Criza de la 30 de ani și semnele care o prevestesc

9016

Vârsta de 30 de ani este o piatră de hotar în viaţa oricărei femei, precum şi o sursă de anxietate considerabilă. Tranziţia de la perioada tinereţii la o vârstă adultă poate declanşa o criză existenţială chiar şi printre cele mai încrezătoare femei, punându-ţi pe umeri o presiune enormă de a fi dintr-o dată exact cine îţi doreşti să fii, scrie Huffington Post.

Brusc neîmplinit

Vârsta de 30 de ani este o piatră de hotar în viaţa oricărei femei, precum şi o sursă de anxietate considerabilă. Tranziţia de la perioada tinereţii la o vârstă adultă poate declanşa o criză existenţială chiar şi printre cele mai încrezătoare femei, punându-ţi pe umeri o presiune enormă de a fi dintr-o dată exact cine îţi doreşti să fii, scrie Huffington Post.

Dacă te apropii de celebra vârstă şi te simţi brusc neîmplinită şi neliniştită cu privire la carieră şi relaţii, te afli cu siguranţă în ceea ce se numeşte „criza de la 30 de ani", o stare de anxietate ce pare să rezulte din concepţia greşită că trebuie „să fii gata cu totul" până la o anumită vârstă. Această concepţie conduce la confuzie, dezamăgire şi insecuritate cu privire la modul în care propria viaţă a deviat de la cursul normal sau nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.

Pe măsură ce te apropii de 30 de ani, simţi nevoia de a realiza cât mai rapid tot ce ţi-ai propus. Brusc intervine nevoia căsătoriei şi a unui copil, lucruri pe care mama ta probabil că deja le avea la 30 de ani. Recunoaşterea simptomelor unei crize de identitate atunci când ai 20 de ani poate fi considerat primul pas pentru un debut al celei de-a treia decade a vieţii mai puţin stresant.

Punerea la îndoială a realizărilor trecute

Pentru unele femei, criza celor 30 de ani implică îndoieli legate de realizările din trecut. Victoriile pe plan profesional şi personal, de care odată erai mândră, par a nu mai cântări la fel de mult acum, când te concentrezi numai pe aspectele în care viaţa ta a eşuat în comparaţie cu propria definiţie a succesului.

Insecuritate emoţională

Tristeţea şi stresul cauzate de o despăţire, de o relaţie romantică sau de lipsa unei relaţii sunt simptome comune ale crizei din apropierea vârstei de 30 de ani. Nu contează dacă eşti singură, măritată sau doar ieşi cu cineva – relaţia devine o sursă zilnică de stres şi anxietate în această perioadă. Brusc, poţi deveni nemulţumită de cum decurge o relaţie de lungă durată sau anxioasă că nu ai avut destule întâlniri pe când aveai doar 20 de ani.

Regrete

A regreta lucrurile care ar fi putut să aibă altă întorsătură în viaţa ta este un semn distinctiv al crizei de la 30 de ani. Tot ceea ce pare nesatisfăcător la locul de muncă sau în viaţa personală e perceput în mod dramatic ca şi cum ar fi rezultatul unor decizii greşite trecute sau al unor oportunităţi ratate.

Insecuritate financiară

Viziunea ta despre viaţa adultă probabil că nu includea cheltuielile peste nivelul veniturilor şi trăitul de la un salariu la altul, cum se întâmplă în realitate în cazul multor tineri. Dintr-o dată, situaţia ta financiară poate părea instabilă şi mult mai patetică decât a părut vreodată.

Îndoieli privind traseul profesional

Pe măsură ce te apropii de 30 de ani, realizezi că visele de la maturitate nu corespund cu cele din tinereţea timpurie. Reevaluarea traseului profesional poate conduce la stări de profundă anxietate, culminând uneori cu decizia de a renunţa la jobul pe care îl ai în schimbul unei cariere cu totul diferite.

Psihoterapeutul Paul Cullen a observat că mulţi dintre clienţii săi între 28 şi 32 de ani găsesc că viaţa lor este lipsită de sens, unii dintre ei renunţând chiar la locuri de muncă cu salarii de şase cifre pentru care nu simt nici o pasiune, pentru a urma trasee pofesionale pe care ei le percep drept mult mai semnificative. „O întrebare clasică cu care oamenii vin la mine e: «Lucrez în IT şi câştig 130.000$ pe an, dar de ce fac asta? Cum o să arate viaţa mea la 40 de ani?»", a spus Dr. Cullen.

Contestarea propriilor valori

Orice schimbare majoră în viaţă poate declanşa o modificare a valorilor şi a perspectivei, care generează o criză de identitate. Pe măsură ce te apropii de 30 de ani, ajungi să te îndoiești de tine și de valorile tale cele mai profunde, întrebându-te cine eşti cu adevărat. „Femeile îşi pun întrebări despre propriul viitor şi cum căsătoria, copiii, cariera şi viitorul le vor marca identitatea", scrie Melissa A. Klay în „Femeile Contemporane la 30 de ani".

Tendinţa de a te compara cu alţii

Pre-criza celor 30 de ani se hrăneşte din compararea cu alţii de aceeaşi vârstă, o practică ce poate da naștere unui sentiment sâcâitor că viaţa ta nu se ridică la nivelul aşteptărilor. Dacă intri pe Facebook ca să vezi cum se descurcă foștii tăi colegi, cunoscuţi sau prieteni în viaţa de adult, e foarte posibil ca această decizie să nu fie deloc în favoarea ta, întrucât studii recente au indicat existenţa unei conexiuni directe între utilizarea Facebook-ului şi invidie.

Ceea ce trebuie să nu uiţi în acest context e că există şanse foarte mari ca, așa cum faci și tu uneori, prietenii tăi să îţi dea de fapt o versiune cosmetizată a vieţii lor, evitând să facă publice eșecurile și crizele din propria experienţă. Cel mai bine e să fii onestă faţă de tine cu privire la propriile realizări şi să recunoști că pur și simplu faci tot ce poţi mai bine.

Refuzul de a ieși în oraș

Izolarea de prieteni şi refuzarea diverselor invitaţii din dorinţa de a petrece timp de una singură ar putea fi de fapt un alt simptom al crizei de la 30 de ani. Nu e nevoie să exagerezi cu ieşitul în oraş, dar fă-ţi totuşi timp pentru activităţi împreună cu prietenii apropiaţi, care te vor ajuta să-ţi păstrezi o bună stare de spirit.

„Sindromul impostor"

Multe femei care excelează pe plan profesional încep să se îndoiască de propriile capacităţi şi realizări mai mult decât oricând. În apropierea vârstei de 30 de ani, ele fac cunoştinţă cu aşa-numitul „sindrom al impostorului" – o percepţie conform căreia nu sunt demne de poziţia pe care o au, întrucât au ajuns acolo mascându-și propria incompetenţă.

Cel mai bun remediu împotriva acestui sindrom este recunoaşterea faptului că a face greșeli nu echivalează cu incapacitatea de a-ţi duce treaba la bun sfârşit. Savurează-ţi atât marile, cât și micile „victorii" pe plan profesional şi reaminteşte-ţi zilnic că recunoaşterea de care te bucuri se bazează pe calităţi pe care ceilalţi chiar le-au găsit la tine.

Nevoia de stabilitate

Presiunile din cadrul relaţiilor și de la locul de muncă, alături de insecuritatea și îndoiala de sine caracteristice crizei de la 30 de ani, conduc la o nevoie acută de stabilitate. Această dorinţă este cel mai pozitiv simptom al acestei crize și, într-o bună măsură, însăși cheia de ieșire din ea.

Trecerea de la tinereţe la vârsta adultă reprezintă o etapă definitorie în dezvoltarea personală, un moment al bilanţului, care ne ajută să ne conștientizăm din nou propriile interese și valori. E un moment de criză, dar și de oportunitate. E timpul perfect pentru a-ţi lua timp să decizi cu maturitate ce vrei cu adevărat în viaţă şi să începi să-ţi canalizezi energiile pentru a atinge acel obiectiv, fără pretenţia nerealistă de a-ţi fi realizat deja întregul potenţial până la 30 de ani.