Doi copii au înţeles că salvarea nu vine de la supereroi

377

Un accident stupid ar fi putut să încheie tragic cei 80 de ani de viaţa ai lui Kathleen Onge. Femeia alunecase pe gheaţa din garajul ei și nu se mai putea ridica. Cu ușa de la garaj deschisă și frigul ajungându-i la os, femeia se ruga fierbinte, gândindu-se că dacă nu o va găsi cineva va muri îngheţată. Din fericire, răspunsul a venit la timp. Printr-un copil.

Danny DiPietro (10 ani) se întorcea acasă de la un meci de hochei. Privind pe geamul mașinii mamei lui, a zărit într-un garaj din depărtare ceva ce a presupus că ar fi un câine. Ajuns acasă, băiatul s-a gândit să verifice totuși ce e cu acel câine, deși mama lui insista să stea liniștit fiindcă nimeni nu ar lăsa un câine afară la o temperatură atât de scăzută, scrie The Blaze. Copilul nu a renunţat la idee, așa că, până la urmă, mama a mers să verifice, descoperind-o astfel pe femeia căzută pe podea.

„Băiatul ăsta mi-a salvat viaţa. Slavă Domnului pentru acest băieţel”, a declarat bătrâna ajunsă de urgenţă la spital. Medicii au confirmat că viaţa acestei femei a stat în mâinile băiatului. Dacă ar mai fi trecut încă o oră ea nu ar mai fi rezistat frigului.

Salvându-l pe bunic

Tyler Doohan (8 ani) locuia într-o casă mobilă, așa cum fac și alţi americani săraci din New York, împreună cu bunicul lui invalid, pe care îl iubea foarte mult. Când rulota lor a luat foc, toată lumea dormea. Fumul l-a trezit doar pe Tyler, care s-a văzut înconjurat de flăcări, dar și-a păstrat cumpătul. Rând pe rând, băieţelul a scos din incendiu șase dintre rudele sale: patru adulţi și doi copii.

După ce i-a trezit pe cei şase și i-a scos afară, Tyler şi-a dat seama că bunicul său, cu probleme locomotorii, nu putea ieşi singur din casă, aşa că s-a dus după el pentru a-l ajuta. N-au mai putut să iasă. Trupul băiatului a fost găsit lângă cel al bunicului său. „Sunt foarte mândră că a făcut asta, chiar sunt, dar îl vreau înapoi”, spunea mama lui Tyler jurnaliștilor de la CNN. „Nu mă pot gândi decât la cum n-a mai putut el să respire,” a mai mărturisit femeia.

Drept apreciere pentru gestul copilului, o campanie online în memoria lui Tyler a strâns 28.000 de dolari, bani ce au fost donaţi familiei pentru funeraliile copilului. Peste 100 de pompieri au participat la ceremonia de omagiere a lui Tyler, îmbrăcaţi în uniforme albastre și purtând mănuși albe, informează CBS. „A salvat șase persoane. Toţi ar fi murit dacă el nu i-ar fi trezit”, a declarat Chris Ebmeyer, șeful pompierilor locali. „Îl considerăm un pompier onorific”.

 „Banalitatea binelui”, un rezultat de dorit al educaţiei

La prima vedere, cele două cazuri par la extreme opuse: o operaţiune de salvare de la îngheţ și alta de salvare din văpaie. Elementul comun este faptul că salvatori au fost doi copii.

Pentru români, primul caz are o rezonanţă aparte, făcând trimitere la evenimentul tragic din munţii Apuseni. Involuntar, ne putem întreba cum s-ar fi scris istoria acestui accident dacă cineva cu aceeași prezenţă de spirit ca a lui Danny DiPietro ar fi acţionat mai repede. Și apoi, ce anume face ca anumiţi oameni să fie dispuși să se sacrifice, în timp ce alţii trec nepăsători, nefiind dispuși să facă niciun sacrificiu? Cu atât mai mult, această întrebare persistă atunci când constatăm că gesturi eroice vin din partea unor copii.

În cartea sa deja celebră, Efectul Lucifer, psihologul Philip Zimbardo scria că „banalitatea răului” care se manifestă în fiecare fiinţă umană trebuie să fie învinsă de „banalitatea binelui”, atitudine care constă în cultivarea conștientă a altruismului. În opinia sa, binele nu vine în mod natural, ci ca rezultat al unor eforturi consistente.

Pentru a dezvolta responsabilitatea faţă de nevoile celor din jur, Zimbardo consideră că este imperios necesar ca fiecare societate să favorizeze „imaginaţia eroică” a cetăţenilor ei. Întrebarea hotărâtoare este dacă să acţionăm pentru a-i ajuta pe ceilalţi, pentru a preveni prejudicierea lor, sau să nu acţionăm deloc. Acest aspect este dependent de setul de valori și principii acumulat pe parcursul vieţii. În această privinţă, educaţia are un rol determinant.

 Eroii obișnuiţi

Eroismul nu a fost niciodată cercetat sistematic în știinţele comportamentale. Eroii și eroismul par a fi conceptele cel mai bine explorate în artă, mitologie și cinematografie. Numai ocazional aflăm de un act eroic și nu neapărat ca fiind „binele banal”. Așteptările sociale ne fac să credem că eroismul este rar și că eroii sunt cu adevărat excepţionali. O asemenea concepţie este favorizată de miturile antice și de mass-media modernă, care promovează ideea unei gene a eroismului. În realitate, majoritatea eroilor sunt oameni obișnuiţi care au făcut ceva extraordinar.

Așa au fost moţii din Apuseni ce au înfruntat frigul în speranţa salvării altor vieţi. Așa a fost și Danny DiPietro, căruia i-ar fi fost mai comod să ignore semnalele de suferinţă venite de undeva din depărtare. În definitiv, eroul trebuie să încarneze o combinaţie de nobleţe deliberată și sacrificiu potenţial. Din acest punct de vedere, Tyler Doohan rămâne emblema unei lecţii pe care o lume tot mai înstrăinată trebuie să și-o însușească. Iubirea poate cere, uneori, cel mai ridicat preţ: viaţa.

Foto: captură YouTube