Descoperă Semnele timpului — ediţia de mai

494

Pentru luna mai, revista Semnele timpului a pregătit o serie de articole ce vor răspunde la întrebări pe care mulţi dintre noi ni le-am pus la un moment dat. De la Norel Iacob care ne spune dacă în secolul al XXI-lea chiar trăim într-o lume mai sigură sau doar ni se pare, la Alina Kartman care studiază intenţiile producătorilor din spatele filmelor creștine și până la Nicu Butoi care explică de ce religia este atât de plină de reguli, ediţia din mai se citește ca un ghid de rezolvare a mai multor puzzle-uri de care suntem pasionaţi.

Statisticile arată că din ce în ce mai puţini oameni mor în războaie, la nivel global, confirmând teoria conform căreia lumea în care trăim este din ce în ce mai sigură. Totuși, noua realitate creată de criza din Ucraina reaprinde discuţia pe marginea securităţii globale și a predictibilităţii viitorului nostru, pe care mulţi îl văd ca pe un proces ireversibil spre pace universală. Analizând mai multe statistici concurente, Norel Iacob reevaluează întrebarea și oferă un răspuns surprinzător, dar pertinent.

Lumea știinţifică a raportat recent că s-au descoperit pentru prima dată urme de netăgăduit ale unui fenomen mult căutat în astrofizică: undele gravitaţionale, iar metoda prin care a fost făcută descoperirea a adus confirmări importante în modelul teoretic al cosmologiei Big Bang. Florin Gheţu ne explică ce ar trebui să înţelegem din această descoperire dar ne prezintă și o imagine de ansamblu a cosmologiei Big Bang și a relaţiei acesteia cu noţiunea unui Creator.

În circumstanţele în care Ucraina este ca un butoi de pulbere gata să explodeze atât de aproape de graniţa cu România, Florentin Lehaci urmărește poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse vizavi de intenţiile militare ale lui Putin, cu care Biserica are, de altfel, o relaţie de simbioză. Putin vede în biserică singura instituţie capabilă să umple vidul moral creat după prăbușirea fostei Uniuni Sovietice, iar biserica vede în Putin „un miracol al lui Dumnezeu“. Florentin Lehaci descompune pentru cititorii ST „dogma simfoniei”, care presupune ca biserica și statul să lucreze în armonie perfectă. Lucru posibil în Rusia, unde caracterul mesianic al ortodoxiei se împletește cu tendinţele imperialiste ale statului.

Filmul „Noe”, realizat sub egida studiourilor Paramount, a avut premiera în luna aprilie, suscitând o largă dezbatere despre interesele Hollywoodului faţă de publicul creștin, dar și un interes crescut faţă de Geneza 6 — povestea biblică a lui Noe, care a stat la baza producţiei regizorului Darren Arronofsky. Distanţarea serioasă a filmului faţă de povestea biblică a trezit și alte discuţii vizavi de motivele pentru care Hollywoodul produce astfel de filme. Există o agendă anticreștină la Hollywood sau e vorba doar de calcule și profit? Alina Kartman răspunde la aceste întrebări și explică cum Hollywoodul „ne servește arbitrar un conţinut chestionabil, care devine, în timp, modul nostru de a gândi.”

Cine știe ce s-a întâmplat pe 19 mai 1780? Cine își mai aduce aminte de „Ziua întunecată” și ce înseamnă ea pentru creștini? Adrian Neagu povestește cum soarele s-a întunecat de la ora 10 dimineaţa, iar noaptea care a urmat a fost neobișnuit de neagră, „în care, pentru prima dată, bezna părea venită din plăgile egiptene, iar lumina, fără niciun efect.” De-a lungul timpului, în faţa catastrofelor naturale, explicabile sau mai puţin explicabile, creștinii s-au întrebat dacă acestea ar trebui considerate semne ale unui sfârșit iminent al lumii. „Ziua întunecată” nu a făcut excepţie – a fost sau nu împlinirea unei profeţii biblice și ce urmează? Credincioșii din fiecare perioadă a istoriei au nevoie să vadă semnele Adventului pentru a experimenta și consolida certitudinea și iminenţa venirii lui Christos, ne spune Adrian Neagu. Cu toate acestea, autorul vorbește „despre ultima sută de metri”. Aflaţi de ce în articol.

Dacă există un numitor comun al omenirii, acesta este cu siguranţă frica de moarte în dreptul propriei persoane sau în cazul cuiva drag. Ce să faci și cum să faci atunci când persoana cu care ai trăit „ca unul” se stinge? De câteva decenii se caută o înţelegere mai bună a modului în care oamenii răspund la pierderi și tragedii personale. S-au formulat teorii și modele generale de răspuns, dar până la urmă suferinţa rămâne, în cel mai dureros mod, personală. Discutând cu Adrian Bocăneanu, pastorul Bryan Craig, scriitor și conferenţiar reputat în domeniul vieţii de familie, mărturisește că nici el nu a putut să înveţe suficient cum să fie pregătit pentru moartea soţiei sale, cu care petrecuse 55 de ani împreună. Bryan Craig vorbește deschis și profund despre experienţa unei vieţi schimbate, la doar 3 luni de la moartea soţiei sale.

„După cum spaţiul are „oroare“ de vid, firea omenească are oroare de a i se spune ce să facă și ce să nu facă sau, în anumite cazuri, că totul e deja făcut”, scrie Nicu Butoi. Nu este un postulat ce trebuie demonstrat. Spune-i unui copil că nu are voie să facă ceva, și îndată, se va simţi irezistibil atras de lucrul respectiv. Cere-i să facă ceva anume, că, deodată, se naște în el o rezistenţă inexplicabilă. Copiii devin adulţi, dar aceste lucuri nu se schimbă. „Natura noastră rebelă se manifestă și în domeniul mântuirii”, scrie Nicu Butoi, pentru că mândria omenească nu iubește relaţia dintre „a da“ și „a primi“, după cum nu iubește cuvântul „dar”, ci preferă cuvântul „plată”. De ce este atunci Biblia atât de plină de reguli? Răspunsul intuitiv se găsește în motivaţia fiecărei acţiuni pe care Iisus a întreprins-o din momentul în care s-a născut ca om: mântuirea noastră.

Ediţia lunii mai se încheie cu un articol motivaţional, în care Andreea Irimia rememorează o poveste de excepţie. Istoria jertfei de sine a câtorva misionari sud-americani vă va impresiona și vă va convinge că dincolo de răutatea mediatizată cotidian, unii oameni încă poartă o amprentă clară a chipului lui Dumnezeu în sufletele lor.

Semnele timpului mai 2014

 

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.