Demitizarea iubirii: dragostea nu se găsește, ci se construiește

2958

Dragostea romantică și cocaina pot provoca dependenţă prin activarea aceleiași regiuni cerebrale, responsabile de senzaţia de recompensă. Însă un recent studiu de la Yale a demonstrat că dragostea neegoistă — aceea care dorește profund binele și fericirea celorlalţi — poate opri cu totul centrul cerebral al recompensei.

Studiul, care a fost publicat în jurnalul Brain and Behavior, a încercat să traseze niște graniţe între iubirea romantică și iubirea dezinteresată, iar cercetătorii spun că au reușit acest lucru analizând scanări ale creierilor unor persoane care practicau de multă vreme meditaţia budistă. Cu ajutor imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI), oamenii de știinţă au putut vedea că atunci când subiecţii priveau o fotografie cu persoana iubită sau o imagine cu cocaină, creierul lor se activa în zona centrilor de recompensă. În schimb, atunci când subiecţii erau invitaţi să repete în gând „fie ca toate fiinţele să fie fericite”, acei centri se dezactivau.

„Atunci când dorim cu adevărat și fără egoism binele celuilalt nu simţim aceeși euforie și acelaşi entuziasm ca atunci când, să spunem, primim un mesaj de la cineva de care suntem interesaţi în mod romantic, pentru că nu e vorba deloc despre noi”, explică Judson Brewer, profesor adjunct în cadrul catedrei de Psihiatrie de la Universitatea Yale.

E greu de spus în ce măsură reacţia meditatorilor se poate aplica prin generalizare altor oameni și dificil este și de stabilit concret dacă ceea ce dezactiva centrii de recompensă era conţinutul frazei respective sau reacţia la rutina repetării acelorași cuvinte. Însă pentru mulţi este intuitiv că dragostea neegoistă generează alte răspunsuri în noi decât dragostea romantică. Se impune însă o precizare aici: și dragostea romantică poate fi neegoistă (o condiţie ar fi să fie separată de infatuare).

Un mesaj contracultural: „Trebuie să muncești”

Pe asta mizează și profesorii de la Universitatea Northwestern care gestionează, de 14 ani, cursul Marriage 101 (Introducere în căsătorie) și a căror reputaţie de profesionalism este atât de extinsă, încât au fost nevoiţi să limiteze numărul participanţilor la curs la 100. The Atlantic a făcut o evaluare a acestui curs, aducând în faţă principiile pe care acesta le promovează pentru construirea unei relaţii de iubire care este sănătoasă și care poate împlini.

Jurnaliștii spun că, deși poate părea trivial ca o facultate să ofere un curs de acest fel, materia nu este nicidecum una tratată ca în articolele din revistele glossy. Și nici ca în alte universităţi, unde accentul cade pe istoria instituţiei căsătoriei, observând tendinţele majore la nivelul societăţii. Ila Marriage 101, subiectele abordate sunt concentrate pe explorarea experienţială a sinelui, pe practică. Scopul cursului este să demonstreze că o căsnicie reușită nu este aceea în care doi oameni perfecţi, care sunt suflete-pereche, se înţeleg de minune, ci aceea în care oameni care își cunosc valorile, atuurile și slăbiciunile, comunică eficient cu un altul care le este compatibil și construiesc împreună.

„Baza cursului nostru este corectarea unei preconcepţii: că pentru o căsnicie funcţională trebuie doar să găsești persoana potrivită,” spun profesorii. „Chestia e că tu (nu celălalt, n.r.) trebuie să fii persoana potrivită. (…) Mesajul nostru este contracultural: ne concentrăm pe a afla dacă tu ești persoana potrivită.” Recomandările profesorilor sunt aparent neromantice: partenerii trebuie să muncească pentru a se cunoaște în primul rând pe ei înșiși, să își asume responsabilitatea defectelor și a vulnerabilităţilor lor și să înveţe să lucreze eficient cu ele.

Comunicarea nu este suficientă

Nici cele mai bune abilităţi de comunicare nu vor ajuta un cuplu care vede lumea complet diferit, spun profesorii. „Pentru ca oamenii să fie fericiţi în căsnicia lor, ei trebuie să fie capabili să înţeleagă nu doar ce spune partenerul, ci și experienţa din spatele cuvintelor. Dacă nu pot face acesta, dacă nu își pot înţelege empatic partenerul, nici cea mai bună comunicare din lume nu va fi de ajutor”, scria Sam R. Hamburg, într-unul dintre textele folosite la curs.

Instructorii spun că recomandările lor par neromantice, însă sunt eficiente. Și privind la ce consideră societatea azi ca fiind romantic, răsuflăm ușuraţi că e așa. În The Society Pages, dr. Lisa Wade, profesor la Occidental College, notează că azi dragostea pare a fi apanajul exclusiv al femeii, în timp ce de la bărbaţi se așteaptă să fie dezgustaţi de lucrurile „feminine” și concentraţi exclusiv pe sex. În condiţiile acestea, un curs cu recomandări „neromantice” poate părea exact ceea ce a recomandat doctorul.