Copiii-victime pe care nu îi plângem

96

Ştirea masacrului de la şcoala primară din Newtown, Connecticut, a făcut înconjurul lumii. Oameni de peste tot au plâns în casele lor, cu gândul alături de părinţii care au rămas fără copii. Oameni din toată lumea au înălţat rugăciuni pentru cele 27 de familii îndoliate. Dar nimeni nu a spus nimic despre cele nouă fete care au murit în Afganistan sau despre atacul asupra unei şcoli din China.

Şi atunci care este diferenţa între aceste evenimente? De ce unele străbat globul de la un capăt la altul, iar altele trec neobservate de presă? În Statele Unite au murit 20 de copii, dar şi în Afganistan au murit 9 şi alţi 3 au fost răniţi. În plus, în China 23 de copii au fost răniţi de către un bărbat care a pătruns în şcoală, înarmat cu un cuţit.

De asemenea, USA Today scrie despre copiii care mor din cauza violenţei în propriile case şi despre care nu se aude nimic şi nimeni nu face nimic. În SUA anului 2010, 180 de copii sub 11 ani au fost omorâţi de arme de foc. Un număr de şase ori mai mare decât cel al victimelor de la şcoala Sandy Hook din Newtown. Cu cât creşte limita de vârstă în statistici, cu atât creşte şi numărul victimelor. „Copiii cu vârste între 5 şi 14 ani din SUA sunt expuşi unui risc de a fi omorâţi într-un atac armat, de 13 ori mai mare decât în alte ţări industrializate," spune David Hemenay, profesor la Harvard.

Afganistanul nu este o ţară industrializată, ci o ţară marcată de americani prin război. Atât de mulţi oameni mor zilnic pe teritoriul ţării, încât este greu de ţinut o statistică a copiilor care mor de moarte violentă. O ştire a apărut însă pe 17 decembrie, despre nouă fete care s-au dus să culeagă lemne pentru foc şi nu s-au mai întors acasă. Asta pentru că au dat peste o mină care a explodat. Nouă fete au murit pe loc şi trei se află în spital, conform BBC. Dar în circumstanţele masacrului din SUA, ştirea aceasta nu a interesat, nu s-a propagat. Cine sunt fetele din Afganistan care au murit o moarte atât de violentă? Ce fac familiile lor? Ce simt părinţii lor? Era o bombă pusă de talibani sau existentă de pe vremea ocupaţiei sovietice? Iată întrebări de tipul celor ce privesc masacrul din SUA, dar pe care nu şi le pune nimeni.

Huffington Post şi Daily Mail scriu fugitiv despre un atac din China, tot asupra unei şcoli primare. Conform presei chineze, un bărbat a intrat în şcoala generală din satul Chenpeng, cu un cuţit şi a rănit 23 de copii. El a luat cuţitul din casa unei bătrâne pe care a înjunghiat-o, după care s-a îndreptat spre şcoală. Poliţia şi profesorii au reuşit să îl oprească până să facă mai mult rău. Câţiva copii au fost spitalizaţi. Conform unei investigaţii iniţiale, bărbatul ar fi fost „afectat psihologic" de predicţiile maiaşe despre sfârşitul lumii.

Desigur, atacurile diferă. Nu se poate nega că cel din Statele Unite este cel mai grav, dat fiind numărul cel mai mare de victime, dar asta nu înseamnă că celelalte trebuie să treacă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. Lumea este acum cu ochii pe America, aşteptând măsurile care vor proteja copiii, dar nu se pune presiune şi asupra violenţelor din Afganistan şi din China. Până la urmă, ce se întâmplă în Afganistan nu mai e ştire pentru nimeni, e o rutină zilnică, iar China sub regimul comunist funcţionează pe principiul „ce se întâmplă în China, rămâne în China". De fapt nu este chiar aşa, ci sunt mai mult scuze pentru a întoarce capul. Cele două ţări fac parte din lumea globalizată şi dacă ce se întâmplă acolo ajunge în presa internaţională, înseamnă că se poate face ceva în privinţa asta.