Lecţii valoroase de viaţă de la un bunic pentru nepoţii săi

562

Cu câteva luni înainte de a muri, James Flanagan le-a lăsat o scrisoare celor cinci nepoţi ai săi, prin care le dezvăluia câteva lecţii preţioase pe care le-a desprins de-a lungul vieţii sale. Epistola, scrisă la îndemnul fiicei sale a fost publicată de Huffington Post, pentru a răspândi înţelepciunea de nepreţuit pe care un bunic a împărtășit-o cu toată dragostea nepoţilor.

În cele 18 sfaturi despre viaţă, moralitate, relaţii de dragoste și prietenie, dezvoltare personală sau carieră, Flanagan îmbină judecata profundă provenită din experienţă cu dictoane irlandeze, locul unde „s-a născut sufletul familiei noastre”.

„Fiecare dintre voi este un dar minunat din partea lui Dumnezeu către familie și către întreaga lume. Amintiţi-vă asta mereu, mai ales atunci când asupra voastră se abat vânturile reci ale îndoielii și descurajării”, este prima lecţie oferită de Flanagan.

„Nu vă fie frică… de nimeni și nimic atunci când vine vorba de a vă trăi viaţa cât mai amplu. (…) Asumaţi-vă riscuri, faceţi greșeli”, continuă acesta, încurajându-și nepoţii să nu se lase împiedicaţi de pesimism sau teamă în drumul spre îndeplinirea viselor, pentru ca mai târziu să privească în urmă cu regret.

„Alcătuiește-ţi o listă a vieţii”, cât mai lungă, în care să incluzi toate acele lucruri pe care îţi dorești să le faci și în fiecare an bifează câteva dintre acestea, scrie Flanagan. Unul dintre obiectivele de pe această listă ar trebui să fie călătoriile, mai ales la o vârstă tânără: „Nu aștepta până ai suficienţi bani sau până când totul este bine. Acest lucru nu se întâmplă niciodată”. Totodată, el subliniază importanţa traiului „în comuniune cu natura”, despre care spune că „este important pentru suflet”.

Sfatul privind amânarea este generalizat pentru toate obiectivele listei. „Nu există mâine și nu există momentul potrivit pentru a începe ceva, decât acum”. Totodată, el își încurajează nepoţii să citească cât mai mult, pentru că în cărţi se ascunde „plăcerea, înţelepciunea și inspiraţia”.

„Alege-ţi o slujbă sau o profesie care îţi place. Sigur, vor fi și lucruri dificile legate de aceasta, dar munca trebuie să fie o bucurie. Ai grijă dacă îţi alegi o slujbă doar pentru bani – îţi va schilodi sufletul”, scrie Flanagan.

De asemenea, el îi sfătuiește pe nepoţii săi să nu se alăture „armatei sau oricărei organizaţii care vă antrenează să ucideţi. Războiul este rău. (…) Dacă războaiele sunt atât de bune și nobile, de ce liderii care pornesc războaiele nu sunt acolo să lupte?”.

În ceea ce privește oamenii și relaţiile cu ceilalţi, Flanagan îi sfătuiește pe cei cinci nepoţi ai săi să fie buni cu aceștia și să „se abată din calea lor pentru a-i ajuta pe ceilalţi – în special pe cei slabi, fricoși și pe copii”. El îi încurajează să le spună și să le arate întotdeauna celor dragi cât de important e locul pe care îl ocupă în viaţa lor și să „nu spui niciodată cuiva că îl iubești, dacă nu este așa”. De asemenea, își sfătuiește nepoţii să fie mereu sinceri, să își ţină întotdeauna promisiunile, în special cele făcute copiilor, și să înveţe că impunerea prin ţipete nu este niciodată o abordare bună.

La final, Flanagan nu uită să le sublinieze importanţa recunoștinţei faţă de tot ceea ce au în viaţă, printr-un dicton irlandez: „«Aceasta este o zi din viaţa noastră, și nu va mai veni niciodată». Trăiţi-vă fiecare zi cu acest lucru în minte”.