Doi încarcă, doi descarcă – etica muncii la români

279

„Ne-am obişnuit să trăim din speculaţii şi mai puţin din muncă. Trebuie să revenim la obiceiul dat omului – să muncească, dacă vrea să trăiască. Să muncească bine, dacă vrea să trăiască bine”, a declarat recent preşedintele Traian Băsescu.

Sunt românii leneşi şi delăsători, precum se spune, sau sunt victimele unui destin potrivnic?! Poporul chinez este cunoscut ca fiind perseverent şi răbdător. Americanii s-au remarcat prin iniţiativă şi spirit întreprinzător. Germanii sunt renumiţi pentru eficienţa muncii lor, pentru punctualitate şi organizare. Muncitorii japonezi sunt consideraţi în lume ca unii dintre cei mai eficienţi. Occidentalii îi asociază pe japonezi cu animalele de povară, dar ceea ce occidentalii nu înţeleg este tocmai faptul că pentru muncitorii japonezi nu contează atât de mult produsul final, cât munca în sine. Autoarea Yamamoto Shichihei este de părere că forma de raportare a japonezilor faţă de munca lor vine din tradiţia budistă. Munca este acceptată subconştient ca o disciplină spirituală, nu ca o activitate aducătoare de venituri. Devotamentul japonezilor faţă de muncă depăşeşte preocupările cu privire la sine.

Deşi românii muncesc mult, au reacţii şi percepţii faţă de muncă specifice unei societăţi în care „cultura muncii e într-o fază primitiv dezvoltată” , consideră sociologul Vasile Dâncu, preşedintele Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie. Cultura locală este centrată în jurul ideii că munca îşi găseşte împlinirea doar din punct de vedere economic, prin asigurarea mijloacelor necesare subzistenţei. Astfel, munca a ajuns să ocupe un loc important în viaţa românilor, dar nu pentru că o preţuiesc în sine, ci pentru că este un mijloc în atingerea unui scop.
O consecinţă imediată este că România nu are o tradiţie a muncii cu finalizare nonfinanciară. Mulţi români nu consideră important să se angajeze într-o activitate lucrativă doar de dragul muncii. Dovadă stă şi faptul că voluntariatul, necesar în România cel puţin în plan social, este aproape inexistent.

După familie, munca ocupă, la români, primul loc în ordinea importanţei, într-un top realizat de Grupul românesc pentru studiul valorilor sociale .

Familia – 86%
Munca – 56%
Religia – 51%
Timpul liber – 35%
Prietenii – 29%
Politica – 6%

Sursa: Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV), Valorile Românilor (Newsletter, nr.1 – decembrie 2008)

Paradoxuri româneşti

Românii deţin primul loc în topul UE al numărului de ore lucrate săptămânal. Potrivit unei analize Eurofound , românii au muncit, în 2009, cel mai mult dintre europeni, depăşind, în ultimul trimestru al anului, numărul legal de ore de muncă săptămânale. România se regăseşte printre puţinele ţări membre UE în care se acordă doar 20 de zile libere pe an, potrivit aceleiaşi analize. Un alt studiu, dat publicităţii de BestJobs , arată că, în contextul crizei economice şi al creşterii ratei şomajului, tot mai mulţi angajaţi sunt nevoiţi să lucreze ore suplimentare, fără să fie plătiţi pentru acestea. „Peste 50% dintre companiile din România nu remunerează orele suplimentare efectuate de angajaţi. (…) Mai degrabă are loc o răsplată a unor rezultate suplimentare, cu performanţă (creşterea cifrei de afaceri), decât o remunerare a unor ore suplimentare” , a declarat Aura Cadis, consultant în cadrul companiei Horvath & Partners. Unii angajaţi români acceptă să lucreze peste program şi în weekenduri, pentru că se tem că, dacă nu fac acest lucru, riscă pierderea locului de muncă.

Imaginea românului şmecher şi leneş, care trage de timp şi se face că munceşte, bate însă statisticile numărului mare de ore petrecute la serviciu. Acesta este primul mare paradox al muncii la români. Reclamele din seria Dorel ilustrează naivitatea şi nepriceperea proaspătului angajat, exploatat continuu de către „bibanii” şantierului. Novicii, precum Dorel, vor învăţa până la urmă arta de a fi superficiali sau dezinteresaţi. Şabloane ale mentalităţilor muncitoreşti se regăsesc şi în alte clipuri publicitare care subliniază ideea că angajatul român munceşte doar dacă simte suflarea şefului în ceafă.

Al doilea paradox, de această dată unul recent, este paradoxul lipsă de apetit/lăcomie faţă de munca reală şi cea virtuală. Munca virtuală are mii de fani. Farmville, una dintre aplicaţiile Facebook, a atras zeci de milioane de utilizatori ai celebrei reţele de socializare. Lansat în iunie 2009, jocul a devenit rapid unul dintre cele mai populare pe net. Farmville este locul în care membrii Facebook plantează şi cresc plante, adună recolte, cresc animale, investesc în utilaje agricole şi îşi vând produsele pentru profit.

Popularitatea jocului a fost asociată deseori cu dorinţa şi curiozitatea orăşenilor de a încerca viaţa rurală, de a lucra „cu mâna lor”, de a recolta legume, de a mulge vaci şi de a tunde oi. Să fie oare doar distracţia şi curiozitatea cele care atrag în Farmville? În Farmville, utilizatorul este liber să decidă. Este propriul şef, investeşte şi câştigă. Probabil că un aspect important al atracţiei pe care o exercită Farmville este nevoia de autodeterminare şi stimă de sine a individului.

Etica muncii la români şi stima de sine

Românii nu se simt responsabili faţă de muncă în sine, crede Monica Heintz , autoarea cărţii Etica muncii la românii de azi. În opinia sa, în spatele lipsei de punctualitate a românilor sau a superficialităţii muncii nu se află un determinism etnic, ci lipsa unor criterii de evaluare a muncii, sistemele învechite, nereformate şi condiţiile sociale. Autoarea respinge din start explicaţiile stereotipe ale liderilor politici sau ale presei, potrivit cărora „mentalitatea” românilor este cauza ineficienţei şi a impasului social.

Heinz mărturiseşte că, înainte de a începe cercetarea sa, credea că românii nu muncesc şi că singura lor speranţă este o eventuală plecare din ţară. Apoi, a descoperit că românii nu sunt leneşi, ci muncesc, însă sunt ineficienţi, pentru că nu cred în ceea ce fac. Ei îşi îndeplinesc datoria nu dintr-o etică a muncii, ci dintr-o etică a relaţiilor interpersonale. „Dacă relaţia cu directorul, cu şeful sau cu patronul nu era bine articulată, angajatul se simţea îndreptăţit să nu-şi îndeplinească îndatoririle. Numai că aici e marea problemă: a-ţi respecta îndatoririle e o obligaţie ce rezultă din contractul de muncă, n-ar trebui să depindă de o relaţie interpersonală” , susţine Heintz.

Dorinţa românilor de a fi plătiţi corespunzător muncii prestate nu este un lucru rău, această dorinţă fiind valabilă în dreptul oricărui muncitor din întreaga lume, continuă Heintz. „A fi plătit bine este un adevăr fundamental al eticii muncii peste tot în lume.” Totuşi, munca prestată doar pentru bani nu aduce satisfacţie deplină. Este necesară o schimbare a percepţiei de sine. Românii au nevoie să înţeleagă că munca poate să fie o parte a identităţii lor. Asumată astfel, munca va fi îndeplinită altfel, pentru că un om care se respectă pe sine, respectă şi ceea ce face.

Fatalism sau educaţie?

În căutarea unei schimbări, mai întâi, societatea românească are nevoie să scape de stereotipuri. Verdicte generaliste de tipul: „românii sunt leneşi, nu le place să muncească” nu descriu real ansamblul şi, mai ales, contribuie la perpetuarea unei interpretări simpliste şi dăunătoare.

În al doilea rând, percepţiile şi atitudinile vizavi de muncă necesită o echilibrare. Munca în exces, de dragul câştigurilor, presupune pierderi importante la nivelul relaţiilor, al vieţii de familie, al sănătăţii fizice şi psihice. Pe de altă parte, fuga de responsabilitate sau datorii reprezintă o altă extremă de evitat. Surprinzător, poate, munca este o datorie încredinţată omului încă de la crearea lumii, când Dumnezeu „l-a luat pe Adam şi l-a aşezat în Grădina Eden, ca să o lucreze” (Geneza 2:15). Munca nu trebuie să fie însă nici idol, nici sperietoare.

În al treilea rând, angajatorul trebuie să îi ajute pe angajaţii săi să creadă în valoarea şi utilitatea activităţii lor. Atitudinea românilor faţă de muncă este determinată de organizaţiile în care lucrează, crede Iuliana Stan, business-manager la Human Synergistics Romania. „Acelaşi muncitor român care lucrează într-o firmă de construcţii din România se comportă diferit într-o firmă de construcţii din Spania. Există o falsă percepţie că diferenţa o fac beneficiile materiale. Această percepţie a devenit, de mai bine de 3-4 ani, în mod evident falsă, iar beneficiile materiale ca instrument de motivare sunt o metodă primitivă”, spune doamna Stan. În opinia sa, încurajarea competiţiei între angajaţi duce la lipsa de respect între aceştia. Îi demotivează sau îi încurajează să nu coopereze. Motivaţia de a munci eficient şi etic poate să vină doar din interiorul persoanei, iar angajatorul care va înţelege că trebuie să existe o aliniere benevolă a valorilor personale ale angajatului la valorile organizaţiei, va avea de câştigat.

Și în ultimul rând, poate cel mai important aspect de luat în consideraţie este că valoarea muncii este descoperită, probabil, cel mai ușor în voluntariat, în folosul celor care au mai puţin sau care au nevoie de ajutor pentru depăşirea unor momente de criză. Comisia Europeană a anunţat la Bruxelles, în decembrie 2010, Anul European al Voluntariatului – 2011. Lansat sub sloganul: „Oferă-te voluntar! Schimbă ceva!”, proiectul este destinat încurajării cetăţenilor europeni să se implice în activităţi care nu le aduc beneficii materiale, dar care ar putea să le schimbe percepţia asupra vieţii şi asupra valorilor care fac viaţa mai bună.


[1] Características y costumbres de la cultura japonesa, www.viajes-exoticos.info
[2] Munca şi românii. Percepţii despre muncă în România, Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, 16-17 martie 2010
[3] Grup alcătuit din cercetători şi sociologi care studiază valorile sociale ale românilor și dinamica acestora comparativ cu alte ţări. Susţinut de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, în 2007 grupul a publicat volumul Valori ale românilor: 1993-2006. O perspectivă sociologică.
[4]„Obsedaţi de job! Muncim cel mai mult dintre europeni şi ne odihnim cel mai puţin”, www.incont.ro, 20 septembrie 2010
[5]„Munca şi românii. Percepţii, păreri, analize”, Studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie
[6] „Cât muncesc suplimentar şi cum sunt plătiţi românii?”, www.wall-street.ro, 20 octombrie 2009
[7] Lavinia Betea, „Despre etica muncii la români” – un interviu cu Monica Heintz, www.jurnalul.ro, 13 octombrie 2005
[8]  Ovidiu Şimonca, „Am avut visul de a face ceva pentru România” (interviu cu Monica Heintz), www.observatorcultural.ro
[9]  Ibidem.