Efectele consumului excesiv de seriale TV

3024

Oricine s-a uitat cap-coadă la câteva seriale TV știe cât de greu este să te oprești după un singur episod. Mai ceva ca în cazul unei cărţi bune pe care nu o poţi lăsa din mână, un serial îndrăgit te poate face să stai în casă o săptămână, pentru care ţi-ai luat concediu de odihnă. Puţini însă stau să se gândească la impactul pe care îl are acest obicei asupra vieţii lor.

Până la urmă toată lumea o face, nu? Care e problema? Până și fostul președinte Bill Clinton a declarat că s-a uitat la un întreg sezon din House of Cards în trei nopţi consecutive, iar Michelle Obama și-a mărturisit „adicţia” de serialul Scandal. Chiar și bunica s-ar uita la mai multe episoade din Tânăr și neliniștit dacă ar putea.

Consumul-maraton de seriale TV, denumit „binge-watching”, este acel „lux”, acea formă de divertisment la care are acces ușor oricine. Mai mult decât atât, este deja o parte a culturii noastre de consum, 91% dintre 15.196 de americani care au participat la un sondaj pe această temă declarând că este metoda preferată de divertisment.

Viaţa care gravitează în jurul serialelor TV

Realizatorii sondajului au definift „binge-watching” în funcţie de numărul de episoade vizionate la rând, și anume ce trece de trei episoade dintr-un serial dramă, adică aproximativ trei ore petrecute la televizor sau calculator (episoadele serialelor de comedie durează între 20 şi 30 de minute).

Dacă majoritatea celor care depășesc trei ore o fac pentru că s-au adunat mai multe episoade pe care nu au apucat să le vadă când au fost difuzate, 29% se abţin intenţionat să se uite la serial câte un sezon întreg, pentru ca la sfârșit să îl poată urmări în „maraton”.

Iar dacă în 2013, la același sondaj, 53% dintre respondenţi au considerat că acesta este un obicei negativ, anul acesta numărul s-a redus la o treime. Iar acest lucru ne afectează și alte obiceiuri de consum.

Iulie a devenit oficial luna pentru „binge”, conform statisticilor TiVo. Fiind prima lună în care majoritatea serialelor intră în pauza anuală, fanii recapitulează sezoane vechi, caută episoade pe care nu le-au văzut sau se uită la alte seriale cap-coadă. În circumstanţele în care un singur serial însumează de la 14 ore (Sherlock) la peste 15 zile (Dr. Who), iulie ar putea fi la fel de bine luna oficială a sedentarismului și a pauzei de la activităţi sociale cu prietenii și familia.

Cât de mult e prea mult?

Acum 10 ani, doi profesori au scris o lucrare în jurnalul Scientific American, ce este adesea citată, în care argumentau că dependenţa de televizor este similară dependenţei de droguri. Însă abia acum este mai lesne de înţeles și admis natura adictivă a acestui obicei, când oamenii pot urmări orice episod de pe aproape orice gadget multimedia, la orice oră. Ca rezultat al accesului facil, tot mai mulţi oameni se uită la tot mai multe seriale, unul după altul.

Într-un articol recent din Washington Post, profesorul Robert Kubey, expert în problema adicţiei de TV, este citat spunând și el că aceste maratoane abituale de seriale TV ar trebui să intre în categoria abuzului de substanţe.

Kubey compară „binge-watching” în familie sau cu prietenii, cu abuzul de substanţe în interiorul unui grup. „Este ca atunci când unii oameni consumă alcool cu prietenii de băutură, fumează cu un anumit grup sau iau heroină când sunt într-un anturaj.” Kubey însă nu se referă atât la efectele asupra creierului, când face această comparaţie, ci la împărtășirea într-un grup a unei experienţe cu potenţial adictiv.

Chiar dacă are dreptate sau nu, ce este mai important din articolul lui Kubey este avertismentul că dependenţa de televizor, în general, este o problemă reală și relevantă.

Consecinţe, care consecinţe?

Este relevantă mai ales din cauza impactului pe care îl are asupra sănătăţii noastre. O perioadă de trei sau mai multe ore petrecute la televizor, adică atât cât presupune și „binge-watching”, vine la pachet cu un risc dublu de moarte prematură, faţă de o perioadă de cel mult o oră petrecută la TV, conform unui studiu publicat în Journal of the American Heart Association.

Studiul a fost efectuat pe 13.284 de spanioli, cu o vârstă medie de 37 de ani, descriși ca „sănătoși”. Ei au fost urmăriţi pe o perioadă de 8,2 ani, timp în care 97 dintre ei au decedat din diverse cauze: boli cardiovasculare, cancer și altele.

O metaanaliză a experţilor de la Universitatea din Regensburg, pe 43 de studii care au inclus datele a circa 70.000 de pacienţi bolnavi de cancer arată și ea că doar două ore petrecute într-un stil sedentar au crescut riscul de dezvoltare a cancerului de plămâni, de colon și endometrial cu 6%, 8%, respectiv 10%. În mod particular, privitul la televizor ar putea fi cel mai periculos obicei care crește simţitor riscul dezvoltării cancerului, din cauză că oamenii au tendinţa de a consuma produse nesănătoase în timp ce urmăresc programele televizate, sugerează experţii.

Prin urmare, Asociaţia Americană a Inimii recomandă cel puţin 150 de minute de activitate aerobică moderată pe săptămănâ și două antrenamente pentru întărirea musculaturii. Însă aceste eforturi nu pot compensa în totalitate consecinţele sedentarismului și în special ale uitatului excesiv la televizor. Iar dacă nu renunţăm la „binge-watching” pentru sănătate, ar trebui să o facem pentru serviciu, copii și relaţii, care toate au de suferit când stăm până în zorii dimineţii să terminăm un sezon din serialul preferat.

La sfârșit, vom fi pierdut zile și chiar săptămâni întregi. Ne vom trezi și casa va arăta urât și persoana din oglindă va arăta urât. Nu degeaba definiţia pentru „binge-watching” din dicţionarul urban este: „Mă simt îngrozitor pentru că am stat până la ora 4:00 să mă uit la sezonul 2 din Dexter.”

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.