Eleanor Roosevelt despre fericire şi integritate

775

O militantă de prim calibru pentru drepturile femeii şi ale tinerilor săraci, Eleanor Roosevelt rămâne Prima Doamnă a Americii care a deţinut cel mai mult timp această poziţie.

La venerabila vârstă de 76 de ani, ea a scris You Learn by Living: Eleven Keys for a More Fulfilling Life (Înveţi trăind: 11 chei ale unei vieţi mai împlinite), o carte pe care BrainPickings o califică drept „un elegant compendiu al filosofiei lui Roosevelt privind o viaţă plină de sens".

Iată câteva extrase inspiratoare din cartea fostei Prime Doamne:

„Fericirea nu este un scop, este un produs secundar. Paradoxal, singura cale sigură de a rata fericirea este a-ţi contura o direcţie de viaţă axată pe a-ţi face plăcere ţie, complet şi exclusiv. După o perioadă scurtă de timp, una foarte scurtă chiar, vei avea numai foarte puţin de iubit la viaţă. Pentru că ceea ce ne menţine interesul de a trăi şi ne face să aşteptăm cu nerăbdare ziua de mâine este a le oferi plăcere celorlalţi."

„Este uşor să aluneci în postura de a fi absorbit de propria-ţi persoană. E la fel de fatal pe cât este de uşor. Când devii absorbit de tine însuţi, de sănătatea ta, de problemele tale personale, sau de orice detaliu din viaţa ta de zi cu zi, îţi pierzi, în acelaşi timp, interesul pentru ceilalţi oameni, sau chiar mai rău, îţi pierzi legăturile cu viaţa. De aici e doar un pas până la a-ţi pierde interesul pentru lume şi pentru viaţă în sine. Acesta este începutul morţii."

„Cineva m-a întrebat odată ce consider eu că sunt cele mai importante trei cerinţe pentru fericire. Am răspuns: 'Sentimentul că ai fost sincer cu tine însuţi şi cu cei din jur; sentimentul că ai făcut ce ai putut mai bine atât în viaţa personală, cât şi în cea de serviciu; capacitatea de a-i iubi pe ceilalţi.' Dar mai este un aspect de bază, pe care nu înţeleg cum am putut câteodată să-l uit: este sentimentul că eşti, într-un fel oarecare, util. Utilitatea, orice formă ar lua, este preţul pe care ar trebui să îl plătim pentru aerul pe care îl respirăm, pentru hrana pe care o mâncăm şi pentru privilegiul de a fi în viaţă. Şi este o recompensă în sine, fiindcă este începutul fericirii, la fel cum autocompătimirea şi renunţarea la luptă sunt începutul nefericirii."

Eleanor Roosevelt vedea individualitatea ca o necesitate, ca un drept dar şi ca o responsabilitate morală.

„E viaţa ta, dar doar dacă tu o faci să fie. Standardele după care trăieşti trebuie să fie standardele tale, valorile tale, convingerile tale privind ce e rău şi ce e bine, ce e minciună şi ce e adevăr, ce e trivial şi ce e important. Când adopţi standardele şi valorile altcuiva sau ale unei comunităţi sau ale unui grup de presiune, renunţi la integritatea ta. Devii, în măsura renunţării tale, o fiinţă umană mai puţin completă."

Un citat care rezonează cu vorbele lui Mahatma Gandhi: „A crede ceva fără a trăi acel lucru, înseamnă a minţi."