucru care demonstrează carenţele sistemului de justiţie penală. Iar dacă sistemul nu este bun, trebuie împrumutat unul din altă parte, care și-a demonstrat eficienţa. Și dacă vine vorba despre ţări model din Europa, atunci ţările nordice sunt pe primul loc, căci acolo politicile sociale sunt atât de bine puse la punct, încât nordicii sunt cei mai fericiţi oameni de pe planetă, conform unui sondaj nou. Un caz recent însă arată că lucrurile nu stau chiar așa și că sistemul de încarcerare practicat de nordici nu este infailibil.

În România, aproape jumătate din numărul deţinuţilor este formată din recidiviști, lucru care demonstrează carenţele sistemului de justiţie penală. Iar dacă sistemul nu este bun, trebuie împrumutat unul din altă parte, care și-a demonstrat eficienţa. Și dacă vine vorba despre ţări model din Europa, atunci ţările nordice sunt pe primul loc, căci acolo politicile sociale sunt atât de bine puse la punct, încât nordicii sunt cei mai fericiţi oameni de pe planetă, conform unui sondaj nou. Un caz recent însă arată că lucrurile nu stau chiar așa și că sistemul de încarcerare practicat de nordici nu este infailibil.

În România, ponderea recidiviştilor în totalul populaţiei încarcerate a crescut, din anul 1990 până în anul 2010, de peste trei ori, de la 14% la 45%. Doar pedeapsa nu este suficientă pentru a reduce recidiva şi, în consecinţă, pentru a proteja comunităţile, arată studiile. Persoanelor cu conduite infracţionale trebuie să li se ofere şansa de a-şi îndrepta comportamentul şi de a se putea reintegra cu succes în comunitate după ce se eliberează din penitenciar. Dacă însă în ţările occidentale reinserţia socială a acestei categorii a devenit unul dintre obiectivele prioritare ale activităţii guvernelor, în România interesul faţă de acest aspect este aproape inexistent. Un lucru rău cu desăvârșire, cred specialiștii. Este mai bine ca în ţările unde guvernele nu doar au ca obiectiv prioritar reintegrarea deţinuţilor, ci au dezvoltat un interes aproape de obsesie? În Elveţia s-a iscat o dezbatere publică pe acest subiect, după ce un caz tragic a șocat populaţia.

Adeline Morel, o tânără de 34 de ani din Geneva, lucra ca socioterapeut, ajutând prizonierii să se reintegreze în societate. Pe 13 septembrie a fost găsită moartă într-o pădure lângă oraș, după ce îl acompaniase pe Fabrice Anthamatten, condamnat pentru viol, la un centru de echitaţie, ca parte din terapia sa. Acesta trebuia să ispășească 15 ani într-un centru de socioterapie, care face parte din sistemul de închisori din Geneva, dar care se concentrează pe reintegrarea deţinuţilor în societate. Pe drum spre centrul de echitaţie s-au oprit la un magazin deoarece Anthamatten primise permisiune de la penitenciar să cumpere un cuţit pentru a curăţa copitele cailor, deși fusese condamnat pentru că a violat o femeie sub ameniţarea cu cuţitul, în 1999.

Ce a urmat parcă face parte dintr-un film macabru. Anthamatten a legat-o pe Adeline de un copac, a violat-o și a omorât-o cu cuţitul pe care îl cumpăraseră împreună. A părăsit ţara în mașina victimei și a fost găsit după patru zile în Polonia. Acum autorităţile elveţiene încearcă să obţină extrădarea, lucru care ar putea dura luni de zile, scrie Time.

Crima a șocat publicul și a ridicat întrebări serioase despre politicile de încarcerare extrem de liberale care se practică în Elveţia, dar și în alte ţări nordice. De ce i se permite unui deţinut periculos să meargă la călărit? De ce i se permite să umble cu un cuţit la el și de ce a fost însoţit de o femeie? „Naivitatea sistemului de justiţie elveţian este de neînţeles și sfidează bunul simţ", a declarat Philip Jaffe, expert în psihologie penală, din Geneva. Explicaţia stă tocmai în accentul pe care sistemul îl pune pe reabilitarea deţinuţilor. Din cauza acestei abordări liberale, Elveţia condamnă la închisoare cei mai puţini criminali din Europa. Conform datelor oficiale, strânse la nivel european, rata de încarcerare a Elveţiei este de 80 de condamnaţi la 100.000 de locuitori. Prin comparaţie, în Marea Britanie rata este de 155, în Olanda de 100, în Franţa de 86, în Germania de 90 și în SUA de 760. În total, doar 11,5% dintre cei care au săvârșit un act penal în Elveţia sunt încarceraţi, restul primesc condamnări cu suspendare și amenzi.

Practica este de a nu încarcera pe cei aflaţi la prima abatere decât pentru delicte serioase, precum crimă. Iar pentru cei care primesc închisoare pe viaţă, cazul este revăzut după 15 ani și condamnaţii pot primi eliberare condiţionată pe viaţă. Și deși mulţi dintre ei continuă să ducă o viaţă productivă, mulţi recidivează. În Elveţia, 63% dintre recidiviști au la activ cel puţin două condamnări. Înainte să o omoare pe Adeline, Anthamatten fusese arestat pentru viol și în Franţa și în Elveţia.

Un alt caz care arată spre caracterul lax al sistemului elveţian este cel al lui Claude Dubois, care a omorât o tânără de 19 ani în martie, în timp ce era condamnat pentru 20 de ani pentru răpirea și omorârea fostei iubite. Când a ispășit două treimi din sentinţă, în 2012, a primit permisiunea să își termine sentinţa acasă, cu condiţia să poarte o brăţară electronică pentru supraveghere, lucru care nu l-a împiedicat să comită o nouă crimă.

Poate că un sistem ca în România nu este cea mai bună variantă, dar sistemul elveţian pare să fi pierdut cu totul din vedere faptul că primul său obiectiv este să garanteze siguranţa cetăţenilor care respectă legea. În prezent s-a iscat o dezbatere publică care va „pune presiune pe autorităţi să condamne mai mulţi deţinuţi la închisoare pe viaţă, fără nicio posibilitate de eliberare", crede Jaffe.