„Da, dar sunt fericiţi?” Efectele autocontrolului asupra satisfacţiei în viaţă (studiu)

507

La o privire superficială, micile renunţări zilnice pot părea să se adune într-o viaţă fără satisfacţii. Însă chiar dacă, pe termen scurt, viaţa de negare de sine pare o formă prelungită de martiriu, tocmai această exercitare a autocontrolului care ne ajută să atingem obiective pe termen lung este ceea ce ne face viaţa fericită. Cel puţin asta arată un studiu publicat recent de Journal of Personality.

„Una dintre cele mai valoroase atuuri ale umanităţii" este autocontrolul, susţin Wilhelm Hofmann și echipa lui de cercetători de la Universitatea din Chicago, care au efectuat recent un studiu pe tema efectelor autocontrolului asupra fericirii. Autorii definesc autocontrolul ca fiind „abilitatea cuiva de a trece peste sau de a-și schimba răspunsurile interioare" și de a se abţine să acţioneze pe baza impulsurilor. Ei au presupus că fericirea pe termen lung este în strânsă corelaţie cu autocontrolul.

Pentru a-și verifica ipoteza, cercetătorii au intervievat 414 subiecţi pentru a le măsura nivelul de autocontrol. Oamenii de știinţă i-au invitat pe participanţi să își exprime acordul sau dezacordul faţă de anumite afirmaţii de caracterizare. De exemplu: „Fac unele lucruri care îmi dăunează, dacă sunt distractive." Participanţii au fost apoi invitaţi să își coteze starea emoţională și să aprecieze nivelul de satisfacţie pe care îl resimt privind viaţa lor, în general.

De asemenea, cercetătorii au utilizat și datele obţinute printr-un studiu, în care 205 de participanţi au primit câte un smartphone, cu o aplicaţie care le reamintea (la momente diferite ale zilei) să raporteze starea lor de spirit, de-a lungul unei săptămâni. Aplicaţia le cerea și să completeze un spaţiu cu dorinţele pe care le resimt la un anumit moment, dacă resimt vreuna, cât de greu le este să reziste impulsului de a o satisface și dacă, până la urmă, își împlinesc dorinţa respectivă.

Rezultatele studiului au arătat că oamenii care exercitau mai mult autocontrol erau și mai satisfăcuţi cu privire la viaţa lor. Și, în ciuda așteptărilor cercetătorilor, oamenii cu mai mult autocontrol erau, de asemenea, mai fericiţi și pe termen scurt.

Explicaţia pentru aceste rezultate ar putea fi aceea că, în loc de a se afla în poziţia de a-și refuza mereu „micile plăceri ale vieţii”, de fapt, oamenii care practică autocontrolul ajung să se afle din ce în ce mai rar în situaţia de a fi sub presiunea dorinţelor. Ei, raportează The Atlantic, nu își pierd timpul luptându-se cu dileme interioare de tipul „să mănânc sau să nu mănânc acea felie de tort în plus?", ci sunt deasupra unor astfel de ispite minore. Iar lucrul acesta pare să îi facă mai fericiţi și pe termen lung.

Psihologul Roy Baumeister, unul dintre coautorii studiului, și-a făcut o reputaţie din cercetarea modului în care oamenii își exercită voinţa. Discutând despre problema autocontrolului, Baumeister spunea că deși primele studii au arătat că voinţa și controlul exercitat pe termen lung slăbesc abilitatea de a lua decizii, studiile recente au pus la îndoială ideea că voinţa ar fi o resursă limitată.

Studiile anterioare susţineau că voinţa se consumă când este folosită prea mult și că, atunci când se „termină", oamenii își pierd controlul de sine în orice situaţie (trecând de la lipsa de toleranţă la durere, până la agresiune).

Baumeister a spus însă că exercitarea voinţei este ca participarea la un maraton. „Atunci când alergi la maraton trebuie să menţii un ritm; dacă, în schimbi consumi toată energia în prima parte a cursei, gândirea pozitivă nu o să te mai ajute cu nimic să termini cursa," a explică el, într-o declaraţie citată de revista Time. Când este vorba de provocări pe termen scurt, încrederea că voinţa este nelimitată este factorul care ajută cel mai mult. Pentru luptele mai grele, stresante, pe termen lung, cel mai bun lucru este recunoaşterea propriilor limite şi evitarea tentaţiilor în momentele cele mai vulnerabile.