Dictatura maidanezilor

75

Oamenii din București și Ilfov vor fi chemaţi la referendum să rezolve problema maidanezilor. Ei vor trebui să răspundă unei singure întrebări: „Sunteţi de acord cu măsura radicală?", adică eutanasierea, iar primarul Oprescu a promis să facă „exact așa cum îi cer bucureștenii".

 

Vineri, 6 septembrie, la ora 12.00, consilierii generali se vor întâlni în şedinţă de îndată pentru a stabili data referendumului. Pentru că data trebuie comunicată populaţiei cu 20 de zile înainte, cel mai probabil va avea loc în ultima săptămână din septembrie sau în prima din octombrie. Decizia a fost luată după ce un băieţel de patru ani și-au pierdut viaţa după ce a fost atacat de 6 câini maidanezi, în apropierea parcului Tei. „Toţi am crezut că există şi altă cale, cea a legislaţiei de acum. Respectuos, am respectat legea. Dar iată însă că viaţa ne dovedeşte că nu a fost aşa", a declarat primarul Capitalei.

Un străin, o bătrână, un copil

Cum am ajuns aici? Mai multe orașe din România, în frunte cu Bucureștiul, se confruntă de zeci de ani cu problema câinilor maidanezi, care în ciuda eforturilor de sterilizare, s-au înmulţit fără număr și fac victime în fiecare zi. Potrivit datelor Centrului antirabic al Institutului Matei Balş, doar în ultimele 6 luni au fost muşcate 8.610 persoane, dintre care 1.693 copii.

Adevărul este că oamenii au fost insensibili prea mult timp, la prea multe incidente. Nu am făcut nimic după ce japonezul Hajime Hori, care a pus pe picioare fabrica de rulmenţi din Alexandria, a murit mușcat de câine, într-una din cele mai sigure zone ale Bucureștiului, la doi pași de sediul guvernului. Mai că vina s-a dat pe el: „Dânsul era tare slăbuţ și micuţ de înălţime, iar câinele l-a apucat de picior mai de sus, așa i-a prins artera femurală. Și pe alţii i-au mai muşcat pe aici câinii, dar de gambă", își explica una dintre vecine, care spunea că japonezul ar fi trebuit să o ia pe bulevard, „nu să intre prin spate la Nippon Consult". Câinele ucigaș, după care hingherii au bătut tot orașul să îl caute, face parte dintr-o haită hrănită din mila locatarilor. Locatari care îi împiedică pe hingheri să își facă treabă, pentru că sunt „câinii blocului". „Dacă prindem 50, 40 or să fie înapoi pe stradă a doua zi! Vin oamenii și zic că e câinele lor, că ei răspund de el", se plângea unul dintre hingheri.

Nu a fost destul de impresionant nici cazul unei bătrâne de 86 de ani din judeţul Iași care a murit după ce a fost atacată de o haită de câini. Între timp, proiectul de lege privind câinii fără stăpân stă în Parlament de anul trecut, după ce Curtea Constituţională a declarat neconstituţională eutanasierea animalelor fără stăpân fără consultarea prealabilă a populaţiei. Ideea era că eutanasierea trebuie făcută doar în ultimă instanţă, doar dacă celelalte soluţii, cum ar fi adopţia sau cazarea în adăposturi, nu se dovedesc eficiente în gestionarea problemei. Nimeni nu a obiectat, nimeni nu a ieșit pe străzi să protesteze. A fost nevoie ca un copil de patru ani să moară pentru a demonstra cât de „eficiente" sunt în România soluţii care în alte ţări sunt de bun simţ.

Război între ONG-uri și autorităţile locale

Copilul a fost mușcat de o haită alcătuită din şase câini, patru dintre ei fiind sterilizaţi, iar unul fiind chiar adoptat de Asociaţia Caleidoscop în 2008. Pe formularele de adopţie şi revendicare scrie negru pe alb că Fundaţia Caleidoscop se angajează să nu abandoneze câinele, iar în cazul în care nu îl mai doreşte să îl predea Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor, potrivit stirileprotv.ro. Cum a ajuns câinele de la fundaţie la parcul Tei?

„Teoretic trebuia să am grijă de el, practic nu. Pentru că nu erau scoşi pe nume propriu, ci pe numele asociaţiei… Am înţeles că s-a ajuns la moartea unui copil, dar asta a fost. A fost un accident. Eu am conştiinţa curată şi mă ocup în continuare să salvez animale", a declarat femeia care a semnat actul de preluare al câinelui. Mai departe, Carmen Secăreanu, preşedintele asociaţiei Caleidoscop, a explicat pentru Gândul cum funcţionează de fapt asociaţia: „Acest căţel a fost preluat de hingheri dintr-o zonă oarecare, a fost sterilizat şi microcipat şi apoi a fost solicitat spre reteritorializare, iar noi am completat documentele ca să fie reteritorializat. Ca să fie gratuit, iubitorii de animale se adresau nouă, că numai prin noi procesul era gratuit". Pentru că adopţia este doar o formalitate pentru retrimiterea animalului în libertate, reprezentanţii asociaţiei afirmă că nu au nicio responsabilitate pentru animal. Mai mult decât atât, ea a declarat că „asociaţiile şi fundaţiile din Bucureşti sunt cele care au reteritorializat mii de animale. Este foarte greu să ţii urma fiecăruia, aproape imposibil".

Doar în Bucureşti există 28 de asociaţii pentru protecţia animalelor, dintre care unele, Cuţu-Cuţu, Caleidoscop sau Vier Pfoten au parteneriate cu primăria, care lasă mult de dorit. Într-un comunicat dat publicităţii marţi, Asociaţia Cuţu-Cuţu acuză conducerea ASPA şi pe Sorin Oprescu, de moartea copilului, afirmând că Primăria Bucureşti deţine un „buget uriaş de 3,3 milioane de euro pentru câini". Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor nu a uitat însă că în cazul unei femei ucise în sectorul 5, în 2010, patru din câinii care au atacat erau adoptaţi de Cuţu-Cuţu, care trebuia să îi ţină, potrivit protocolului, pe domeniu privat.

Soluţii?

În prezent, potrivit statisticilor oficiale, pe străzile din Capitală sunt circa 64.000 de câini, dintre care doar 20.000 au fost sterilizaţi şi daţi înapoi pe străzi, la un cost de circa 350.000 de euro, conform Gândul. Ar costa dublu să se sterilizeze și restul de câini. „Castrarea câinelui nu-i scoate dinţii. Câinele rămâne şi muşcă", spune președintele Traian Băsescu.

La cei 64.000 de câini există doar 2 adăposturi: Theodor Pallady şi Mihăileşti, cu circa 550 de locuri. ASPA ar vrea ca până la sfârşitul anului să dubleze numărul de locuri. Pentru extinderea adăposturilor, primăria Capitalei ar trebuie să mai cheltuiască peste 900 mii de euro. Felul în care sunt trataţi acești câini în adăposturi pune sub semnul întrebării sensul acestei cheltuieli. Mai mult decât atât rămâne întrebarea: „Ce se va întâmpla cu cei 63.000 de câini care nu au locuri în adăposturi?"

În alte orașe din România câinii nu mai sunt o problemă. În Braşov circulă un banc: mai degrabă te întâlneşti cu un urs decât cu un câine. Flavius Bărbulescu, preşedintele Poliţiei Animalelor din Braşov, a explicat bancul pentru Gândul: „Noi nu am inventat roata aici şi nici apa caldă, ci am aplicat legea, odată cu apariţia ei în 2002. S-a acţionat timp de 11 ani. S-au strâns, s-au ridicat, s-au pus în adăposturi. După şapte zile, cei care nu au fost revendicaţi sau preluaţi au fost eutanasiaţi. Într-adevăr s-a eutanasiat mult, dar cu aplicarea strict a legii. Un alt lucru important este faptul că noi am colaborat în strânsă legătură cu asociaţia pentru protecţia animalelor. La noi nu am avut câini omorâţi cu smoală sau cu ciocanul, ci am făcut eutanasierile în prezenţa lor".

DISTRIBUIE: