Mai mult de jumătate de secol a trecut de la revoluţia care promitea să arunce în aer convenţiile sufocante construite de societăţile conservatoare în jurul relaţiilor sociale și, mai ales, al celor sexuale.

Revoluţia Sexuală a fost înăbușită de un val de infectări cu transmitere sexuală care a dezvăluit spinii generaţiei flower-power și a lăsat generaţiile de după să se întrebe unde a fost greșeala și ce poate fi făcut.

Dictatura Binelui

În anii ’50, societatea americană era dominată de o morală publică opresivă și ipocrită. Bunele moravuri se impuneau ca dictatura unui bine bazat declarativ pe valorile tradiţionale creștine. Însă la umbra rigorilor stricte care s-au înrădăcinat ca norme se adăposteau adesea comportamente ilicite căutate cu o aviditate pe măsura interdicţiilor.

Societatea americană cinzecistă integrase tabuuuri care sterilizau orice discuţie publică despre sexualitatea umană și echivalau curiozitatea rezultată cu un ultragiu adus moralei. Abaterile de la făgașul trasat de interdicţiile motivate prin apel la autoritatea tradiţiei duceau la stigmatizarea contravenientului, mai ales dacă acesta era femeie. O femeie care își începea viaţa sexuală fără a fi căsătorită era considerată uzată fizic și invalidă moral, fiindcă atentase la însuși idealul castităţii feminine, pe care societatea îl idolatriza drept garant al unei vieţi de familie împlinite. Însă aceeași societate care anula valoarea unei femei declarate promiscue ascundea sub covor abaterea când aceasta aparţinea unui bărbat și, când părea că nu se uită nimeni, îl și felicita. Adulterul comis de un bărbat era, tehnic, inexistent sau, dacă se întâmpla, era cu siguranţă din vina soţiei.

Pe fondul acesta a luat naștere și a culminat între 1960 și 1980 ceea ce istoricii au numit Revoluţia Sexuală. O mișcare contraculturală de eliberare de regulile care normau sexualitatea și relaţiile interpersonale în Occident.

Pastila de fericire

Apariţia pilulei contraceptive este considerată cel mai important motor al acestei revoluţii, fiindcă aceasta le-a permis femeilor să amâne sarcina și, în consecinţă, le-a oferit posibilitatea să urmeze fără întrerupere o carieră[1], garantându-le totodată dreptul de a face alegeri pe care mamele lor nu le-au putut face la vremea lor. Dacă teama de o sarcină nedorită frânase până atunci eventualele porniri contraculturale de eliberare sexuală, odată cu apariţia acestui contraceptiv feminin, dar și a tehnologiei care a permis producţia ieftină de prezervative societatea americană a experimentat o extremă fără egal a permisivităţii sexuale și morale.

Libertatea absolută, pe toate planurile, a devenit un imperativ stingherit doar de responsabilitatea de a nu face rău altora.[2] Iniţiatorii acestei revoluţii erau convinși că inhibarea sexuală dăunează unei dezvoltări plenare a indivizilor și a societăţii, prin urmare s-au raliat militării pentru o societate permisivă, condusă după o singură lege: cea a amorului liber (free love).[3]

În miezul ei, Revoluţia Sexuală a fost atât o mișcare de opoziţie faţă de standardele morale și sociale ale Americii moderne, cât și o propunere programatică pentru o societate mai bună. Mai exact, așa cum spunea istoricul american Maurice Isserman[4], revolta a fost înrădăcinată în convingerea că eroticul ar trebui sărbătorit ca o parte normală a vieţii și nu ar trebui reprimat nici de familie, nici de o moralitate industrializată (moralitatea superficială, de duzină), nici de religie și nici de către stat. Ceea ce căutau, în schimb, proponenţii Revoluţiei era o viaţă de explorare a corpului și a minţii, eliberată de sub jugul moravurilor și al legilor care limitau în primul rând sexualitatea americanului modern, dar și moralitatea în general, așa cum avea să explice dr. Kevin Slack, profesor de politică la Colegiul Hillsdale.[5]

Dragoste fără limite

Fascinaţia pentru conceptul „iubirii libere” s-a tradus într-o explozie artistică centrată pe valorile Revoluţiei. Schimbarea de percepţie privind sexualitatea s-a reflectat și a fost alimentată de apariţia cinematografiei și a prozei erotice de masă, ambele cenzurate în primă fază de legea americană, căzând sub incidenţa atacului la pudoare. Fenomenul a căpătat însă o amploare fără precedent, pornind de la traficarea internaţională de materiale sexuale explicite și terminând cu acceptarea nudităţii în anumite situaţii publice (pe scenele teatrelor, la plajă), mergând până la normalizarea pornografiei nonimitative (prezentarea relaţiilor sexuale reale în filme). Mass-media (mai ales televiziunea) a crescut notorietatea ideilor radicale ale revoluţionarilor documentându-le, ca un martor, dificultăţile și confruntările retorice. Iar antreprenori care să monetizeze tot acest avânt nu s-au lăsat așteptaţi prea mult. A urmat epoca de aur a cluburilor de striptease și tot atunci reviste pornografice precum Playboy sau Penthouse au fost recunoscute ca publicaţii mainstream (de masă), generând profituri fenomenale pentru fondatorii lor.

Vântul schimbării

În aceeași perioadă însă au avut loc și alte schimbări, care au influenţat direct sau indirect Revoluţia Sexuală. În anii ’60, americanii erau pe val din punct de vedere economic. Bunăstarea materială, apărută într-un climat de siguranţă (ale cărui graniţe s-au diminuat considerabil astăzi), le-a permis un acces fără precedent la educaţie. Aceasta a dus la o creștere a gradului de culturalizare a cetăţenilor, însă, în același timp, și la începutul unei delimitări de principiile religioase împărtășite de majoritate. Tumultul schimbărilor de atitudine privind sexualitatea a fost potenţat de un puseu de normalizare a consumului de droguri, care a părut să se împletească firesc cu cultura hippie[6]. Muzicienii Bob Dylan și Joan Baez sunt doi dintre cei mai influenţi cântăreţi de muzică folk, purtători ai fanionului transformărilor societale din acele decenii. Dylan chiar a compus melodia „The Times are a-Changin’” („Vremurile se schimbă”) cu intenţia clară de a crea un imn al schimbării prin care trecea lumea lui.[7] De schimbările epocii se leagă și nume precum John Lenon și Yoko Ono, The Rolling Stones, The Who și Jimi Hendrix.

Timp de aproximativ un deceniu, lumea occidentală a experimentat ceea ce istorici precum David Allyn au numit „optimismul sexual” – iluzia că iubirea liberă va salva lumea de convenţiile bigote în care se încurcase singură. Însă în decada ’70, crize economice repetate au pus capăt boomului economic american de după al Doilea Război Mondial. Multe dintre comunităţile hipiote au început să falimenteze, devenind limpede că o viaţă construită în jurul plăcerii nu este sustenabilă. În același timp, industrializarea masivă a sexului s-a conturat tot mai clar drept o consecinţă neașteptată și neintenţionată a revoluţionarilor. Însă niciuna dintre aceste consecinţe nu a lovit mai mult la rădăcina Revoluţiei Sexuale ca epidemia de herpes genital[8], care i-a urmat și care a pregătit scena pentru un dușman necunoscut până atunci și, în plus, fatal: SIDA.

Pilula contraceptivă eliberase societatea de teama sarcinilor nedorite, însă a expus în egală măsură bărbaţii și femeile care practicau amorul liber la infectarea cu boli venerice de diferite feluri: unele vindecabile prin tratament aplicat precoce, altele incurabile; unele cu simptome vizibile, altele având simptome abia atunci când tratarea lor devenea oricum imposibilă, iar moartea bolnavului era o certitudine.

Herpesul genital este astăzi extrem de comun în Statele Unite. Aproximativ 1 din 6 americani de 14-49 de ani este infectat, însă majoritatea persoanelor infectate sunt purtătoare fără să știe, fiindcă infecţia nu are simptome vizibile sau are simptome ușoare, pe care cel infectat le confundă cu probleme insignifiante ale pielii (un coș, un fir de păr crescut sub piele). Herpesul nu se vindecă, însă majoritatea celor care îl contractează trăiesc cu el incomodaţi de ulceraţiile și eventualele puseuri de febră și dureri din perioadele de activare a virusului. Specialiștii avertizează că, în aceste perioade, atât persoana purtătoare, cât și partenerul acesteia sunt mai predispuși fie să se contamineze, fie să contamineze cu HIV, dacă unul din ei este infectat cu acest virus.[9] Iniţial numită GRID (Gay-Related Immune Deficiency – Deficienţa imunitară legată de orientarea gay, fiindcă primele cazuri americane au fost depistate la tineri homosexuali), SIDA a ucis circa 675.000 de americani, de la începutul epidemiei și până în anul 2016[10], de când avem cele mai recente statistici.

O radiografie a prezentului

Cultura hook-up[11] („cuplare”) este o variantă anemică a Revoluţiei Sexuale, care caracterizează astăzi societăţile occidentale. O cultură care nu mai este revoluţionară, ci doar un ecou al filosofiei antisistem, o reminiscenţă încăpăţânată a pornirii de a separa relaţiile sexuale de angajamentul unei relaţii de durată și de a favoriza plăcerea în ciuda mizei încă ridicate în ceea ce privește (cel puţin) sănătatea. Iar ceea ce îngrijorează cu privire la această reminiscenţă a Revoluţiei este faptul că ea este îmbrăţișată, de la vârste tot mai mici, chiar și de copii care abia au intrat la pubertate.

Deși alcătuiesc abia 25% din totalul populaţiei americane active sexual, tinerii între 15 și 24 de ani reprezintă jumătate din cei 20 de milioane de americani care se infectează, în medie, anual, cu o boală cu transmitere sexuală. Informaţia a fost publicată de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite. Acesta funcţionează sub Departamentul de Sănătate Publică și este considerat nu doar obiectiv, ci și cel mai renumit centru epidemiologic din lume.[12] CDC are multe de spus despre modul în care adolescenţii americani se raportează astăzi la relaţiile sexuale, iar statisticile acestui for – adesea contraintuitive – ar putea fi cel mai puternic agent demitizator al premiselor Revoluţiei Sexuale.

Minimum istoric de nașteri, maximum istoric de infectări

Una dintre cele mai recente observaţii la subiect ale Centrului este aceea că numărul de nașteri precoce/ de adolescente care au dat naștere unui copil în anul 2015 în SUA a scăzut la un nivel record de 22,3 nașteri la 1.000 de femei de 15-19 ani. Acest nivel reprezintă o scădere cu 8% faţă de nivelul din 2014 și o diminuare cu nu mai puţin de 46% faţă de anul 2007. De la nivelul de vârf al nașterilor, atins în 1991 (61,8/1.000), rata nașterilor precoce a scăzut cu un total de 64%.[13]

Cercetarea este coerentă cu două analize mai vechi, realizate în 2011 de Institutul Guttmacher, potrivit cărora nu doar numărul nașterilor precoce, ci și numărul sarcinilor precoce și al avorturilor suferite de adolescente de 15-19 ani au scăzut la un minimum istoric. Cu toate acestea, rata nașterilor la adolescenţă rămâne în continuare mai ridicată în SUA decât în Europa, deși adolescenţii europeni sunt la fel de activi sexual ca și cei americani. Diferenţa ar putea fi dată, potrivit cercetărilor, de consecvenţa mai mare a tinerilor europeni în folosirea de mijloace contraceptive, iar, dintre acestea, de a opta pentru cele mai eficiente.[14]

Pe de altă parte, deși numărul nașterilor la adolescenţă a scăzut, rata de infectare a adolescenţilor cu boli cu transmitere sexuală a explodat. Două treimi din diagnosticele de infectare cu chlamydia[15] și o jumătate din diagnosticele de gonoree[16] sunt primite de adolescenţi cu vârste între 15 și 19 ani. Potrivit estimărilor CDC, 1 din 4 adolescente active sexual este purtătoare a unei boli cu transmitere sexuală precum infectarea cu chlamydia sau cu virusul papilomei umane (HPV)[17].

De fapt, chiar și la nivelul populaţiei generale, americanii nu s-au confruntat niciodată în istorie cu o prevalenţă atât de crescută a cazurilor de infectare cu chlamydia, de gonoree și sifilis, precum cea înregistrată și raportată în 2015 în cadrul Monitorizării Bolilor cu Transmitere Sexuală, realizate de CDC.[18]

Bărbaţi care au relaţii sexuale cu alţi bărbaţi[19] reprezintă 82% dintre cazurile de gonoree și sifilis depistate la nivelul populaţiei generale. În rândul lor este, de asemenea, și cea mai mare prevalenţă a gonoreei rezistente la antibiotice. De asemenea, rata infectării cu sifilis a femeilor a crescut cu 27% în 2015 faţă de 2014. Dar și în rândul bebelușilor infectaţi cu o boală venerică prevalenţa a crescut. Faţă de anul 2014, în 2015 au fost cu 6% mai mulţi bebeluși infectaţi cu sifilis congenital (transmis prin placentă de mama purtătoare).

Ce predispune la infecţie

Comparativ cu adulţii, adolescenţii activi sexual sunt mai predispuși la infectare, dată fiind o combinaţie de factori comportamentali, biologici și culturali.

În cazul unora dintre infecţii, precum cea cu chlamydia, adolescentele sunt mai expuse riscului de infectare ca urmare a ectopiei cervicale crescute. Ectopia cervicală presupune prezenţa mucoasei endocervicale (din interiorul canalului cervical) la nivel exocervical (pe suprafaţa externă, vizibilă a colului uterin) și este o stare normală la adolescenţă, care apare ca reacţie la un exces de estrogen. Ectopia presupune însă o vulnerabilitate crescută la infectări ca urmare a faptului că celulele respective sunt mai susceptibile la astfel de probleme.

Mai puţin cunoscut este faptul că tratamentele cu contraceptive orale sau injecţiile cu hormoni pot crește riscul de infectare cu o boală cu transmitere sexuală, fiindcă estrogenul și progesteronul prezenţi în astfel de tratamente pot spori sau suprima creșterea și persistenţa florei vaginale, provocând un dezechilibru care crește riscul unei infecţii cervicale.[20]

Unii cercetători au sugerat că pilulele contraceptive feminine ar crește vulnerabilitatea la infectarea cu virusul HIV, atât a femeii, cât și a bărbatului care întreţine relaţii sexuale cu ea, ca urmare a schimbărilor pe care le produce progesteronul în organismul femeii (subţiază pereţii vaginali facilitând trecerea virusului în sânge și poate crește încărcătura virală a fluidului vaginal al unei femei infectate, facilitând transmiterea virusului la partener).[21]

Nu există însă un consens cu privire la acest mecanism. O serie de studii axate pe efectele injecţiei contraceptive Depo-Provera a ajuns la concluzii contradictorii: 5 studii indică un risc crescut de infectare cu HIV, în timp ce alte 7 studii susţin contrariul. Dintre studiile care au analizat rolul pilulelor contraceptive în creșterea riscului de infectare cu o boală cu transmitere sexuală, 2 au sugerat un risc crescut, în timp ce 10 au infirmat existenţa unui asemenea risc.[22]

Atât tinerii, cât și tinerele sunt serios afectaţi de infecţiile transmisibile sexual, însă medicii avertizează că, pe termen lung, femeile au de suferit mai mult decât bărbaţii. Potrivit estimărilor[23], bolile cu transmitere sexuală nediagnosticate sunt principala cauză a infertilităţii pentru peste 20.000 de femei în fiecare an.

De asemenea, femeile infectate cu HPV care nu sunt diagnosticate sau tratate adecvat (caz în care pot scăpa de infecţie pe parcursul a cel mult câţiva ani) pot dezvolta schimbări anormale ale ţesutului epitelial cervical, care, dacă nu sunt detectate printr-un test Papanicolau, pot duce la formarea unor precursori canceroși și ulterior la cancer cervical.

O iluzie pierdută

Consecinţele libertăţii sexuale absolute, atât de râvnită în Revoluţia Sexuală, nu au putut fi separate de necesitatea unei responsabilizări pe măsura acestui absolut. Suspendarea limitelor convenţionale, pentru a experimenta o libertate sexuală mai profundă, s-a dovedit așadar a fi o iluzie, cel puţin din (și fără a se rezuma doar la) perspectiva efectelor asupra sănătăţii. De aceea societăţile occidentale și-au asumat instituţional responsabilitatea de a educa generaţiile tinere cu privire la consecinţele unei sexualităţi libertine.

Însă misiunea se dovedește mult mai greu de îndeplinit, mai ales în Statele Unite, din cauza unei lupte ideologice între două curente de educaţie sexuală aflate aparent în opoziţie. Pe de o parte este educaţia bazată strict pe abstinenţă, care urmărește să le aducă adolescenţilor argumente contra relaţiilor sexuale cu parteneri multipli, încurajându-i mai degrabă să rezerve relaţia sexuală cadrului sigur al maturităţii și căsătoriei. De cealaltă parte este educaţia comprehensivă, care urmărește să le transmită elevilor cunoștinţe, abilităţi și valori care să îi facă capabili să facă alegeri adecvate și sănătoase cu privire la viaţa lor sexuală.

Distincţiile dintre cele două ideologii fac obiectul unei ample dispute, adepţii fiecăreia având anumite reproșuri de făcut celeilalte. Educaţiei centrate pe abstinenţă i se reproșează faptul că ignoră realitatea că foarte mulţi dintre elevii căreia i se adresează își vor începe totuși viaţa sexuală fără a fi căsătoriţi, iar când o vor face nu vor avea suficiente cunoștinţe care să îi protejeze de riscuri. Educaţiei comprehensive, în schimb, i se reproșează că, prin prezentarea tehnicilor de utilizare a mijloacelor de contracepţie și prin familiarizarea cu chestiuni neclare pentru mulţi adolescenţi, precum consimţământul[24], încurajează implicit elevii să exploreze prea timpuriu relaţiile sexuale.

Dilema alegerii între cele două tipuri de educaţie este sporită de confuzia de la nivelul legislativ. Astfel, deși teoretic ar putea exista argumente pentru crearea unei ideologii superioare, care să integreze ce este mai bun la ambele tipuri de educaţie, când vine vorba de implementare, statele se confruntă cu dificultăţi în a reglementa ce anume să fie și ce să nu fie predat la clasă. De exemplu, fiindcă termenul „comprehensiv” nu este definit clar în legislaţie, pentru unele instituţii de învăţământ el poate însemna o filosofie radicală, pentru altele poate însemna una moderată, iar pentru altele chiar conservatoare, așa cum explica Nancy Kendall în The Sex Education Debates (Dezbaterile privind educaţia sexuală).[25]

Mai aproape de esenţa lucrurilor

CDC recunoaște și diseminează ideea că abstinenţa este cea mai bună formă de protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală.[26] Aceasta este o afirmaţie apolitică și areligioasă, serioasă și bazată pe analiza opţiunilor reale existente în acest moment. [Este nevoie de sublinierea „realismului” în discuţie pentru că în jurul subiectului protecţiei circulă tot felul de mituri, cum ar fi acela că sexul anal sau sexul oral nu reprezintă forme de sex[27], prin urmare nu ar ridica riscul unei infecţii.] Așadar este recomandată ca superlativ al siguranţei în protecţia împotriva bolilor, dar și împotriva riscului unei sarcini premature. E relevant de menţionat în acest context că o sarcină la adolescenţă este mai mult decât un inconvenient social. Se știe, de pildă, că adolescentele însărcinate iau mai puţin în greutate decât mamele mature ca urmare a faptului că adolescentele sunt încă în creștere, iar organismul lor intră într-o competiţie cu bebelușul, luptându-se pentru substanţele nutritive.

Însă dincolo de beneficiile ei negative – „nu te îmbolnăvești”, „nu rămâi însărcinată” –, se pare că abstinenţa sexuală are și beneficii active – putând chiar crește satisfacţia vieţii sexuale după căsătorie. O echipă de cercetători de la Școala pentru Viaţa de Familie, din cadrul Universităţii „Brigham Young”, din Utah, a arătat că persoanele care au așteptat până în noaptea nunţii pentru a-și începe viaţa sexuală s-au declarat cu 20% mai satisfăcute de relaţia lor decât persoanele care nu au practicat abstinenţa înainte de căsătorie. Din studiul publicat în Journal of Family Psychology, în 2013, reiese că stabilitatea relaţiei în cuplurile care au practicat abstinenţa este cu 22% mai ridicată decât la celelalte cupluri. Aceleași cupluri spun că se bucură de o mai bună comunicare și de o calitate superioară a sexului, transpuse într-o diferenţă de 12%, respectiv 15% în favoarea abstinenţilor.

Ne putem însă aștepta ca abstinenţa să fie o opţiune reală pentru adolescenţi, în condiţiile în care în spaţiul public (și mai ales în mass-media) mesajele de promovare ale abstinenţei nu sunt doar defavorizate, ci chiar ridiculizate, înainte de a fi clasate drept derizorii? Uneori pesimismul cu privire la capacitatea tinerilor de a asimila faptul că abstinenţa le este extrem de utilă vine chiar pe filieră știinţifică.

În evaluările academice asupra impactului educaţiei centrate pe abstinenţă, acest tip de predare a educaţiei sexuale iese în inferioritate faţă de abordarea comprehensivă.[28],[29] Ceea ce ar putea să însemne că, atunci când abstinenţa este transpusă în ideologie, ceva se pierde.

Profesorul Laurence Steinberg, care predă psihologie la Universitatea Temple, e de părere că la baza acestei „surprize educaţionale” stă un mecanism foarte simplu din psihologia socială. Anume că, în timp ce e foarte ușor să schimbi cunoștinţele cuiva, este foarte dificil să îi schimbi comportamentul. Mai mult, profesorul atrage atenţia că adolescenţii se pretează la comportamente cu risc ridicat – nu doar sexul neprotejat, ci și conducerea auto în stare de ebrietate sau fumatul – din alte motive decât acela că le lipsesc cunoștinţele privind consecinţele acestor comportamente. Steinberg pune apetenţa pentru risc pe seama schimbărilor biologice care au loc la adolescenţă: „Adolescenţii sunt în căutarea senzaţiilor tari ca urmare a schimbărilor care au loc în creierul lor. Pe de o parte, sistemul de recompensare este foarte excitabil (tinerii caută recompensa imediată, plăcerea/beneficiul instantaneu, n.r.), pe de altă parte, sistemul de autocontrol este încă incomplet dezvoltat și nu îi poate ajuta suficient să își controleze impulsurile și să ia decizii mai bune.”

Profesorul spune că lucrul acesta este absolut normal și că nu ar trebui să încercăm să îl schimbăm, pentru că oricum ar fi imposibil. Aparent, aceasta ar însemna că este inutil și imposibil să lupţi cu biologia, care are ultimul cuvânt. Și unii chiar cred că din adolescenţă scapă cine poate.

Însă provocările care ţin de etapa adolescenţei în dezvoltarea umană nu ar trebui văzute ca limitări absolute și predeterminate. Cum am putea considera că un adolescent este sclavul propriei biologii și să îi insuflăm totuși acelui tânăr respect de sine, dacă nu învăţându-l să își exercite voinţa pentru a-și dezvolta capacitatea de autocontrol, atât de necesară în pregătirea lui pentru viaţă? Apoi, dacă biologia este un obstacol pentru adolescent, cu atât mai responsabilă și asumată vizavi de exemplul pe care îl oferă ar trebui să fie societatea care își abandonează propriile valori și care se raportează haotic și excesiv la propria sexualitate.

În relaţia cu un adolescent „limitat” de etapa în care se află, secretul succesului nu stă în renunţarea la orice obiectiv și în resemnarea în faţa imposibilităţii de a-l învăţa pe tânăr să își controleze impulsurile. Nu ar fi nici etic să fie așa și ar fi și o dovadă de lipsă de înţelepciune. Mai ales în contextul în care statisticile arată că nu e nici pe departe o nebunie să îţi propui să inspiri tinerii să devină abstinenţi.

Prea puţin se cunoaște, deși este adevărul din statistici, că procentul tinerilor mileniali de 20-24 de ani care optează pentru abstinenţă este astăzi mai mult decât dublu (15%) decât cele 6 procente înregistrate în dreptul părinţilor lor (când generaţia născută între 1965 și 1969 avea între 20 și 24 de ani). O cercetare de proporţii[30], condusă de o echipă de psihologi coordonată de dr. Jean Twenge, profesoară la Universitatea de Stat din San Diego, a argumentat statistic împotriva „depravării tineretului de azi”, arătând că modificarea procentuală este cu atât mai semnificativă cu cât a fost calculată pe un eșantion de 26.707 adulţi americani, comparând datele actuale cu cele obţinute în cadrul General Social Survey – unul dintre cele mai influente studii care monitorizează anual, începând din 1972, schimbările societale din SUA.

Între tinerii inactivi sexual, femeile tind să fie mai numeroase. Respondenţii fără educaţie superioară și cei care participau la serviciile divine ale unei biserici erau, de asemenea, mai probabil să fie abstinenţi.

Rezultatele studiului sunt congruente cu cele ale unei alte cercetări naţionale, efectuate anterior în SUA în rândul elevilor de liceu. Sondajul naţional Youth Risk Behavior, efectuat în luna iunie 2016 de CDC, a scos la iveală că numărul adolescenţilor de liceu care erau activi sexual a scăzut în 2015 faţă de 1991. Această scădere este reflectată și de studii mai vechi[31], care susţin că numărul adolescenţilor care și-au început viaţa sexuală s-a diminuat.

Privind la dilemele ridicate de educaţia sexuală pare că societatea și-a epuizat extremele: a încercat și puritanismul fanatic și constrângerea convenţională[32], dar și eliberarea destrăbălată și experimentarea riscantă[33]. Istoria este din (ne)fericire generoasă în a ne explica ce nu a făcut bine fiecare epocă de până acum. Un lucru mai rămâne totuși de încercat: echilibrul.

Dintr-o perspectivă creștină, abstinenţa ar trebui să fie mai ușor de promovat, fiindcă este integrată în imaginea balsamică a căminului sfânt, în care dragostea nu fluctuează și nu lipsește, pentru că aceia care și-au mărturisit-o la căsătorie și-au și asumat-o ca angajament, nu ca sentiment. Căsătoria biblică nu este actul impotent și afurisit de avocaţii concubinajului, ci este o mărturisire publică care, asumată ca atare, îmi protejează identitatea de soţ și în faţa societăţii, și faţă de mine însumi. Este cadrul sigur al vulnerabilităţii totale și al intimităţii totale, locul în care tot ce oferi, rămâne tot al tău. Nimic nu se irosește.

Din păcate însă, premisele religioase pot degenera în extreme contradictorii, cum este idolatrizarea abstinenţei. În cartea Unclean[34] (Necurat), Richard Beck, profesor și președinte al Departamentului de Psihologie din cadrul Universităţii Creștine Abilene, susţine că metafora purităţii, exploatată în mișcări motivate religios, precum „Balul Purităţii” sau „Inelul castităţii”, importă o „psihologie a contaminării în vieţile noastre morale și spirituale” și că această contaminare este văzută ca o stare permanentă, una dincolo de orice posibilitate de restaurare, mai ales în cazul femeilor. Religia autentică, în schimb, nu se împotmolește în extreme și nu este sterilă. Religia adevărată schimbă vieţi și ajută oameni incontrolabili să se controleze.

E drept, dezbaterea are faţete complexe care rămân încă de aprofundat. Însă din ce avem până acum, un lucru este sigur: pentru a fi eficiente, mesajele educaţionale adresate adolescenţilor trebuie nu doar verificate știinţific, ci și transmise într-un pachet care ar trebui să cuprindă mai mult decât informaţii și principii. Asta pentru că, pe lângă nevoia de informare și chiar înainte de nevoia de senzaţii tari, un adolescent are nevoie să se simtă înţeles, acceptat și iubit, fiindcă în felul acesta poate învăţa mai ușor să se înţeleagă, să se accepte și să se iubească pe el însuși, fără să simtă că trebuie să guste extrema pentru a-și găsi echilibrul sau să impresioneze pentru a descoperi cine este și să intuiască cine ar putea fi.   

Footnotes
[1]„Claudia Goldin și Lawrence F. Katz, «The power of the pill: Oral contraceptives and women’s career and marriage decisions», în Journal of Political Economy, 2002.”
[2]„În «Despre libertate» – unul dintre textele de referinţă ale doctrinei liberale –, John Stuart Mill (1806-1873) argumentează că toţi oamenii au dreptul de a acţiona potrivit dorinţei lor, cu condiţia ca faptele lor să nu îi afecteze negativ pe ceilalţi. Mill este de părere că, dacă alţii nu sunt afectaţi, societatea nu are dreptul să intervină chiar dacă o persoană își face rău sieși.”
[3]„Wendy McElroy, «The Free Love Movement and Radical Individualism», în Libertarian Enterprise, 1996.”
[4]„Maurice Isserman și Michael Kazin, America Divided: The Civil War of the 1960’s, Oxford University Press, 2012.”
[5]„Kevin Slack, «Liberalism Radicalized: The Sexual Revolution, Multiculturalism, and the Rise of Identity Politics», 27 apr. 2013, theheritage.org”.
[6]„Hipioţii erau adepţi nonconformiști ai Revoluţiei Sexuale, consumatori de hașiș și LSD, care ascultau rock psihedelic și se adunau în comunităţi închise, născute ca un protest faţă de materialismul societăţii din care s-au desprins.”
[7]„Stan Hawkins, Critical Musicological Reflections. Essays in Honour of Derek B. Scott, Ed. Routledge, 2012.”
[8]„Dinesh Jaishankar și Deepak Shukla, «Genital Herpes: Insights into Sexually Transmitted Infectious Disease», în Microbial Cell, 27 iun. 2016.”
[9]„«Genital Herpes – CDC Fact Sheet», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
[10]„«Today’s HIV/AIDS Epidemy», Centers for Disease Control and Prevention, aug. 2016, cdc.gov”.
[11]„Justin Garcia et al., «Sexual Hookup Culture: A Review», American Psychological Association, 2012.”
[12]„Kant Patel și Mark E. Rushefsky, The Politics of Public Health in the Unites States, Routledge, 2015.”
[13]„«Births: Preliminary Data for 2015», National Vital Statistics Reports; Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
[14]„G. Sedgh et al., «Adolescent pregnancy, birth, and abortion rates across countries: levels and recent trends», în Journal of Adolescent Health, 2015.”
[15]„Chlamydia este o bacterie care infectează în principal organele genitale, infecţia fiind asimptomatică în cazul a 50% dintre bărbaţi și a 75% dintre femei. Netratată, infecţia cu Chlamydia poate duce la sterilitate.”
[16]„Gonoreea este o infecţie bacteriană cu transmisibilitate ridicată, localizată în principal în regiunea genitală, dar poate afecta și gâtul în cazul sexului oral neprotejat. Cel mai des se transmite prin contactul sexual cu o persoană infectată, însă există posibilitatea infectării și prin contactul zonei genitale cu obiecte sau cu suprafeţe contaminate (prosoape folosite în comun, scaune de WC).”
[17]„Virusul papilomei umane infectează epiderma și membranele mucoase ale organismului uman. Aproximativ 130 de tipuri de HPV au fost identificate. Majoritatea oamenilor infectaţi cu HPV nu știu că sunt infectaţi.”
[18]„«Sexually Transmitted Sisease Surveillance 2015», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
[19]„CDC nu se referă la aceștia ca la «homosexuali», considerând obiectiv să folosească o terminologie care descrie activitatea care a provocat infecţia, nu una care descrie orientarea sexuală a celui infectat.”
[20]„J. Baeten et al., «Hormonal contraception and risk of sexually transmitted disease acquisition: results from a prospective study», în American Journal of Obstetrics and Gynecology, 2001.”
[21]„Ibidem.”
[22]„James Wilton, «Research Update: Do hormonal contraceptives increase the risk of HIV transmission among women?», Canadian AIDS Treatment Information Exchange, 2012, catie.ca”.
[23]„«2015 National Data for Chlamydia, Gonorrhea, and Syphilis: Reported STDs in the United States», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
[24]„Informaţii legate despre modurile în care îţi poţi da consimţământul pentru angajarea în relaţii sexuale, ce înseamnă refuzul, dacă te poţi retrage din activitatea sexuală în cazul în care te răzgândești după ce ai acceptat avansurile cuiva.”
[25]„Nancy Kendall, The Sex Education Debates, University of Chicago Press, 2012.”
[26]„«CDC Fact Sheet: Information for Teens and Young Adults: Staying Healthy and Preventing STDs», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
[27]„B.L. Halpern-Felsher et al., «Oral versus vaginal sex among adolescents: perceptions, attitudes, and behavior», în Pediatrics, 2005.”
[28]„H.B. Chin et al., «The effectiveness of group-based comprehensive risk-reduction and abstinence education interventions to prevent or reduce the risk of adolescent pregnancy, human immunodeficiency virus, and sexually transmitted infections: two systematic reviews for the Guide to Community Preventive Services», în American Journal of Preventive Medicine, mar. 2012.”
[29]„John Santelly et al., «Abstinence and abstinence-only education: A review of U.S. policies and programs», în Journal of Adolescent Health, ian. 2006.”
[30]„Jean M. Twenge et al., «Sexual Inactivity During Young Adulthood Is More Common Among U.S. Millennials and iGen: Age, Period, and Cohort Effects on Having No Sexual Partners After Age 18», în Archives of Sexual Behavior, febr. 2017.”
[31]„Lawrence B. Finer și Jesse M. Philbin, «Sexual Initiation, Contraceptive Use, and Pregnancy Among Young Adolescents», în Pediatrics, mart. 2013.”
[32]„Vezi mentalitatea cinzecistă.”
[33]„Vezi Revoluţia Sexuală.”
[34]„Richard Beck, Unclean: Meditations on Purity, Hospitality, and Mortality, Wipf & Stock Pub, 2011.”

„Claudia Goldin și Lawrence F. Katz, «The power of the pill: Oral contraceptives and women’s career and marriage decisions», în Journal of Political Economy, 2002.”
„În «Despre libertate» – unul dintre textele de referinţă ale doctrinei liberale –, John Stuart Mill (1806-1873) argumentează că toţi oamenii au dreptul de a acţiona potrivit dorinţei lor, cu condiţia ca faptele lor să nu îi afecteze negativ pe ceilalţi. Mill este de părere că, dacă alţii nu sunt afectaţi, societatea nu are dreptul să intervină chiar dacă o persoană își face rău sieși.”
„Wendy McElroy, «The Free Love Movement and Radical Individualism», în Libertarian Enterprise, 1996.”
„Maurice Isserman și Michael Kazin, America Divided: The Civil War of the 1960’s, Oxford University Press, 2012.”
„Kevin Slack, «Liberalism Radicalized: The Sexual Revolution, Multiculturalism, and the Rise of Identity Politics», 27 apr. 2013, theheritage.org”.
„Hipioţii erau adepţi nonconformiști ai Revoluţiei Sexuale, consumatori de hașiș și LSD, care ascultau rock psihedelic și se adunau în comunităţi închise, născute ca un protest faţă de materialismul societăţii din care s-au desprins.”
„Stan Hawkins, Critical Musicological Reflections. Essays in Honour of Derek B. Scott, Ed. Routledge, 2012.”
„Dinesh Jaishankar și Deepak Shukla, «Genital Herpes: Insights into Sexually Transmitted Infectious Disease», în Microbial Cell, 27 iun. 2016.”
„«Genital Herpes – CDC Fact Sheet», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
„«Today’s HIV/AIDS Epidemy», Centers for Disease Control and Prevention, aug. 2016, cdc.gov”.
„Justin Garcia et al., «Sexual Hookup Culture: A Review», American Psychological Association, 2012.”
„Kant Patel și Mark E. Rushefsky, The Politics of Public Health in the Unites States, Routledge, 2015.”
„«Births: Preliminary Data for 2015», National Vital Statistics Reports; Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
„G. Sedgh et al., «Adolescent pregnancy, birth, and abortion rates across countries: levels and recent trends», în Journal of Adolescent Health, 2015.”
„Chlamydia este o bacterie care infectează în principal organele genitale, infecţia fiind asimptomatică în cazul a 50% dintre bărbaţi și a 75% dintre femei. Netratată, infecţia cu Chlamydia poate duce la sterilitate.”
„Gonoreea este o infecţie bacteriană cu transmisibilitate ridicată, localizată în principal în regiunea genitală, dar poate afecta și gâtul în cazul sexului oral neprotejat. Cel mai des se transmite prin contactul sexual cu o persoană infectată, însă există posibilitatea infectării și prin contactul zonei genitale cu obiecte sau cu suprafeţe contaminate (prosoape folosite în comun, scaune de WC).”
„Virusul papilomei umane infectează epiderma și membranele mucoase ale organismului uman. Aproximativ 130 de tipuri de HPV au fost identificate. Majoritatea oamenilor infectaţi cu HPV nu știu că sunt infectaţi.”
„«Sexually Transmitted Sisease Surveillance 2015», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
„CDC nu se referă la aceștia ca la «homosexuali», considerând obiectiv să folosească o terminologie care descrie activitatea care a provocat infecţia, nu una care descrie orientarea sexuală a celui infectat.”
„J. Baeten et al., «Hormonal contraception and risk of sexually transmitted disease acquisition: results from a prospective study», în American Journal of Obstetrics and Gynecology, 2001.”
„Ibidem.”
„James Wilton, «Research Update: Do hormonal contraceptives increase the risk of HIV transmission among women?», Canadian AIDS Treatment Information Exchange, 2012, catie.ca”.
„«2015 National Data for Chlamydia, Gonorrhea, and Syphilis: Reported STDs in the United States», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
„Informaţii legate despre modurile în care îţi poţi da consimţământul pentru angajarea în relaţii sexuale, ce înseamnă refuzul, dacă te poţi retrage din activitatea sexuală în cazul în care te răzgândești după ce ai acceptat avansurile cuiva.”
„Nancy Kendall, The Sex Education Debates, University of Chicago Press, 2012.”
„«CDC Fact Sheet: Information for Teens and Young Adults: Staying Healthy and Preventing STDs», Centers for Disease Control and Prevention, cdc.gov”.
„B.L. Halpern-Felsher et al., «Oral versus vaginal sex among adolescents: perceptions, attitudes, and behavior», în Pediatrics, 2005.”
„H.B. Chin et al., «The effectiveness of group-based comprehensive risk-reduction and abstinence education interventions to prevent or reduce the risk of adolescent pregnancy, human immunodeficiency virus, and sexually transmitted infections: two systematic reviews for the Guide to Community Preventive Services», în American Journal of Preventive Medicine, mar. 2012.”
„John Santelly et al., «Abstinence and abstinence-only education: A review of U.S. policies and programs», în Journal of Adolescent Health, ian. 2006.”
„Jean M. Twenge et al., «Sexual Inactivity During Young Adulthood Is More Common Among U.S. Millennials and iGen: Age, Period, and Cohort Effects on Having No Sexual Partners After Age 18», în Archives of Sexual Behavior, febr. 2017.”
„Lawrence B. Finer și Jesse M. Philbin, «Sexual Initiation, Contraceptive Use, and Pregnancy Among Young Adolescents», în Pediatrics, mart. 2013.”
„Vezi mentalitatea cinzecistă.”
„Vezi Revoluţia Sexuală.”
„Richard Beck, Unclean: Meditations on Purity, Hospitality, and Mortality, Wipf & Stock Pub, 2011.”